Oana Kovacs

femeie-cu-burka-afganistan
13

Când ceilalți te consideră un nimic

Nu-mi stă în fire să citesc povești adevărate, I’m a sucker for fiction, dar după A Thousand Splendid Suns, iar am intrat într-o fază Kabulo-Afganistano-ish și-am pus mâna pe Anticarul din Kabul.

N-am terminat-o, deci nu vă temeți, postarea nu e despre o carte, ci despre realitatea din Afganistan, de care m-am lovit ca de un zid citind. Toată cartea stârnește o furtună în mine, felul în care sunt văzute femeile acolo mă frustrează maxim și felul în care sunt tratate mă înfurie foarte tare.

Dar cum spuneam, nu vă zic acum prea mult despre carte, ci despre o situație anume din ea, s-o judecați și voi. S-o rumegați.

femeie-cu-burka-afganistansursă foto

Deși nu se vede, sub burka e o femeie. Care are sentimente. Și care e văzută de cei din jurul ei ca nimic. Pentru că poartă burka. Și burka o poartă din obligație pentru că e femeie și e considerată inutilă.

O tânără scapă până la 19 ani nemăritată. Spun scapă pentru că acolo fetele-s măritate de copile, fie că vor sau nu. Ea scapă pentru că e cel mai mic copil și mama o vrea lângă ea pentru totdeauna. Mama e femeie, fără dreptul de a munci. Depinde de soț, care a murit, așa că viața ei e în mâinile fiului cel mare. Ca urmare, tânăra de 19 ani se subordonează fratelui mai mare, care are două soții și-o ciurdă de plozi.

Deci, la 19 ani fata e mătușă. Știți cum o tratează nepoții băieți? Ca pe o cârpă. Exact așa. Ca pe o sclavă, ca pe o servitoare, ca pe o cerșetoare, o văd lipsită de valoare, deși ea le gătește, ea le spală hainele, ea le calcă, ei habar n-au nici să se scarpine fără ajutorul ei. Și totuși îi vorbesc urât, o jignesc, o tratează cu superioritate. Pentru că e femeie. Pentru că acolo e nimic.

Sunt așa tristă când citesc așa ceva și-mi dau seama că o carte zugrăvește perfect realitatea. Mă gândesc cât de norocoasă sunt în colțul ăsta de lume unde mă supăr că se scumpește motorina sau că într-un magazin nu au o rochie mărimea mea sau că a venit mâncarea rece.

Probabil o să vă întrebați ce naiba vreau de la voi cu articolul ăsta. Mi-am dat seama că nu vreau nimic, nici măcar să vă întreb ceva. Doar să vă zic, ca să știți că sufăr. Și-acuma sufăr dublu, că tocmai am realizat că pe zi ce trece mă transform în maică-mea.

Comments

Oana • November 29, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Dorothea November 29, 2013 - 19:18 Reply

    Of 😀 Imi vine sa-ti raspund intr-un lung, lung, lung blogpost. Dar acum cu frumosul Black Friday tre sa muncesc zi si noapte si mi-e teama ca nu o sa am timp de scris in viitorul apropiat. Asa ca ma rezum la catea randuri (sper).

    Cartea pare foarte, foarte interesanta, as vrea tare mult sa o citesc. :) Cu toate astea, faptul ca a ajuns bestseller si astfel citita de milioane si milioane de oameni imi ridica anumite semne de intrebare si ma face sa o privesc putin de tot critic. Chiar daca nu e fictiune, cartea asta nu cuprinde neaparat realitatea, caci nu face decat sa spuna o singura poveste. Fiecare carte spune o singura poveste, povestea cuiva. O poveste care s-ar putea sa fie asemanatoare cu povestile altor oameni… dar nu neaparat.

    In plus, eu tind sa cred ca povestea e o nascocire, indiferent ca a fost pusa pe raionul cu fiction sau non-fiction. Scriitorul e un artist care se joaca cu metafore in fel si chip, se joaca cu mintile noastre, pe parcursul a 300 de pagini ne face sa radem, sa plangem, sa ne ingrozim, pe scurt: sa vedem lumea asa cum o vede el. Asta nu inseamna neaparat ca lumea e asa.

    E adevarat ca exista miscari extremiste puternice in Afganistan, e adevarat ca exista femei care nu vor sa poarte burqa si au avut nenorocul de-a se naste intr-o comunitate extremista, care le obliga sa se acopere. Care le calca in picioare libertatile, le obliga sa aibe o viata casnica, sa nu iasa singure pe strada, sa nu se cultive, sa nu citeasca, sa nu conduca masini etc. etc. Dar asta nu e o regula. :) Islamul e o religie mai pasnica decat am fost invatati sa credem iar povestile astea horror cu femei opresate, traume, nefericire si chiar terorism sunt din pacate singurele care primesc atentie in Vest. Asta poate din cauza ca exista cerere uriasa pentru latura “senzationala”, latura “extremista” a lucrurilor. Nu stiu cate exemplare ar vinde un roman despre o femeie in Afganistan care isi traieste viata linistita, fara plot-uri ascunse si drame teribile.

    Imagineaza-ti ca s-ar scrie un roman in limba engleza despre Ionela din comuna Fundulea. Ionela, careia i-a murit sotul, acum trebuie sa munceasca de dimineata pana seara. Sa are campul, sa semene graul, sa culeaga via, sa hraneasca copiii, gastele, gainile etc. Abia se descurca cu banii, acoperisul casei sta sa cada la prima ploaie, unul din copii e bolnav si are nevoie de medic. Ionela e pe culmile disperarii, nu stie ce sa mai faca. Viata ei e o adevarata drama, Ionele precum cea inventata de mine cu siguranta exista in Romania. E o realitate. Exista o gramada de familii care se chinuie sa traiasca de pe o zi pe alta. Imagineaza-ti acum ca un american, care nu stie nimic despre Romania, a citi povestea Ionelei. Dupa ce va intoarce ultima pagina, el va avea imagine clara despre ce e Romania. Un loc trist, un loc sumbru, in care, uite in ce hal traiesc oamenii. El nu va afla niciodata (decat daca intra in contact cu romani sau se duce in Romania) ca defapt lucrurile nu sunt asa de homogene. Ca exista si sate mai vesele, ca exista si sarbatori, Pastele, ca exista centrul vechi al Bucurestiului, unde lumea bea, danseaza si traieste viata exact cum ar trai-o in NYC.

    Revenind la cartea citita de tine. Nu apartin religiei islamice, dar am citit cate ceva despre islam si am multe prietene care apartin acestei religiei. O treaba pe care am aflat-o de la ele e ca majoritatea femeilor se acopera pentru ca isi doresc asta, nu pentru ca sunt obligate. Burqa sau valul fac parte din identitatea lor. La fel cum diverse alte lucruri fac parte din identitatea noastra: cercei, bentite, tatuaje, inele, tricouri decoltate etc. Pentru noi poate ca e un soc cultural sa ne imaginam umbland acoperite, mai ales vara la +35 C. Dar poate si pentru Afganistan e socant sa ai trei inele in nas si un dragon rosu imprimat pe gamba. :)

    • Oana November 30, 2013 - 00:11 Reply

      Wow, merci de comment si ca ti-ai rupt din timp sa scrii atata.
      Is convinsa si eu ca lucrurile nu stau 100% ca in carte, de altfel si autoarea spune ca povestea scrisa de ea nu e o regula batuta in cuie si ca e a unei familii oarecare, una din milioanele de familii din tara. Ma gandesc si eu ca e posibil sa NU fie reala, ca prea au aparut cartile astea legate de cultura araba si africana ca ciurpercile dupa ploaie.
      Dar tot e interesant de citit.
      Eu mai citeam, am abandonat din lipsa de timp, blogul Ralucai Zenga, http://www.superficiala.com/, a avut cateva postari foarte frumoase despre cultura araba, in care explica foarte misto si statutul femeii, decizia de a purta val, burka etc. Si acum ca am citit comentariul tau, mi-am amintit de el. Eu zic ca e normal sa fim intotdeauna informati de ambele fete ale unei povesti si-s convinsa ca sunt si familii ok, de fapt, chiar in cartea asta – Anticarul din Kabul, unul din barbatii din clan e insurat (de mama lui), dar are o relatie foarte buna cu sotia, o respecta si chiar isi doreste o fiica si “functioneaza”, ca sa ma exprim asa, ca un barbat absolut obisnuit. Doar ca traieste in Kabul, un loc nu atat de obisnuit.
      Daca vrei sa citesti pe subiect eu iti recomand oricum A Thousand Splendid Sunt pentru inceput. E exceptional scrisa, Khaled Hosseini e un scriitor minunat!

      • Dorothea November 30, 2013 - 00:51 Reply

        Multumesc si eu! O sa tin minte cartile si o sa iau la mana si blogul Ralucai, pare foarte misto! Dar abia dupa Black Friday. ;))

        • Oana November 30, 2013 - 10:58 Reply

          Dorothea, unde lucrezi de te tine asa ocupata Black Friday? Ca deja lesin de curiozitate. 😀

          • Dorothea November 30, 2013 - 12:09

            http://www.doro-tea.ro :) Nu e cel mai mare Black Friday, dar pentru cei mici e mult de munca oricum.

          • Oana November 30, 2013 - 12:41

            Ah, merci, am sa ma uit si eu pe site! :)

  2. Kriss December 2, 2013 - 19:31 Reply

    Cartea Anticarul din Kabul e una din cartile pe care le-am citit de mai multe ori, in special atunci cand am o stare de “have no clue what to do about myself”, iau cartea, ma adancest in viata Leilei si dupa aceea transmit un Thank God! celui de sus pentru ce am, si pentru viata pe care pot sa o traiesc. Poate povestea nu e chiar reala de tot, dar un sambure de adevar e pe acolo sigur, pentru ca din ce am studiat despre culturile musulmane se cam apropie. Sigur, si acolo sunt exceptii, unele mai bune altele nu prea…Sulthan Khan fiin probabil aia mai rea…In fine, asta este parerea mea proprie.
    Poti sa o citesti pana la capat, nu strica… e chiar ok finalul.. :)
    Recomand pentru lectura si cartea Citind Lolita in Teheran de Azar Nafisi. E diferita de stilul lui Asne din Anticarul din Kabul, dar poate mai reala, trebuie citita cu un alt punct de vedere ca orice carte de memorii, pentru ca asta este in fond. O alta carte super sunt si memoriile ultimei regine ale Iranului, Farah Pahlavi. Recomand.

    Dar sa nu uit ce am vrut sa spun intial :) Good job, keep it up! It is a very nice reading material. Am ajuns pe blog din pura coincidenta,dar sigur mai revin.

    • Oana December 2, 2013 - 21:27 Reply

      Hello, Kriss, si welcome!
      Merci de recomandari, Citind Lolita in Teheran chiar e pe lista mea de lectura.
      Am terminat cartea, e… trista. Mi s-a rupt sufletul de Leila, sincer. A fost personajul meu favorit, am sperat pana la ultima pagina ca va face ceva care sa-i schimbe viata.

      • Kriss December 3, 2013 - 07:51 Reply

        Si eu am sperat, dar nu a iesit…se parea ca intr-un final s-a impacat cu destinul ei, hai sai zicem asa, si a decis sa nu mai faca nimic. Cred…

  3. Ochiul babei December 2, 2013 - 23:09 Reply

    Pentru ultima frază, 10++++, Oana!

    Iți dai seama în ce locuri au plecat multe dintre fetele noastre? Numai că ele nu știau…

    Dacă vrei, citește Whirlwind a lui Clavel, und epe lângă Komeini și revoluție ai destule detalii din astea…

    • Oana December 2, 2013 - 23:11 Reply

      Am notat. Cred că am o înclinație pentru a citi literatură din culturile unde femeie nu e tocmai prețuită.

  4. Narcisa Maria February 2, 2014 - 10:03 Reply

    In aceeasi nota (descrierea lumii islamice, sar nu numai) iti recomand La porțile moscheii (2005)de Kader Abdolah. O lume diferita, dar atat de apropiata.

    Si iti mai recomand doua carti de Amulya Malladi: Sunetul cuvintelor (povestea unei tanare afgane imigrata in Danemarca) si Anotimpul fructelor de mango (povestea unei tinere indiene care se intoarce in India din America pentru a spune familiei ca este logodita cu un american).

    • Oana February 2, 2014 - 11:19 Reply

      Merci, Narcisa!
      De Anotimpul fructeor de mango am tot auzit. :)

Leave a Reply