Oana Kovacs

18

Câteodată mi-e frică de oameni

Adică mă intimidez și nu știu cum să reacționez, deloc nu știu și o iau pe bâjbâite.
Cel mai greu mi-a fost în adolescență să scap de eticheta de timidă. Mi-a fost greu pentru că așa eram și m-am luat singură de guler și mi-am zis pe un ton tăios s-o las baltă cu prostiile astea că nu ajung niciunde. Și atunci, am început să mă bag în diverse situații fără să le gândesc prea mult de dinainte, în ideea că odată aflată în mijlocul evenimentului va trebui să mă descurc. Un fel de metodă barbară de a învăța să înoți când ești aruncat într-o apă adâncă, dar făcută de mine, mie, cu mâna mea. Noroc că mi-a venit ideea, că altfel nu descopeream ce fain e să comunici și să cunoști diverși oameni noi, să socializezei și să ieși în lume (mai mult, că nu am trăit niciodată la vreo mănăstire).
Problema e că uneori mi se întâmplă iar să mă intimidez, dacă cei cu care fac cunoștință sunt tăcuți și se uită lung la mine (atunci am impresia că eu îs prea shiny happy people și ei nu mă plac) sau dacă sunt ei shiny happy people și sunt mai mulți și se cunosc între ei (atunci chiar intru într-o ușoară panică și uit cum să socializez :D).
Sau nu știu cum aș reacționa dacă aș da de vreunul din bloggerii pe care îi citesc și cu care nu pot să zic că am comunicat direct încă, nu cred că m-ar ține să mă duc și să mă prezint. Și dacă m-aș prezenta, problema nr. 2 ar fi că aș fi așa atentă la mine, să nu zic eu vreo tâmpenie gen Îmi pare rău în loc de Îmi pare bine că n-aș reține nimic din ce mi-ar zice omul ăla și nici asta n-ar fi ok că n-aș putea să schimb două vorbe și ar fi convins că-s o inaptă :)).
 
Vă rog spuneți-mi că nu-s singura care se intimidează și spuneți-mi și ce trucuri aveți pentru situații din-astea.

Comments

Oana • June 12, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. INTJ June 12, 2011 - 23:07 Reply

    hmm … n-am fost timid niciodata, da' am fost mereu introvertit. de socializat n-am prea socializat … ca daca vreau sa vad actori in diverse roluri, parca mai bine ma duc la teatru sa vad profesionisti … nu amatorii fara talent pe care-i putem intalni la tot coltul. atunci cand socializez … as putea spune ca-s oglinda in care se reflecta ceilalti … un fel de oglinda "dereglata" care infrumuseteaza imaginea reflectata (as fi scris "potenteaza", da' asta ar fi insemnat pastrarea semnului, chestie care nu prea se aplica).

    (imho) "trucul" cel mai eficient e sa intelegi ca pe de o parte esti (si tu) doar un graunte de nisip pe o plaja luminata de soare/luna si spalata de valurile vietii … iar pe de alta, nici acel graunte de nisip nu exista degeaba … la fel ca orice alt graunte de nisip.

  2. getatr June 13, 2011 - 05:36 Reply

    Si eu am fost timida, si mai sunt uneori. Atunci cand ”ma apuca” timiditatea ma concentrez foarte tare pe ceea ce vreau sa obtin si merg mai departe.

    Cat despre intimidare, am anumite persoane fata de care ma intimidez foarte tare, si pe care cu cat vreau sa le impresionez mai tare cu atat o dau mai tare in bara.

    Ceea ce ma ajuta pe mine in aceste momente este sa imi zic ca si eu sunt valoroasa, chiar daca nu am atatea studii, experienta etc. Si daca as fii avut acealeasi conditii ca si persoana din fata mea, probabil si eu as fii ca ea.

    Ma pozitionez intr-o atitudine Eu sunt ok, tu esti ok si ma comport ca atare.

    Oricum mi-ai dat o tema de gandire/ urmarire pentru data viitoare cand ma voi intalni cu o persoana pe care eu o consider ca ma intimideaza.

  3. Sălcudean Oana June 13, 2011 - 07:00 Reply

    Da, am fost şi eu timidă, dar mi-a trecut, iar cei care de-abia mă cunosc ar putea să spună că sunt şi acum. De câtva timp, totuşi, refuz să mă deschid sufleteşte în faţa unor oameni despre care cred eu că nu merită… de aia poate par timidă sau închisă. Dar am totuşi o mare problemă cu adulţii pe care vreau să-i impresionez :)) Vreau să spun ceva şi îmi iese altceva, atunci îmi vine să intru în pământ de ruşine! 🙂

  4. salmi June 13, 2011 - 07:44 Reply

    Si eu la fel! Daca e sa dau un tratament, la mine e varsta. Acum nu ma mai consider timida ci inteleapta :). Adica nu ma mai bag in discutii ca musca in lapte ci numai cand am ceva de spus(bine, asa faceam si in tinerete dar ma consideram "bleaga") si uneori chiar tac. Nu socializez deloc usor, nu ma imprietenesc deloc usor, sunt retrasa dar ma simt bine. 🙂

  5. Oana June 13, 2011 - 12:23 Reply

    INTJ, stiu ca fiecare are rolul lui, dar tot ma trezesc in situatii dificile cateodata.
    Geta, si eu incerc sa ma gandesc ca si ceilalti sunt ok si nu o sa ma manance :).
    Oana, si mie mi-e frica de multe ori sa nu o dau in bara ca am experienta cu chestii din-astea :)).
    Salmi, nici eu nu prea ma bag direct in discutii, intai observ si apoi intervin.

  6. iri June 13, 2011 - 12:56 Reply

    cred ca toti suntem macar in anumite situatii. eu una nu-i inteleg pe aia super expansivi si mereu in priza, fara niciun stres…

    btw, te asteapta ceva pe blogul meu

  7. INTJ June 13, 2011 - 14:28 Reply

    @Oana – unless i'm talking to a zombie, eu constat ca le-ai supravietuit … indiferent de gradul lor de dificultate. astfel putem spune ca deja ai experienta … si ca intr-o mare de reusite, o nereusita nu prea mai conteaza. 🙂

  8. Oana June 13, 2011 - 15:00 Reply

    Iri, am vazut, se "rezolva" zilele astea.
    INTJ, da, am supravietuit :).

  9. hapi2233 June 13, 2011 - 19:05 Reply

    Si eu sunt timida.
    Numai in relatiile sociale de interactiune directa cu oamenii noi pe care ii cunosc sau cu amici despre care nu prea stiu multe lucruri. Sunt timida si dpdv sentimental 🙂
    Nici eu nu merg la cineva sa spun "buna, eu suntX" in interes personal.
    Insa in afaceri sunt total diferita. Spun exact ce cred, gandesc, ce vreau safac sau din contra, nu dau nici un detaliu, sunt rece.
    Nu stiu, poate ca am dubla personalitate :))))

  10. hapi2233 June 13, 2011 - 19:07 Reply

    INTJ – nici mie nu imi plac mastile pe care le purtam in societate….eu am incercat sa scap de a mea….
    Am o prietena pe care o cunosc de vreo 20 de ani si inca se comporta in prezenta mea- cand iesim – de parca suntem in fata unui public…..am impresia ca mereu isi studiaza atitudinea sa"dea bine"lucru pe care il gasesc obositor…

  11. Oana June 13, 2011 - 19:26 Reply

    Happi, si mie mi se pare cateodata ca am dubla personalitate :)). Sentimental nu sunt deloc timida si sunt multumita de ”rezultate”.

  12. INTJ June 13, 2011 - 21:17 Reply

    "The greatest happiness of life it the conviction that we are loved — loved for ourselves, or rather, loved in spite of ourselves." – Victor Hugo

    … iar daca vrem sa fim fericiti in viata cred c-ar trebui in primul rand sa ne fim proprii best friends … pentru ca apoi sa putem fi acelasi lucru si pentru ceilalti. cu un best friend mereu alaturi … mai exista situatii "dificile" sau "intimidante"?

    @hapi2233 – ouch! that must hurt … 🙁

  13. Oana June 13, 2011 - 21:53 Reply

    INTJ, cu un best friend alaturi nu mai exista situatii grele, am zis!

  14. Amiuţa June 14, 2011 - 10:09 Reply

    Prima oara cand am iesit cu grupul de tineri de la munca n-am scos o vorba. M-am uitat de la unul la altul ca la un meci de tenis, si am zambit.
    Acum o luna, cand a venit o noua colega si a stat si ea la fel, mi-am dat seama ca ar fi fost usor ca un om nou sa fie inclus, cu putin efort. Din fericire, in cazul meu i s-a facut mila unei colege care acum este "geamana mea", mai ales ca suntem nascute la o zi diferenta.
    Oricum, ideea e ca stau ca lipitoarea in spirt la "prima auditie". Remedii? N-am gasit. Dar daca e vorba de cineva care e pe aceeasi lungime de unda, o sa vezi ca treci foarte usor peste emotii.
    Mie mi s-a intamplat cu o singura persoana, ce-i drept, insa asta inseamna ca exista o sansa. 😀

  15. Oana June 14, 2011 - 11:18 Reply

    Amiuta, si eu de obicei supraveghez si vorbesc cu cine mi se pare mie ca-s pe aceiasi lungime de unde. Culmea e ca intotdeauna ajung sa ma imprietenesc cu persoanele care in prima instanta nu imi plac.

  16. Amiuţa June 14, 2011 - 14:22 Reply

    Eu intotdeauna ma insel in privinta oamenilor, in ciuda faptului ca de fiecare data tot imi spun sa nu ma iau dupa aparente, bla bla. Dar de imprietenit cu oameni de care nu m-am lipit din prima, mai greu.

  17. Oana June 14, 2011 - 16:08 Reply

    CUlmea e ca teoretic prima impresie conteaza…

  18. Miscellaneous June 22, 2011 - 00:37 Reply

    Nu ești singura, bineînțeles că nu ești singura. 😀 Nu pot să zic că am scăpat de timiditate în totalitate, dar cred că prefer să spun că nu mă simt în largul meu în anumite cercuri, și atunci mă ”retrag” în cochilie. Uite, recunosc: la blogmeet-uri mă simt ca naiba, și de-aia nici nu mă mai duc. Cum nu prea îmi place nici să mă ”bag în seamă”, ce să mai zic … Mai ales că atunci când sunt cu cineva nou, prefer să tac și să studiez, nu știu de ce uneori tind să am atitudinea asta. Alteori sunt foarte exuberantă.. n-am dublă personalitate :))), dar depinde f mult de persoana / persoanele cu care sunt.

Leave a Reply