Inepțiile mele
Currently Browsing: muzica

“Nu, eu nu regret nimic” la Teatrul Național Timișoara

Pentru că despre Edith Piaf nu se poate vorbi, ci doar cânta, am fost cu fetele la ”Nu, eu nu regret nimic”, un spectacol care-i aparține în totalitate Sabinei Bijan, care, la un moment dat, se confundă cu celebra cântăreață.

sabina-bijan-edith-piaf

sabina-bijan

sabina-bijan-tnt-edith-piaf

Să vă povestesc cum a fost? Nu prea e posibil. Să vă cânt? Și mai dificil.

O să vă spun doar că pe măsură ce trec minutele din piesă, cântecele devin tot mai frumoase și pielea se face de găină. Personajul Sabinei se dedică interpretării lui Edith Piaf (sună a Inception?) și versurile franțuzoaicei se aud clar, tare și răspicat, cu un accent ireproșabil.

Cred că e prima dată când o văd pe Sabina Bijan într-un spectacol și trebuie să spun că-s impresionată. De jocul ei scenic, de atitudine, de voce, de ceea ce creează pe scenă aproape singură. Cântă durerea lui Edith Piaf, viața sa, dragostea sa, singurătatea sa, pasiunea sa pentru muzică, nefericirea sa de după moartea lui Marcel Cerdan…

Chiar și dacă nu sunteți mari fani Edith Piaf, dar apreciați muzica bună, vă recomand să vă rupeți 50 de minute (cam atâta ține) din timpul vostru pentru a vedea ”Nu, eu nu regret nimic”. Se joacă miercuri, 20 noiembrie și marți 26 noiembrie, de la ora 19, la Teatrul Național Timișoara, la Studio Uțu Strugari. Biletele costă 20 de lei.

Nu o să regretați. :)


Cum am ratat îmbogățirea

Se face că prin anul de grație 2007 (sau să fii fost 2008? – Alzheimer timpuriu), eu și prietena mea cea mai bună ne-am descoperit menirea în viață – făcutul de bijuterii hand-made. Ce facultăți, ce examene, ce pregătire? Eram două biznisuimin în devenire!

job-epic-fail-imbogatire-ratatasursă foto

Imperiul urma să-l clădim cu mâinile noastre, așa că ne-am apucat în forță. Și ce ocazii mai bune să ne construim un brand dacă nu la festivaluri PLINE de lume?

Bine, evident, investiția noastră inițială se apropia de un mare zero, dar am găsit noi un fest la care organizatorul ne-a promis că participanții vor da năvală mai ceva ca hoardele lui Attila, în timp ce noi ar trebui să plătim doar o taxă modică. Gândindu-ne la renumele pe care urma să-l obținem, ne-am făcut bagajele pentru a pleca la… Petroșani, cu mașina încărcată de cercei și alte drăgălășenii făcute cu mare artă de noi, pregătite pentru cei minim 1500 de ascultători de rock… simpatic și heavy.

Totul a fost bine și frumos până am constatat că expoziția noastră va fi așezată fix în bălării, că hoardele lui Attila erau de fapt niște pletoși care ne considerau ”așaaaaaaaa de drăguțe”, că numărul lor ajungea cu greu la 75 cu tot cu noi, că majoritatea nici bani de bere nu aveau, că rock-ul acela era îngrozitor de obositor pentru a-l asculta ore și ore și ore încontinuu și că bravul organizator evită să ne răspundă la telefon sau să dea ochii cu noi.

Așa că am vândut fix două perechi de cercei și ne-am întors în Timișoara gândindu-ne la reorientare profesională.


Muzică și culori

Cei care mă urmăresc pe Pinterest au observat că-n ultimele săptămâni am dat în patima machiajului, dacă se poate considera și ăsta un viciu. (Să vă zic clasicul click aici ca să mă laud cu boardul meu?) Așa că numai bine îmi pică evenimentul de mâine organizat de Avon, parte din campania Află culoarea orașului tău, pentru că în piața Unirii de la ora 16 va fi mai mult decât un concert Antonia (cum sună?) – se vor ține lecții de make-up profesional (iupiiiii, umbrele făcute din pensulă nu-mi ies și aș cam vrea să învăț), se vor dezvălui secrete, se vor oferi premii, dar, așa cum se cuvine, se va vorbi și despre campaniile sociale Avon.

Campania promovează gama Color, colecție din care eu am rimelul bidinea (pe numele lui de scenă Mega Effects). Râdeți voi, râdeți, dar nici nu știți ce mișto e! Adevăru-i că și pe mine m-a surprins, că eram tare mirată de periuța neconvențională. Pe mine mă bucura inițial că-i maro (prefer rimelul maro, arată mult mai natural, mai ales că părul meu e blond închis – șaten deschis – depinde cine observă).

rimel-maro-avon-mega-effects

Și în caz că ați observat porțile acelea colorate din piața Libertății, acelea vor fi folosite mâine în cadrul petrecerii (dacă e muzică și machiaj nu poate fi decât party, nu?) pentru a alege culoarea orașului nostru.

Cine mai vine? Dacă vreți să ne întâlnim, dați-mi un mesaj pe Facebook, fie pe pagina blogului, fie pe profilul meu, eu voi fi acolo un pic după ora 4. :)

Si invitatia oficiala, ca asa e frumos, nu? :)

Timisoara_Flyer Antonia AVON_iulie2013 105x148mm-01


Muzica de tăiat vene

muzica-trista-adeleNu ascult Taylor Swift, dar poza asta e funny

Am câteodată niște stări care mă îndeamnă (deși nu mor de necaz) să ascult o muzică tristă, da’ tristă rău! Habar nu am de unde mi se trag astea, dar azi am zis să împart cu voi niște versuri din-astea de tăiat vene. Poate împărtășiți și voi ce tragedii muzicale ascultați și formăm un grup de genii neînțelese care lălăie și plâng în cor fără noimă.

Dar să-ncep:

Bruno Mars – When I was your man

I should have bought you flowers and held your hand
Should have gave you all my hours when I had the chance
Take you to every party cause all you wanted to do was dance
Now my baby is dancing, but she’s dancing with another man.

L-aș încadra undeva la categoria fraieri. Adică o ignoră, ea pleacă, el plânge. Ce treabă e asta?

Bon Jovi – Wedding day

Today you’ll pick up all the pieces
And get on with your life
All I can hope is that you’re happy
‘Cause today you’re someone elses wife

Categoria fraieri cu experiență. Aceeași poveste, bărbați mai în vârstă. Și mai maturi, că deja au dat-o cu căsătoria, dansul nu mai era suficient.

Elton John – Sacrifice

And it’s no sacrifice
Just a simple word
It’s two hearts living
In two separate worlds
But it’s no sacrifice

Categoria oare e o el sau o ea persoana căreia i se adresează? pentru că mor de curiozitate. Trist, trist, trist.

U2 – With or without you

My hands are tied
My body bruised, she’s got me with
Nothing to win and
Nothing left to lose

Categoria bărbații suferinzi mă impresionează mai tare. Nu știu de ce, dar nu îmi vine acum în minte niciun cântec trist plâns de vreo damsel in distress.

Natalie Imbruglia – Torn

Nothing’s fine
I’m torn
I’m all out of faith
This is how I feel
I’m cold and I am chained
Lying naked on the floor
Illusion never changed
Into something real
I’m cold and I am shamed and bound
And broken on the floor

Categoria mi-o amintesc de câte ori țin foarfeca în mână. Nu vă faceți griji, nu am folosit foarfeca în scopuri de tăiat vene vreodată. E vorba de vechea mea pasiune pentru tuns. Înainte de a-ncepe a IX-a am vrut să fiu rebelă și m-am tuns ca amica Natalie. Să vedeți ce rebel am plâns două ore neîntrerupte când m-a certat maică-mea, căreia nu-i convenea freza mea.

Roxette – It must have been love

It must have been love but it’s over now,
it was all that I wanted, now I’m living without.

și

It must have been love but it’s over now.
It must have been good but I lost it somehow.

Categoria nu comentez, asta chiar e tristă răăăăăăăău.

Everybody hurts – R.E.M.

Well, everybody hurts sometimes
Everybody cries

Pentru că toți plângem uneori, nu?

James Blunt – Goodbye my lover

You touched my heart you touched my soul.
You changed my life and all my goals

Categoria jelesc de câte ori o aud.

Adele – Don’t you remember?

Don’t you remember?
The reason you loved me before,
Baby, please remember me once more

Categoria pun pariu că pe asta n-o știați. Numai dacă sunteți Adele freaks. Sunteți?

Gata. Că vreau să rămânem cu toții cu venele intacte. E marți, nu luni. :)


Operă țărănească

Don’t worry, postarea de azi nu e despre mojici sau obraznici, ca alea de zilele trecute. Dar pentru că nu pot să-mi suprim entuziasmul, intru direct în pită scenă: trebuie să vedeți Operă țărănească la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely dacă sunteți timișoreni sau vizitați Timișoara! (Și dacă am bolduit trebuie, apăi chiar trebuie!)

Cred că v-ați prins din postările mele trecute referitoare la teatru – cele în care vă povesteam cum a fost la Gardenia sau la Vremuri de pace că-s entuziasmată rău de mersul la teatru. După piesa de aseară, m-a prins și mai rău microbul.

opera-taraneasca-csiky-gergely-timisoarasursă foto

Cred că am o atracție ciudată către spectacolele care incorporează muzică și dans, pentru că o oră și 20 de minute, cât a durat Operă țărănească, n-am mișcat în front și am fost permanent cu zâmbetul pe buze.

Să vă zic pe scurt despre ce e vorba în piesă: Etelka și Roland se pregătesc de nuntă. Ea e însărcinată și cununia trebuie făcută înainte să fie prea evident motivul pentru care uniunea e grăbită. Din partea familiei lui Roland intră în scenă Julika, sora vitregă a lui Roland, crescută de părinții lui după ce ai ei o abandonaseră când era doar un bebeluș. Julika e așa un pic… îndrăgostită de Roland (da, fratele are nu-i e chiar frate). Părinții Etelkăi vin pentru nuntă, dar logodnicul-wannabe al Julikăi dezvăluie un secret important: mama Etelkăi a avut-o pe fată cu fratele lui Roland. Nimănui nu-i vine să creadă așa ceva pentru că asta ar însemna că tinerii care urmează să își unească destinele au comis incest. Ce se alege de relația lor? Cum află spectatorii dacă Roland și Etelka sunt sau nu unchi și nepoată? Cum reacționează Julika la așa o veste? Nu pot să vă zic!

Mergeți la Csiky Gergely și eu vă promit că actorii o să vă (în)cânte! Dacă nu vă place așa o piesă, certați-mă pe mine. Nu o să recunosc nimic, pentru că m-a fascinat! :)

Stau și mă gândesc și nu pot să-i găsesc cusur acestei piese… eclectice. Are muzică maghiară, dar și ardelenească, rock, are dragoste, are ură, are invidie, frumusețe și bogăție. Are și multă răutate, patimă, dar și accente de comedie.

Actorii sunt unul și unul. Costumele sunt cu adevărat frumoase. Decorurile sunt minuțios lucrate (și asta e o chestie generală care mă atrage la Teatrul Maghiar din Timișoara). Nu am ce să reproșez piesei. Atât doar că eu, ca nevorbitoare de maghiară am suferit tot uitându-mă în sus după subtitrare (s-a cântat, după cum v-am zis, deci nu aveam pretenția să ne și cânte interpreta) și apoi în jos pe scenă. De asta mă și gândesc să mai merg încă o dată la același spectacol, ca să ignor traducerea și pur și simplu să mă bucur de ceea ce am în fața ochilor și ceea ce-mi circulă pe lângă urechi.

Recunosc că mă gândesc să le fac la ai mei cadou de Paști niște bilete la teatru și cred că Operă Țărănească e o piesă care i-ar încânta așa că am căutat informații extra și am aflat că opțiunile de văzut piesa în viitorul apropiat sunt în datele de 19 aprilie la ora 19 sau în 14 mai la ora 19 (se joacă la Sala Mare). Nu am reușit să găsesc prețul biletelor pe site, dar mă voi informa, ca să vă spun și prețuri dățile viitoare când mai merg – dar dacă nu mai aveți răbdare (nădăjduiesc să nu mai aveți) – dați un mail la ticket@tm-t.ro că vi se răspunde foarte repede. Oricum sumele nu-s astronomice, Teatrul Maghiar e accesibil și merită banii.

Și pentru că mai multă lume mi-a dat mesaje private să mă întrebe de teatru, vă zic de pe acum că eu și Anca plănuim să mergem și în 26 la Efecte secundare.

Până atunci… vedeți ce prindeți, până acum eu n-am văzut nimic să-mi displacă. :)


« Previous Entries Next Entries »

Powered by Wordpress | Designed by Elegant Themes