La o căutare pe termenul România, pe Google apar zeci de imagini cu hărți, poze legate de cazul Mailat și una cu un afiș pe care scrie că România e grădina Maicii Domnului. Right. Asta pe țară.
Dar m-am gândit să caut pe orașe și am dat un search după Timișoara. La imagini se văd o grămadă de poze frumoase, dar la căutarea obișnuită primele 3 rezultate duc la Wikipedia, aeroport și un ziar. Nimic prea folositor pentru o persoană căreia i-ar da prin cap să vină să viziteze unul din cele mai frumoase orașe din România.
Pe Youtube stăm la fel de prost: am găsit un video cu Andreea Voica, unul legat de investitori italieni, melodia celor de la Phoenix, ceva filmare de prin Happy (un club) și un filmuleț vechi și prost filmat în engleză, pe care îl puteți judeca și singuri:
Am mai săpat un pic gândindu-mă că e prea vag să scriu doar Timișoara la căutare, dar nu am mai găsit nimic relevant pentru un posibil turist, în afară de niște clipuri legate de clanurile țigănești, care probabil l-ar pune pe fugă.
Și să vedem ce se-ntâmplă în grădinile mai puțin carpatice. Am tastat pe același de treabă Google New Orleans (deh, vise!). Primele două linkuri m-au trimis la Wikipedia, la articole similare, dar în română și engleză și al treilea la… New Orleans Official Tourism Web Site, unde ar trebui să fiu oarbă ca să nu văd că sus, în meniu, după home page, următoarea pagină indicată e Things to do. Ahaaaaaa, deci dacă merg acolo oamenii ăia chiar vor să mă distreze și implicit să-mi ia banii…!
Căutarea prin fotografii subliniază cam trei chestii în mod deosebit: Cartierul Francez din New Orleans, uraganul Katrina și evident, Mardi Gras, cea mai sălbatică petrecere a orașului.
Pe Youtube, în primele 5 rezultate am găsit unul relevant:
Dar ăsta m-a trimis la altele.
Cele 5 atracții principale are orașului
Un filmuleț scurt și la obiect dedicat… străzilor care-s de vizitat în oraș
Și preferatul meu din cele (mai multe) văzute – New Orleans Land of Dreams
Noi ce facem ca să-i aducem pe turiști la noi? Și să le luăm banii? :D
Am fost la Noaptea devoratorilor de publicitate 2011, deși n-am apucat să povestesc.
Eu cu Aida suntem alea care au lăsat balta de cafea pe rândul 10. Da, am spart un termos. Nu ne întrebați cum că e de povestit la nepoți (ca să știe și ei cum a fost Noaptea devoratorilor de publicitate 2011), să zicem că e legat de emoțiile așteptării. Să trecem la chestii serioase acuma.
A fost făinuț, am rezistat doar la 3 calupuri din 4 pentru că am stat extrem de incomod pe scaunele alea de plastic, mă dureau toate oasele când am plecat, asta după ce am avut norocul să prind și scaun roșu la calupul 3 (lux, am stat ca o plăcintă!).
Reclamele simpatice, la unele am râs în hohote, la unele mi s-a făcut pielea de găină și la unele m-am minunat ce idei simple și fain aplicate au (deși Noaptea devoratorilor de publicitate 2011 mi s-a părut per total mai boring decât cea din 2010).
Pun câteva reclame aici să vedeți ce mi-a plăcut și continui după :).
Asta mi s-a părut drăguță ca idee, că am rămas paf la final. Totuși mi se pare destul de ilogică, o asigurare nu garantează nașterea unui copil sănătos. Dați-vă și voi cu părerea.
Asta mi s-a părut super funny. Am văzut că reclamele cu șoareci mai toate-s simpatice :)).
Mercedes și moartea nu se pupă.
Anim’est 2010. Foarte tare ideea, foarte fain filmată. Mi-a plăcut tare mult și a avut însemnătate cu atât mai mare cu cât în cadrul internship-ului 2.0 am avut ocazia să promovăm Anim’estul.
Lupta dintre bărbații mămoși vs. ciocolată.
Altă reclamă la o mașină care pe mine m-a făcut să râd cu lacrimi pentru că mă văd să comit una ca asta tare ușor.
O reclamă genială, zic eu. Din listă dați click pe Viral Suerte 2, nu am găsit-o pe youtube – http://
McDonald’s cu o serie simpatică de tot și bună de deschis mințile.
Cum să te comporți cu clienții, bună de pus la românii care lucră-n vânzări (unii, ca să nu generalizez).
Din seria cum să: brazilienii vor să salveze pădurea tropicală :D. (xixi no banho = pipi în baie)
Cam de astea-mi amintesc acuma, deci să trec la negativisme legate de Noaptea devoratorilor de publicitate 2011.
Momentele sponsorilor – niște reclame INCREDIBIL de plictisitoare și lungi, în afară de Trilulilu care a avut tot timpul ceva diferit și funny. Dacă mai aud odată cuvântul MOJO (de la tion citire) o să reacționez violent. 35 de lei ca să înghețăm în sală??? WTF??? Scump. Norocoșii cu invitație (eu cu Aida de ex.) au stat pe niște scaune de la plastic mai mult decât incomode. De la ora 21 la ora 2:30 cam până am schimbat locurile. Deci multe ore în frig și fără pic de comfort. Reclamele asiatice – pe mine una m-au disperat. Calupul 3 mi s-a părut nașpa, sincer! O serie de reclame lungi și aiurea la Office 2007, telenovelă asiatică pe față.
La 3:30 m-am dat bătută, gastrita mea mă trimitea acasă, stăteam rău, muream de somn și nici nu m-a încântat calupul 3. Deci încă o ediție de publicitate pe pâine s-a dus, bye bye, Noaptea devoratorilor de publicitate 2011. Așteptăm ediția 2012 dacă nu se termină lumea, of course.
Ați participat la Noaptea devoratorilor de publicitate 2011? Dar la celelalte ediții? Cum vi s-a părut? Mai mergeți?
Dacă vă întrebați ce-i cu titlul ăsta tâmpit, aș putea să vă dau câteva numere de telefon. Ale vecinilor mei, care de o vreme bănuiesc eu că nu se mai spală și nu-și spală nici pruncii, nici hainele, nici nimic. Zic asta pentru că stau la etajul 3 și în mijlocul verii eu las apa să curgă jumate de oră dacă am pretenția să fie călduță.
Cred că vecinii mei au văzut reclama la antiperspirantele alea care te ”susțin” 48 de ore, altfel nu îmi explic. Și dacă tot am ajuns la cele 48 de ore, crede cineva asta??? Adică te dai cu antiperspirantul X și două (!!!) zile nu transpiri? Really? Ok, marketing, marketing, dar să nu sărim calu’. Cine mai crede în 2011 pe o căldură de 40 de grade că-și pufăie o ”doză” sub braț și două zile e proaspăt ca o margaretă? Not me, definitely.
Mă întreb cine a venit cu ideea genială să promoveze ideea asta de 48 de ore fără transpirație și cine îi suficient de genial încât să creadă :)).
Am eu o problemă sau chiar e stupidă ideea cu cele 48 de ore? Ce alte reclame vădit stupide și incredibile mai știți?
Cine citeşte blogul de mult timp ştie că îmi place să citesc şi apoi să vin să-mi scriu părerea sinceră de nespecialist aici. Şi cam de mult timp, în partea dreaptă mă laud că citesc “Cel mai iubit dintre pământeni”, carte primită cadou de la Miştotică şi recomandată de Tomata. Well, am citit aproape două volume din ea şi efectiv mă deprimă! E foarte interesantă, personajele sunt foarte bine conturate, dar e atâââââââââââââââât de tristă :(, aşa că am decis să mă apuc în paralel şi de cartea de la Jo - “Tăcerea din grădină”, din care am parcurs abia primul capitol, aşa că încă nu e cazul să-mi dau cu părerea :). Nu renunţ la niciuna, dar în ritm susţinut am de gând să citesc “Tăcerea din grădină”, cu cealaltă o iau mai uşor.
Totuşi, între timp nu am procrastinat chiar aşa şi am mai citit literatură de specialitate – “Limbajul publicităţii” de Angela Goddard, “Tehnici de relaţii publice” de George David (astea două împreună cu încă vreo 5 cărţi din domeniu le-am luat acuma 2 ani şi ceva la ceva super ofertă Polirom cu 30% reducere parcă, de la ei de pe site) şi “Societatea de consum” de Jean Baudrillard, pe care eu am citit-o în pdf.
Pentru studenţii de la Comunicare le recomand, sunt foarte interesante, singura care mi s-a părut un pic boring e “Societatea de consum”, dar ideile oricum sunt revoluţionare din punctul meu de vedere, cartea fiind scrisă în 1970, când în România nu prea existau termeni gen pr, publicitate etc şi reclamele arătau cam aşa:
Ştie cineva ce ar mai fi interesat de citit pe domeniul publicitate/PR? Dacă s-ar găsi şi pe net ar fi fabulos :D.
