Oana Kovacs

6

Cel mai tânăr revoluționar. Trist și pe bune.

Sâmbătă, au fost 22 de ani de la un eveniment trist.

Nu știu câți din cei care citesc știu că la Timișoara noastră, în vară, am întrebat și am insistat să aflu care este cea mai tânără victimă în viață a revoluției din 1989. Aveam o bănuială, dar nu aveam nicio confirmare și nici nu am fost lămurită. Așa că am întrebat direct sursa mea proprie care m-a lămurit și mi-a dat și un link (pe care acum nu-l găsesc, dar dacă vrea, o să îl lase chiar ea) prin care eram cât se poate de lămurită.

L. este prietena mea dragă din liceu. Atunci am și aflat despre ceea ce i s-a întâmplat și am văzut pe pielea ei, la propriu, urma glonțului. 
În 17 decembrie 1989, ea avea 2 ani, 6 luni și 3 zile. Fix. Și atunci s-a întâmplat:

Nici nu stiu ce sa iti povestesc………….era in 17 decembrie 1989 seara si ne intorceam spre casa cu ai mei si niste prieteni de familie cu masina din zona Buziasului unde am fost la bunicul meu la taiatul porcului.Ca sa intelegi mai bine, in masina se aflau parinti mei, cu mine si un cuplu cu fetita lor. Eu stateam in fata in brate la maica-mea. Cand am ajuns in zona Girocului, soferul s-a oprit pentru ca au inceput sa traga in masina si a strigat catre cei care trageau sa nu mai traga pentru ca sunt copii in masina, dar nici o sansa – au tras in continuare si treceau glontele de zici ca era “ploaie de gloante”. Maica-mea m-a ridicat sa ma dea la tata in spate pt. a ma proteja, dar in acel moment un glont m-a nimerit direct in piciorul stang, iar parbrizul mi-a “securizat” fata. Dupa cele intamplate nu stiu sa iti spun, dar m-au dus repede la spital dupa care m-au operat si mi-au scos glontul si a spus doctorul ca nu voi mai merge niciodata. Dupa foarte scurt timp imi aduc aminte ca i-am spus lui mama ca eu vreau sa merg si mi-a zis ca nu se poate, dar m-a lasat sa merg si am putut merge :D. Cam asta a fost, pe scurt……….is cel mai tanar revolutionar – aveam doar 2 ani jumate.

Am considerat că e mai bine să scrie ea cu cuvintele ei decât să scriu eu, ca simplu spectator. Și m-am gândit că e bine să se afle că victimele revoluției nu au fost doar oameni în toată firea, ci și copii nevinovați.

Comments

Oana • December 20, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. alicee December 21, 2011 - 10:31 Reply

    Foarte trista povestea si foarte emotionanta! Am auzit si vestea trista cum ca statul a luat 'bugetul' pentru revolutionari. Nu stiu daca prietena ta primea (desi sper ca da) dar am si eu pe cineva intr-un caz asemanator si e foarte suparat! Practic ii vor lua painea de la gura :(((

  2. cartonic December 22, 2011 - 22:36 Reply

    Triste povestile care vorbesc de atunci. Politicienii ieri n-au fost cat de putin patrunsi, pot spune chiar ca i-a durut in cu… cum p … mea?!@

  3. Oana December 22, 2011 - 23:30 Reply

    Alice, da, e trista, din fericire finalul e frumos. Prietena mea nu are nimic in afara de semnul ramas si de amintirile urate.
    Cartonic, inca ii doare tot acolo :|.

  4. crinutza December 18, 2013 - 13:41 Reply

    Eu tin minte ca mai era o fetita care a murit impuscata in timp ce dormea langa bunicii ei,in propriul lor camin, undeva in zona centrala.

    • Oana December 18, 2013 - 19:47 Reply

      Da, cred ca la Timisoara noastra s-a discutat si era vorba de o fetita de 4-5 ani, asa imi amintesc, sper sa nu gresesc.

  5. Savoir Faire December 18, 2013 - 18:33 Reply

    Banuiesc ca fiecare are cazuri legate de revolutie, eu am doua:

    1)
    Puiu Sorin, (coleg cu tata) a avut ghinionul sa pice la divizia de parasutisti.
    Nu stiu daca avea mai mult de 20 de ani atunci cand a murit in ceea ce noi numim cam de comun acord “revolutie”.
    L-au ciuruit, au bagat o mana de plumbi in el.
    Familia a primit sincere regrete si strada a luat numele lui Sorin, dar cu ce folos ?

    2)
    Pe langa mama s-a tras foc deschis (fara motiv, evident) in zona hale – Ploiesti. Ea nu a fost atinsa.

Leave a Reply