Muzica de tăiat vene
Nu ascult Taylor Swift, dar poza asta e funny
Am câteodată niște stări care mă îndeamnă (deși nu mor de necaz) să ascult o muzică tristă, da’ tristă rău! Habar nu am de unde mi se trag astea, dar azi am zis să împart cu voi niște versuri din-astea de tăiat vene. Poate împărtășiți și voi ce tragedii muzicale ascultați și formăm un grup de genii neînțelese care lălăie și plâng în cor fără noimă.
Dar să-ncep:
Bruno Mars – When I was your man
I should have bought you flowers and held your hand
Should have gave you all my hours when I had the chance
Take you to every party cause all you wanted to do was dance
Now my baby is dancing, but she’s dancing with another man.
L-aș încadra undeva la categoria fraieri. Adică o ignoră, ea pleacă, el plânge. Ce treabă e asta?
Today you’ll pick up all the pieces
And get on with your life
All I can hope is that you’re happy
‘Cause today you’re someone elses wife
Categoria fraieri cu experiență. Aceeași poveste, bărbați mai în vârstă. Și mai maturi, că deja au dat-o cu căsătoria, dansul nu mai era suficient.
And it’s no sacrifice
Just a simple word
It’s two hearts living
In two separate worlds
But it’s no sacrifice
Categoria oare e o el sau o ea persoana căreia i se adresează? pentru că mor de curiozitate. Trist, trist, trist.
My hands are tied
My body bruised, she’s got me with
Nothing to win and
Nothing left to lose
Categoria bărbații suferinzi mă impresionează mai tare. Nu știu de ce, dar nu îmi vine acum în minte niciun cântec trist plâns de vreo damsel in distress.
Nothing’s fine
I’m torn
I’m all out of faith
This is how I feel
I’m cold and I am chained
Lying naked on the floor
Illusion never changed
Into something real
I’m cold and I am shamed and bound
And broken on the floor
Categoria mi-o amintesc de câte ori țin foarfeca în mână. Nu vă faceți griji, nu am folosit foarfeca în scopuri de tăiat vene vreodată. E vorba de vechea mea pasiune pentru tuns. Înainte de a-ncepe a IX-a am vrut să fiu rebelă și m-am tuns ca amica Natalie. Să vedeți ce rebel am plâns două ore neîntrerupte când m-a certat maică-mea, căreia nu-i convenea freza mea.
Roxette – It must have been love
It must have been love but it’s over now,
it was all that I wanted, now I’m living without.
și
It must have been love but it’s over now.
It must have been good but I lost it somehow.
Categoria nu comentez, asta chiar e tristă răăăăăăăău.
Well, everybody hurts sometimes
Everybody cries
Pentru că toți plângem uneori, nu?
James Blunt – Goodbye my lover
You touched my heart you touched my soul.
You changed my life and all my goals
Categoria jelesc de câte ori o aud.
Don’t you remember?
The reason you loved me before,
Baby, please remember me once more
Categoria pun pariu că pe asta n-o știați. Numai dacă sunteți Adele freaks. Sunteți?
Gata. Că vreau să rămânem cu toții cu venele intacte. E marți, nu luni. :)
Operă țărănească
Don’t worry, postarea de azi nu e despre mojici sau obraznici, ca alea de zilele trecute. Dar pentru că nu pot să-mi suprim entuziasmul, intru direct în pită scenă: trebuie să vedeți Operă țărănească la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely dacă sunteți timișoreni sau vizitați Timișoara! (Și dacă am bolduit trebuie, apăi chiar trebuie!)
Cred că v-ați prins din postările mele trecute referitoare la teatru – cele în care vă povesteam cum a fost la Gardenia sau la Vremuri de pace că-s entuziasmată rău de mersul la teatru. După piesa de aseară, m-a prins și mai rău microbul.
Cred că am o atracție ciudată către spectacolele care incorporează muzică și dans, pentru că o oră și 20 de minute, cât a durat Operă țărănească, n-am mișcat în front și am fost permanent cu zâmbetul pe buze.
Să vă zic pe scurt despre ce e vorba în piesă: Etelka și Roland se pregătesc de nuntă. Ea e însărcinată și cununia trebuie făcută înainte să fie prea evident motivul pentru care uniunea e grăbită. Din partea familiei lui Roland intră în scenă Julika, sora vitregă a lui Roland, crescută de părinții lui după ce ai ei o abandonaseră când era doar un bebeluș. Julika e așa un pic… îndrăgostită de Roland (da, fratele are nu-i e chiar frate). Părinții Etelkăi vin pentru nuntă, dar logodnicul-wannabe al Julikăi dezvăluie un secret important: mama Etelkăi a avut-o pe fată cu fratele lui Roland. Nimănui nu-i vine să creadă așa ceva pentru că asta ar însemna că tinerii care urmează să își unească destinele au comis incest. Ce se alege de relația lor? Cum află spectatorii dacă Roland și Etelka sunt sau nu unchi și nepoată? Cum reacționează Julika la așa o veste? Nu pot să vă zic!
Mergeți la Csiky Gergely și eu vă promit că actorii o să vă (în)cânte! Dacă nu vă place așa o piesă, certați-mă pe mine. Nu o să recunosc nimic, pentru că m-a fascinat! :)
Stau și mă gândesc și nu pot să-i găsesc cusur acestei piese… eclectice. Are muzică maghiară, dar și ardelenească, rock, are dragoste, are ură, are invidie, frumusețe și bogăție. Are și multă răutate, patimă, dar și accente de comedie.
Actorii sunt unul și unul. Costumele sunt cu adevărat frumoase. Decorurile sunt minuțios lucrate (și asta e o chestie generală care mă atrage la Teatrul Maghiar din Timișoara). Nu am ce să reproșez piesei. Atât doar că eu, ca nevorbitoare de maghiară am suferit tot uitându-mă în sus după subtitrare (s-a cântat, după cum v-am zis, deci nu aveam pretenția să ne și cânte interpreta) și apoi în jos pe scenă. De asta mă și gândesc să mai merg încă o dată la același spectacol, ca să ignor traducerea și pur și simplu să mă bucur de ceea ce am în fața ochilor și ceea ce-mi circulă pe lângă urechi.
Recunosc că mă gândesc să le fac la ai mei cadou de Paști niște bilete la teatru și cred că Operă Țărănească e o piesă care i-ar încânta așa că am căutat informații extra și am aflat că opțiunile de văzut piesa în viitorul apropiat sunt în datele de 19 aprilie la ora 19 sau în 14 mai la ora 19 (se joacă la Sala Mare). Nu am reușit să găsesc prețul biletelor pe site, dar mă voi informa, ca să vă spun și prețuri dățile viitoare când mai merg – dar dacă nu mai aveți răbdare (nădăjduiesc să nu mai aveți) – dați un mail la ticket@tm-t.ro că vi se răspunde foarte repede. Oricum sumele nu-s astronomice, Teatrul Maghiar e accesibil și merită banii.
Și pentru că mai multă lume mi-a dat mesaje private să mă întrebe de teatru, vă zic de pe acum că eu și Anca plănuim să mergem și în 26 la Efecte secundare.
Până atunci… vedeți ce prindeți, până acum eu n-am văzut nimic să-mi displacă. :)
M-am certat cu CRBL (muzica românească și teoria conspirației)
Acum câteva zile citeam o postare mișto la Mihaela legată de niște chestii la care mă gândisem și eu. Pentru că înainte să scrie ea tot mă gândeam cine o fi fost domle, geniul ăla de-a venit cu versurile ”Vai, dar ce-avem noi aicea/ E plin de căprioare/ Bine că mi-am luat alicea”. Tot timpul când eram în mașină cu Alex se făcea cumva că nimeream incredibiloșenia asta de cântecel vânătoresc. Și citind la Miha, obsesia s-a agravat. Și nu, n-am folosit Google să verific dacă CRBL a venit cu minunile astea de versuri sau altcineva le-a născut. Nici nu vreau să știu.
Ideea-i că am visat că m-am certat cu CRBL. Cu țipete și urlete. Și l-am întrebam cum poa’ să cânte așa niște versuri evident retardate? Și CRBL s-a supărat pe mine. Și a intervenit… Smiley! :)) Care s-a gândit să salveze ziua explicându-mi că asta ascultă tinerii din ziua de azi. Și m-am pus să-i fac și la zâmbăreț teoria chibritului, cum că mândrul tineret și floarea țării ascultă niște rahaturi și se afundă în prostie pentru că asta li se oferă din fragedă pruncie. Mă gândesc că nu o să-l înțeleagă toți pe Bach (cum n-am nici eu pretenții de a mă da cunoscătoare de muzică clasică), dar dă-o-n mama ei de treabă, și ”Ana are mere” ar putea fi o sursă de inspirație pentru o piesă mai inteligentă.
Și după un noian de țipete, zbierete și înjurături cu marii cântăcioși ai națiunii – să nu uităm că și Smiley e inspirat de regnul animal, el cântă oda aia mirifică legată de cai verzi pe pereți, m-am trezit frustrată și plină de draci. Și acum de câte ori o să văd un Bambi o să mă gândesc automat că domnul CRBL vrea să-l căsăpească în timp ce gagici în fuste scurte și roz de latex dansează pe lângă el.
Trăiască muzica românească!
P.S. Numai ce am terminat de scris și mi-am dat seama de mesajul subliminal al melodiei (și am adăugat paranteza din titlu). Fetelor,
CRBL plănuiește să vă ucidă! S-a gândit vreodată cineva că CRBL poate vine de la CeRB ReBeL?!? AKA ăla de vrea supremația? Eniuei… mai există trupa Bambi sau Bamby (cum o fi)?
Compoziție. Compilație. Creație. Muzică.
Încă din copilărie am învățat că
așa că
Deci, știu că
Când am crescut și am decis în final ce îmi place să ascult
am realizat și că
dar întotdeauna
pentru că
Adevărul e că
Atât de mult încât muzica trebuie să fie tot timpul aproape.
Să promovăm MUZICĂ! :)
În seara asta mă trezesc cu un mesaj trântit pe pagina de Facebook a blogului direct pe wall. Ceva cu ”căutăm admini de pagină” pentru Listenen to music on a rainy day (acuma am și văzut greșeala gramaticală :D).
M-am gândit că o fi vreun post de radio sau ceva care vrea promovare în social media și nu știe cum se face (dacă ați dat click mai sus ați înțeles) și or știi oamenii că mai lucrez și pe lângă job și s-au gândit să-mi scrie. Și ca o fată educată ce sunt, dau un mesaj să cer informații, că pagina nu-mi spune… NIMIC.
Și primesc niște replici la plezneală, după care transmit frumos (după cum vedeți mai jos) că nu-s interesată pentru că nu se comunică profi.
Și tanananaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam!!!
Mi se transmite să mă duc să mor de cineva care nu știe să scrie. Acuma dilema mea e… unde să mă duc? Oamenii care știu gramatică merg să moară în alte locuri decât cei care nu știu? Nu aș vrea să ajung la o poartă pe care să scrie RAY în loc de RAI!
