Currently Browsing: Timi the dog
Ar însemna să avem una din noi o infinity pool într-o locație exotică și absurd de scumpă și să ne relaxăm cu cocktailuri. Adică așa:
sursă foto
Pentru că mai avem un pic de muncit până ajungem la treburile astea, testăm ștrandurile timișorene.
sursă foto
Conform dicționarului online de sinonime sunt obsedată, chinuită, persecutată, urmărită, torturată și frământată.
Așa-i.
Problema unghiilor e esențială pentru persoana mea superficială și fermecătoare și dacă nu știu eu că unghiile mele arată cumva nu pot să dorm noaptea. Ba mi-a trecut prin cap și să-mi pun unghii false/gel, dar într-un final am renunțat la idee pentru că aș fi devenit obsedată de faptul că ele cresc și se vede urât… Plus că n-aș mai fi schimbat culoarea toată ziua, altă mare problemă ucigătoare de neuroni. Nicicum nu-i bine, așa că m-am decis să-mi fac armată.
De lacuri de unghii, evident. Și am un coșulet plin și le-ntind prin toată casa. Pentru că și activitatea asta de făcut unghiile este de relaxare, ține de mood-ul meu. Nu îmi aranjez unghiile oricând și oriunde. Trebuie să fiu zen ca să mi le fac french. Sau să mă uit la poze cu pin-up girls și să mi le fac (iar) roșii. Sau să mi le aranjez în timp ce ascult Friends ca să le fac maro-ciocolatii (identice ce cele din poza de mai sus). Asta ca să ne înțelegem că pentru unghii frumoase e nevoie de o stare de spirit armonioasă.
Așa că nu vă puneți nervoase și supărate să vă aranjați mâinile (știți și voi și Scarlet O’Hara știa că mâinile indică vârsta unei femei) pentru că nu o să iasă. Enjoy the moment! :)
Primul pas e să faceți pe fundal o altă chestie. Să meargă muzică, să meargă lecțiile de franceză, un roman audio, whatever works.
Pasul 2 e să le curățați și să le piliți pentru a le da forma perfectă. Cum vreți voi, nu cum dictează curentul de modă. Singurul curent de care aveți nevoie la unghii e ăla de aer ca să se usuce lacul mai rapid.
Pasul 3 înseamnă să aplicați un strat de protecție/top coat care să protejeze unghia.
Pasul 4 e să dați primul (sau singurul strat de lac), iar apoi al doilea.
Pasul 5 e să vă relaxați. :)
Și să vă exemplific. Eu îmi pregătesc unghiile cu serialul Friends pe fundal de cele mai multe ori, că asta mă relaxează pe mine. Stau în pat și mi le aranjez cum vreau (de cele mai multe ori stau acolo). Apoi îmi pictez unghiile după inspirație (ciocolatii adică :D). Când termin cu ele, pun un episod din alt serial (ceva nou) și pnă termin eu cu ale mele, unghiile-mi sunt uscate.
Să vă zic ultimul pitic ? :D
Cum nu mai aveam Tina R. în Timișoara (as far as I know), am căutat pe net să văd dacă pot să fac shopping online. (Stați că are legătură, nu bat câmpii!) Și am descoperit că Tina R. s-a partenerizat cu Avon și dau cadou la fiecare tricou Avon Colors by Tina R. un lac de unghii Pro Nail +. Spre bucuria mea, tricourile-s 100% de bumbac, așa că ia vedeți ce am pe wishlist pentru următorul salar. Nu-i scump și pun mâna și pe-o ojă nouă. :D
P.S. Prietena mea Timi, zisă și Dog are deja o parte din lacurile astea (pentru că ea e reprezentantă, deci ceva mai mult decât un muritor de rând), așa că m-a folosit ca să-i fac manichiura cu ele. Vedeți rezultatele în pozele următoare.
Posted by
Oana on Oct 11th, 2011 in
Aida,
amintiri,
Delia,
liceu,
oameni si locuri,
povesti nemuritoare,
prieteni,
relatii,
Timi the dog,
Vero,
wishlist |
13 comments
Ah, ce dor mi s-a făcut de zilele alea lungi când stăteam degeaba la Scârţ într-un hamac sau pe o plajă improvizată şi vorbeam ore şi ore şi ore şi ore. Sau la scări de bloc sau nopţi întregi sau după chefuri când toţi erau deja beţi şi adormiţi. Cum a trecut vremea telefonului fix şi bipurilor pe fix ca să ne uităm pe Mtv să nu ratăm ceva. Şi venitul de la şcoală acasă şi pierdutul a mai câteva ore că aveam timp. Şi orele pe mirc şi apoi pe mes, ceaiurile, sucurile care durau şi durau, handmade-ul, călătoriile, planurile, notiţele, zecile de bileţele şi promisiuni care acum oricum nu mai au nicio valoare şi stau într-o cutie pe care o deschidem odată la câţiva ani… Nopţile pierdute aiurea, mirarea că în ciuda lor am dat bacul, călătoriile cu un autobuz infect şi mirositor unde am deranjat toţi călătorii cu râsetele noastre. Plecările neplanificate, îngheţul prin gări străine, mâncarea ieftină, sticlele de suc, carameau împărţită. În 6 :).
Paturile şi păturile, conflictele, lacrimile, frigul, pozele, senviciurile cu chipsuri, băncile zgâriate.
Toate au fost aşa simple şi neplanificate. De ce nu mai putem face şi acum aşa? Stabilim o întâlnire cu o săptămână înainte şi schimbăm data şi ora la nesfârşit. Ne vedem, bem o cafea, povestim şi fugim mai departe pentru că acum nu mai avem timp.
Voi cum vă petreceţi timpul cu prietenii?
Asa cum se stie, am intotdeauna o surpriza pe teava, concluzia unui mare clasic in viata.
Well, asta este un mini jurnal before and after pt. surpriza zilei de nastere a prietenei mele Timi (the dog).
Before
Am aranjat cu fetele intalnirea, locul, am pregatit cadoul si am stabilit cine si ce aduce. Eu pregatesc b-day muffins, vreau sa le fac dupa o reteta de pe net, acum ma apuc si am emotii ca stiu ce fenomen is la cratita. De aia si scriu pe blog in loc sa imi iau inima-n dinti si sa fug…!
Update
Aluatul e yummy!
Update 2
Muffinsurile mele au fost cam inghesuite si s-au cam… unit intre ele cand au crescut… ups!
Update 3
Am o tava plina cu un blat de tort wannabe care miroase a ciocolata si rom si se vad bucati de hartie de muffin din el. E un semi fail. Cand a fost ziua unei alte prietene, eu si Timi am ornat un tort cu bucati de biscuiti cu care am scris La multi ani, am incercat si de data asta sa scriu, intai cu cocos verde, dar nu s-a inteles. Am incercat iar cu biscuiti, dar s-au faramitat si asa am ornat. Arata ca un tort de ciocolata care a vrut sa se sinucida si scrisul arata de parca cineva ar fi aruncat biscuitii cu prastia din avion pe el :(. Am pus multa dragoste, asa cum se spune ca trebuie, dar nu a fost de ajuns se pare… Acuma… sper sa nu se sperie fetele cand vor vedea monstrul. Ahhh… si lumanarile, ma pregatesc sa ies pe usa, asa ca vom avea un 2 si… cateva lumanari mici pentru cealalta cifra, ca varsta unei femei nu se intreaba si nu se spune :). Revin mai tarziu cu deznodamantul!
Deznodamantul
Am interzis sa pun filmarea pentru ca primele 15 minute contin numa’ OMG si OMFG incontinuu :)))). Torffinu’ meu a avut succes, chit ca lumanarea cu cifra 2 s-a topit pana a intrat the dog in the room and in the dark >:). Moment in care o mare de gagici a sarit pe ea si a tipat “Surpriza”! Si draga mea Timi nu-si mai revenea din uimire :D. Si am avut o gramada de mancare si sampanie pentru copii ca sa nu imbatam dogul sofer :).
It’s a kind of magic!
Posted by
Oana on Apr 26th, 2011 in
b-day,
epic fail,
familie,
frustrari,
gafe monumentale,
it's all about me,
mancareeeeeee :),
noi,
oh mother,
prieteni,
religie,
sarbatori,
Timi the dog |
0 comments
Intotdeauna distractia e dupa. Inainte de Pasti, postarile sunt plictisitoare, toata lumea are urari de facut si cam atat. Dupa abia e fain – se plang oamenii de oo, de vecini, de cozonaci, de neamuri si de tot.
Eu incep cu ouale. Prima chestie draguta a fost cand am mers la cumparaturi cu prietenul meu pentru familia lui – vopsea VERDE cat cuprinde, sclipici cat cuprinde, icoane de lipit pe oua, iepuri, morcovi, tot ce vrei, numa’ vopsea rosie romaneasca nu! Am luat noi ceva si au iesit cumva ouale din cate am vazut.
Ai mei parinti s-au mandrit anul asta cu vopsea nemteasca. Pastile sau niste bucatele de hartie. Am ales pastilele ca prezentau mai multa credibilitate – mare prostie! Ca sa va faceti o imagine de ansamblu, inchipuiti-va mandrele oua romanesti in culori vii uitate de doua zile in ploaie – cam asa… si daca tot aveam 5 culori, de ce sa nu le folosim, nu?! Alea rosii au fost roz, asa un roz de o pitipoanca s-ar fi minunat si le-ar fi prins in cositele ei decolorate. Alea verzi, ca la toti ungurii, nu prea am ce zice rau de ele. Alea mov, ahhhh, prostituatele de pe centura le-ar fi ales cu siguranta. Alea albastre or fost cum or fost, da’ pe alea galbene abia s-o vazut ceva, erau cacanii. Puteam sa le las si doua zile in vopsea, rezultate mai bune nu as fi avut… Maica-mea a fost profund dezamagita si…
… a decis sa se razbune, ca daca nu-i cu suparare, nu simtim ca-i sarbatoare. A uitat brusc ca prietenul meu are si el familie si a vrut sa stam non stop bot in bot cu ea, si acasa si la neamuri. Cand am zis pas, s-a suparat. O sa-i treca pana ma marit :)).
La rude, toti ne-au imbiat sa mancam… toate neamurile din toate partile. Asta ar fi fost ok daca nu as fi fost mandra de cele doua kg pierdute inainte de Paste. Acuma sunt inapoi la locul lor si cu 1 coleg nou.
La bunica prietenului meu m-am fentat urat de tot (mica introducere: ea ne serveste tot timpul cu cozonac sau chec si ii vorbeste de rau pe aia care au fost la ea si nu au servit. Ca sa fiu fata faina, iau tot timpul o felie din ce este si beau un pahar de suc, chit ca nu ma dau in vant dupa ele). Am prins masa pregatita cu traditionalul cozonac, traditionalul chec si prajitura. Wow, am zis ca mi-a pus Dumnezeu mana-n cap, am luat vreo 3 bucatele de prajitura (le-am inghesuit, cu forta) si am spus cat e de buna. Credeam ca m-am scos, dar nu stiam ce urmeaza… Alex a avut ideea mirobolanta sa intrebe cine a facut prajitura ca sa afle ca defapt de la el de-acasa era, asa ca pe langa prajitura bagata pe gat cu forta, Oana a mancat si cozonac, de voie, de nevoie.
Bunica-mea in schimb, mi-a luat un cadou fabulos. Trecand peste mici detalii gen. – nu folosesc decat doua parfumuri in rest le marit pe toate (astea chiar nu avea de unde le stii) – trecusera doar doua zile de cand i-am zis ca evit parfumurile pentru ca reactionez foarte urat la ele (din cauza de alergii). L-am mirosit, am tras pe nas, am lacrimat, am zambit si am multumit.
De inviere n-am ce sa zic, mai laici de fel, am petrecut noaptea de sambata intr-un
pub cu prietenii. Acuma sper doar ca mama si bunicile din familie sa nu isi faca facebook sau sa se apuce de citit bloguri ca sa vada ce copil minune au in familie si de Craciun sa fie mai rau. Oricum, fata de
Pastele de acum 3 ani, anul asta am scapat cu fata curata. Astept cu interes Craciunul.
P.S. Poza e facuta de mine la Viena, imi aminteste de Cina cea de Taina, sincer…
P.S. 2 Pentru mine, cel mai frumos a fost ca am hang out-uit cu prietenii pana tarziu in noapte si am povestit. Si ca am fost prima care i-am zis prietenei mele Timi “Happy Bday!” :)
Voi cu ce va laudati?
