Inepțiile mele
Currently Browsing: muzica

Operă țărănească

Don’t worry, postarea de azi nu e despre mojici sau obraznici, ca alea de zilele trecute. Dar pentru că nu pot să-mi suprim entuziasmul, intru direct în pită scenă: trebuie să vedeți Operă țărănească la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely dacă sunteți timișoreni sau vizitați Timișoara! (Și dacă am bolduit trebuie, apăi chiar trebuie!)

Cred că v-ați prins din postările mele trecute referitoare la teatru – cele în care vă povesteam cum a fost la Gardenia sau la Vremuri de pace că-s entuziasmată rău de mersul la teatru. După piesa de aseară, m-a prins și mai rău microbul.

opera-taraneasca-csiky-gergely-timisoarasursă foto

Cred că am o atracție ciudată către spectacolele care incorporează muzică și dans, pentru că o oră și 20 de minute, cât a durat Operă țărănească, n-am mișcat în front și am fost permanent cu zâmbetul pe buze.

Să vă zic pe scurt despre ce e vorba în piesă: Etelka și Roland se pregătesc de nuntă. Ea e însărcinată și cununia trebuie făcută înainte să fie prea evident motivul pentru care uniunea e grăbită. Din partea familiei lui Roland intră în scenă Julika, sora vitregă a lui Roland, crescută de părinții lui după ce ai ei o abandonaseră când era doar un bebeluș. Julika e așa un pic… îndrăgostită de Roland (da, fratele are nu-i e chiar frate). Părinții Etelkăi vin pentru nuntă, dar logodnicul-wannabe al Julikăi dezvăluie un secret important: mama Etelkăi a avut-o pe fată cu fratele lui Roland. Nimănui nu-i vine să creadă așa ceva pentru că asta ar însemna că tinerii care urmează să își unească destinele au comis incest. Ce se alege de relația lor? Cum află spectatorii dacă Roland și Etelka sunt sau nu unchi și nepoată? Cum reacționează Julika la așa o veste? Nu pot să vă zic!

Mergeți la Csiky Gergely și eu vă promit că actorii o să vă (în)cânte! Dacă nu vă place așa o piesă, certați-mă pe mine. Nu o să recunosc nimic, pentru că m-a fascinat! :)

Stau și mă gândesc și nu pot să-i găsesc cusur acestei piese… eclectice. Are muzică maghiară, dar și ardelenească, rock, are dragoste, are ură, are invidie, frumusețe și bogăție. Are și multă răutate, patimă, dar și accente de comedie.

Actorii sunt unul și unul. Costumele sunt cu adevărat frumoase. Decorurile sunt minuțios lucrate (și asta e o chestie generală care mă atrage la Teatrul Maghiar din Timișoara). Nu am ce să reproșez piesei. Atât doar că eu, ca nevorbitoare de maghiară am suferit tot uitându-mă în sus după subtitrare (s-a cântat, după cum v-am zis, deci nu aveam pretenția să ne și cânte interpreta) și apoi în jos pe scenă. De asta mă și gândesc să mai merg încă o dată la același spectacol, ca să ignor traducerea și pur și simplu să mă bucur de ceea ce am în fața ochilor și ceea ce-mi circulă pe lângă urechi.

Recunosc că mă gândesc să le fac la ai mei cadou de Paști niște bilete la teatru și cred că Operă Țărănească e o piesă care i-ar încânta așa că am căutat informații extra și am aflat că opțiunile de văzut piesa în viitorul apropiat sunt în datele de 19 aprilie la ora 19 sau în 14 mai la ora 19 (se joacă la Sala Mare). Nu am reușit să găsesc prețul biletelor pe site, dar mă voi informa, ca să vă spun și prețuri dățile viitoare când mai merg – dar dacă nu mai aveți răbdare (nădăjduiesc să nu mai aveți) – dați un mail la ticket@tm-t.ro că vi se răspunde foarte repede. Oricum sumele nu-s astronomice, Teatrul Maghiar e accesibil și merită banii.

Și pentru că mai multă lume mi-a dat mesaje private să mă întrebe de teatru, vă zic de pe acum că eu și Anca plănuim să mergem și în 26 la Efecte secundare.

Până atunci… vedeți ce prindeți, până acum eu n-am văzut nimic să-mi displacă. :)


M-am certat cu CRBL (muzica românească și teoria conspirației)

Acum câteva zile citeam o postare mișto la Mihaela legată de niște chestii la care mă gândisem și eu. Pentru că înainte să scrie ea tot mă gândeam cine o fi fost domle, geniul ăla de-a venit cu versurile ”Vai, dar ce-avem noi aicea/ E plin de căprioare/ Bine că mi-am luat alicea”. Tot timpul când eram în mașină cu Alex se făcea cumva că nimeream incredibiloșenia asta de cântecel vânătoresc. Și citind la Miha, obsesia s-a agravat. Și nu, n-am folosit Google să verific dacă CRBL a venit cu minunile astea de versuri sau altcineva le-a născut. Nici nu vreau să știu.

bambi-walt-disneysursă foto

Ideea-i că am visat că m-am certat cu CRBL. Cu țipete și urlete. Și l-am întrebam cum poa’ să cânte așa niște versuri evident retardate? Și CRBL s-a supărat pe mine. Și a intervenit… Smiley! :)) Care s-a gândit să salveze ziua explicându-mi că asta ascultă tinerii din ziua de azi. Și m-am pus să-i fac și la zâmbăreț teoria chibritului, cum că mândrul tineret și floarea țării ascultă niște rahaturi și se afundă în prostie pentru că asta li se oferă din fragedă pruncie. Mă gândesc că nu o să-l înțeleagă toți pe Bach (cum n-am nici eu pretenții de a mă da cunoscătoare de muzică clasică), dar dă-o-n mama ei de treabă, și ”Ana are mere” ar putea fi o sursă de inspirație pentru o piesă mai inteligentă.

Și după un noian de țipete, zbierete și înjurături cu marii cântăcioși ai națiunii – să nu uităm că și Smiley e inspirat de regnul animal, el cântă oda aia mirifică legată de cai verzi pe pereți, m-am trezit frustrată și plină de draci. Și acum de câte ori o să văd un Bambi o să mă gândesc automat că domnul CRBL vrea să-l căsăpească în timp ce gagici în fuste scurte și roz de latex dansează pe lângă el.

Trăiască muzica românească!

P.S. Numai ce am terminat de scris și mi-am dat seama de mesajul subliminal al melodiei (și am adăugat paranteza din titlu). Fetelor,

trupa-bamby-bambisursa foto

CRBL plănuiește să vă ucidă! S-a gândit vreodată cineva că CRBL poate vine de la CeRB ReBeL?!? AKA ăla de vrea supremația? Eniuei… mai există trupa Bambi sau Bamby (cum o fi)?


Compoziție. Compilație. Creație. Muzică.

Încă din copilărie am învățat că

așa că

Deci, știu că

Când am crescut și am decis în final ce îmi place să ascult

am realizat și că

dar întotdeauna

pentru că

Adevărul e că

Atât de mult încât muzica trebuie să fie tot timpul aproape.

Sursă fotografii


Să promovăm MUZICĂ! :)

În seara asta mă trezesc cu un mesaj trântit pe pagina de Facebook a blogului direct pe wall. Ceva cu ”căutăm admini de pagină” pentru Listenen to music on a rainy day (acuma am și văzut greșeala gramaticală :D).

M-am gândit că o fi vreun post de radio sau ceva care vrea promovare în social media și nu știe cum se face (dacă ați dat click mai sus ați înțeles) și or știi oamenii că mai lucrez și pe lângă job și s-au gândit să-mi scrie. Și ca o fată educată ce sunt, dau un mesaj să cer informații, că pagina nu-mi spune… NIMIC.

Și primesc niște replici la plezneală, după care transmit frumos (după cum vedeți mai jos) că nu-s interesată pentru că nu se comunică profi.

Și tanananaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam!!!

Mi se transmite să mă duc să mor de cineva care nu știe să scrie. Acuma dilema mea e… unde să mă duc? Oamenii care știu gramatică merg să moară în alte locuri decât cei care nu știu? Nu aș vrea să ajung la o poartă pe care să scrie RAY în loc de RAI!


Muzica ne umple de emoții

M-am uitat în pozele de astă vară de pe Facebook. Și în multe, comentarii legate de camarero, personaj făcut celebru de Connect-R. Și m-am umplut de emoție! Nu-s fan Connect-R, dar am o grămadă de aminitiri de la fostul meu job care se leagă de ”melodia verii”. Inside jokes, poze stupide, glume, râs cu lacrimi, cafele băute-n soare și multe altele.

Și n-o fi Vara nu dorm opera unui clasic, dar cred că și la 80 de ani melodia asta o să-mi amintească de una din cele mai frumoase perioade din viața mea.

Și nu întotdeauna muzica bună ne trezește emoții, după cum am dat și eu din casă mai sus :)). Și deși aș vrea să vă dau pe spate acum cu a mea cultură muzicală, alt exemplu care îmi vine în cap e… Radio Antena Satelor, că asta asculta bunică-mea dimineața la bucătărie și ăsta era primul lucru pe care-l auzeam când deschideam ochii să mă pregătească de mers la grădiniță.

Dar Vama Veche, cu 18 ani ați ascultat la majorate? Noi (eu și prietenii mei adică) da! Și cântam din tot sufletul de parcă ăla ar fi fost cântecul vieții noastre.

Nu-i de mirare că muzica se poate descrie și așa:

sursă foto


« Previous Entries Next Entries »

Powered by Wordpress | Designed by Elegant Themes