Cum a fost la PR Beta 2013
Ca să nu o mai lălăi și să vă aburesc cu bla-bla-uri intru direct în subiect.
Conferința PR Beta 2013
Panelul 1:
Călin Crainic – Vitrina Advertising – nu părea impresionat că e primul speaker, ideea speech-ului său a fost că trebuie să te faci ascultat, nu auzit.
Sorin Trâncă – Friends Advertising – a vorbit foarte mișto de storytelling, de povestea care trebuie creată în jurul brandurilor. Am apreciat foarte tare că e primul om din comunicare pe care eu personal l-am auzit subliniind că 75% din brandurile românești din top 50 nu sunt controlate de români.
Ștefan Stroe – Incandescent Marketing – a vorbit fain despre comunitățile online și brand ambassadorship, un subiect care pe mine mă interesa.
Panelul 2:
Oana Bulexa – The Practice – deja știți, m-a impresionat rău, doar e de la THE Practice. A vorbit despre comunicare mai presus de social media și de faptul că nu orice brand are nevoie de social media, exemplul fiind Pay Point.
Alex Ciucă – Superior Media – a explicat pe înțelesul tuturor cum gestionezi foarte bine un cont de Facebook cu buget zero – dacă ești vedetă! :) Tot el a subliniat importanța găsirii canalului de comunicare perfect.
Georgiana Gheorghe – The Presage – a avut un discurs și un ”joc” legat de transparența în comunicare.
Panelul 3:
Daniel David – Babeș Bolyai – a explicat ce e contaminarea psihologică și de ce nu putem controla informația de care ne lovim, chiar dacă avem impresia că putem.
Christos Fouskoudis – Romtelecom – a vorbit un pic despre proiectul afacereataonline.ro, Romtelecom fiind susținătorul PR Beta.
Mugur Pătrașcu – iLeo – a vorbit despre esența brandurilor, despre contentul care, după cum bine știți e rege, despre managementul unui brand în trecut și în prezent. Tot Pătrașcu a ținut să menționeze că e foarte important ca un influencer să-și asume 100% brandul. Ca să nu o lungesc, vă zic că a vorbit mult și bine. :)
Panelul 4:
Simona Neumann – Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană – jur că n-aș fi vrut să scriu asta, dar greșelile de pe absolut fiecare slide m-au distras enorm. Am rămas doar cu ideea că asociația există din 2011, are nevoie de voluntari și de bani și se speră că în 2021 orașul nostru va fi capitală culturală europeană.
Tinu Vidaicu – Club Management & Ritma – am aflat că promovează Ponton Casa Baraj, BC Timba și cântăreții Kamelia și George Hora + câteva detalii pe aceste studii de caz.
Oltea Zambori - Comedy Cluj – Nebuloasa a vorbit din perspectiva omului implicat în Comedy Cluj despre pasiunea pe care o pune în proiectele de comunicare culturală. Și credeți-mă pe cuvânt, când e vorba de cultură, pasiunea e ultra-necesară, cultura nu produce bani care să dea afară din casă cam pe nimeni la noi. Tot Oltea a spus că este important pentru un comunicator să-și cunoască produsul și defectele acestuia pentru a putea gestiona cazurile în care și alții i le remarcă.
Workshopuri:
Comunicarea de criză – Monica Jitariuc – bestial! Ce pot să vă zic, și dacă nu aș fi aflat nimic nou, tot m-aș fi declarat încântată pentru că Monica a fost funny și șarmantă. Ne-a dat niște informații super mișto despre cum manageriază o agenție de PR o criză și despre cum se pregătește pentru ea. În plus, am făcut un exercițiu pe echipe, am primit de la ea feedback ”distructiv” și ne-am testat talentele de oameni de PR.
fotografie de pe Facebook-ul PR Beta din timpul workshop-ului Monicăi
De la site la online - Alex Ciucă – nu pot să zic că am primit informații noi, chiar știam cam tot din ceea ce a prezentat Alex. Totuși, mi-a plăcut mult pentru că a explicat metode super simple de promovare oamenilor din sală (mulți nu lucrau în comunicare, ci pur și simplu veniseră pentru a învăța cum să comunice online când e vorba de afacerile lor proprii). A fost un dialog fain de tot, s-a discutat mult, s-au schimbat impresii și s-au creat legături. În plus, Alex s-a pregătit temeinic cu sugestii pentru participanții la workshop (studiase lista de dinainte pentru a știi pe la ce firmă lucră fiecare), chestie tare drăguță.
Concluzia: PR Beta 2013 mi-a plăcut mai mult decât PR Beta 2012, deci vreau să merg și la PR Beta 2014.
Felicitările, masa și dansul în comentarii, vă rog. :)
Noroc că suntem specialiști (în comunicare)
Azi am să terfelesc niște firme/branduri/cum vreți să le ziceți. Mă rog, dacă vreo persoană care lucrează pentru ele va citi probabil va simți că le-am terfelit, eu vreau doar să expun niște fapte, după o scurtă introducere, ca să vedeți unde bat.
Eu funcționez pe ideea că în văzul lumii nu-s doar eu de capul meu, Oana Kovacs, ci reprezint și firma la care lucrez și clienții cu care colaborez. Deci evit să-mi dau în petec unde nu-i cazul și când nu-i necesar. Ghidându-mă după aceeași logică asociez și firme cu oameni și oameni cu branduri și ajung să mă trezesc întrebându-mă cu ce specialiștii lu’ pește am de-a face uneori. Nu mă refer neapărat la specialiști în comunicare, ci și la angajații incapabili să ducă o treabă la bun sfârșit fără să o gafeze. Dar să încep în ordine cronologică, că frustrări există.
Demult, am dat like pe Facebook paginii Adevărul (între timp am dat și unlike, vedeți imediat de ce). La un moment dat am observat într-una din știrile lor niște tâmpenii pe care le-am semnalat pe blog, într-un articol pe care l-am pus și pe Facebook, cu link spre ei, evident. Răspunsul din partea specialistului în comunicare Adevărul? Liniște. Azi de curiozitate am intrat iar pe un link cu o știre postată pe pagina lor și am găsit alte tâmpenii. Am decis să las un comment, îs tare curioasă dacă mi se răspunde, deși ar fi o realizare să nu fie șters direct de expertul care manageriază pagina de Facebook.
Later edit și un print-screen nou că mi s-a atras atenția că nu se vede titlul postării de la Adevărul:
Bun, am terminat cu Adevărul, să vă zic de Otto Curier, serviciul de curierat care bate limitele penibilului. Domnișoarele din call-center mi-au închis telefonul în nas și m-au mințit, curierul m-a certat că am avut tupeul să îl chem cu coletul care trebuia preluat și specialistul în comunicare de pe Facebook mi-a șters postarea în care scriam că le-am dat like special ca să le zic că au servicii de rahat. (Nu reușeam nicicum să dau tag altfel, de aia am dat like, în caz că sunteți curioși.)
Dar nu, nu totul se întâmplă online. De exemplu, o chelneriță de la barul Emotion din Timișoara mai că nu m-a făcut mincinoasă în iarnă. Am mers acolo două zile la rând, într-un am plătit cu cardul consumația de maxim 10 lei pentru că nu aveam nici măcar un leu la mine. A doua zi, consumație 27 de lei. M-a lăsat să aștept 5 minute cu cardul în mână în timp ce povestea cu barmanul. În cealaltă mână aveam banii pregătiți pentru a-i lăsa ciubuc, 3 sau 4 lei. Când să plătesc cu cardul, mi-a spus că ei nu acceptă plăți cu cardul sub suma de 30 de lei. Evident, i-am explicat că nu e prima dată când plătesc așa, dar a insistat că nu știu eu și că nu țin minte de alte dăți. Fie. A plătit prietena mea (da, iar nu aveam bani scoși). I-am lăsat și ciubucul. Nu știu de ce.
Dar acum că au apărut terasele în Timișoara ca și ciupercile după ploaie, treaba-i și mai și. Ieri, dau o fugă la Baroque cu două prietene. Comand un frappe, băutură care teoretic trebuia să aibă cafea. Nici urmă de ea. În fine, am primit ceva bun și n-am mai zis nimic. Vine și prietenul meu, comandă o/un Ice-something, nu mai știu denumirea exactă, cert e că era ceva cu înghețată (conform meniului). Vine chelnerul cu o chestie fără strop de înghețată în ea. Alex îi atrage atenția și băiatul îi spune că îi reface băutura. Ia ghiciți cum i-a adus-o refăcută? Cu o bilă de înghețată trântită peste. Așa pur și simplu. :)) Eu m-am amuzat copios, îmi pare rău că nu i-am făcut și o fotografie băuturii, dar arăta fantastic începută și cu bucata de înghețată aruncată peste, ca din pod.
Postarea asta nu e scrisă din ură, luați-o ca pe un studiu de caz dacă vreți. Plătim niște servicii de rahat și firmele plătesc niște specialiști wannabe pentru a le reprezenta în fața noastră, a clienților. Noroc că suntem un popor de experți, altfel ne-am duce de râpă. :)
Se mai miră cineva că ofer un bilet gratis la PR Beta pe joia viitoare?
Întrebări și răspunsuri
Toți bloggerii se amuză de cuvintele cheie cu care ajung la ei unii vizitatori prin intermediul prietenului Google. Am și eu unele care îmi dau dureri de cap, dar se mai nimeresc la mine și oameni care caută, pe bune, informații care-i interesează, deci de ei e vorba acum. Așa că m-am decis eu să las prostiile la o parte și să ofer niște răspunsuri celor care le cer și rătăcesc pe acest blog, lăsându-se pe mâna amicului sus-menționat.
- fructele mâniei – aici e recenzia mea
- articole complexul de inferioritate – am scris și eu unul, că m-am simțit inspirată
- thomas hardy departe de lumea dezlantuita – recenzia
- despre virginitate – o postare mai mult sau mai puțin răutăcioasă
- agatha christie hickory dickory dock – recenzia
- limba oficiala barcelona – spaniola, dar e de dorit să știi (și) catalană
- poze cu copii din anul 1987 – dă și tu un click sus, pe pagina Despre mine
- magicianul john fowles impresii – ale mele
- agonie si extaz de irving stone – păreri, nu doar ale mele
- tardar sauce pret pisica – nu cred că Grumpy Cat e de vânzare
- cum cumpar o tardar sauce – nu prea ai cum să o cumperi, citește mai sus
- cand e bine sa faci nunta – când ești sigur că vrei să te căsătorești și ai și bani
- cum imi tai varfurile – plăcerea mea să te învăț
- ce e de vazut in barcelona – în stânga acolo există o rubrică Categories, cu chestii în ordine alfabetică, la B e Barcelona, dă click și afli o grămadă de informații
- cat costa ca sa-mi inalbezi dintii? – e albire, nu înalbezire sau ce s-o fi scris, costă de pe la vreo 100 de euro la mai mult – până pe la 250 merg prețurile, din câte știu eu
- a vizitat cineva coreea de nord – da, Adelin Petrișor și Imperator Travel
- virginitatea este o virtute – nu neapărat
- souvlaki iulius mall timisoara – mâncare bună, personal o dată nesimțit, între timp s-au mai dat pe brazdă
- pisica imprumuta caracterul stapanului – cam da
- unde aruncam hainele – cică la H&M se pot da contra unor vouchere, dar dacă-s în stare bună, de ce să nu le donezi?
- ce se pot face cu sticlele goale in care a fost agheazma – folosi pentru altceva?
- cum stramtez un pantof – îl duci la pantofar și-și bate el capul
- oana si codrin fotografi – caută-i la ei acasă
- pernite silicon pantofi – se găsesc la DM
- brutalismul in arhitectura cladiri – Boston Ciy Hall e una din ele
- italia, de ce ai merge acolo – oooooh, Bia, ești pe fir?
- ce nu trebuie sa faci la nunta ta – să te cerți cu oaspeții, cu proaspătul soț, cu părinții, să faci figuri, să dispari, să faci scandal, multe
- barcelona iisus in varf – Tibidabo, ăsta-i locul pe care-l cauți
- ce faci duminica in brasov – te plimbi, mergi la restaurant, faci fotografii etc
- ce-ti trebuie pt a returna o pereche de pantofi – pantofii și bonul
- piesa nunta taraneasca – nu știu despre care-i vorba, pot în schimb recomanda Operă țărănească
Cam atât, vreau să răspândesc înțelepciune și cu altă ocazie. :)
Test
Am primit toate mesajele voastre cum că nu merge abonarea prin mail. Am încercat să rezolv de câte ori și după cum ați observat: epic fail. De data asta am lăsat expertul să lucreze așa că testăm dacă merge.
Cine-i și Grumpy Cat ăsta și ce-i cu el?
Hai că v-am înnebunit cu Grumpy Cat. Știu. Așa că am simțit nevoia să dau explicații, că deja toată lumea se uită lung la mine că am înnebunit cu mâța asta și râd isteric de fiecare dată când o văd (și ca să vă zic un secret, am și-o cană cu ea și mă amuz zilnic). Dacă tot o iubesc așa mult, să vă zic cine e și ce vrea, nu?
Grumpy Cat (Pisica Morocănoasă/ Țăfnoasă) e o pisică (e o ea, da) pe nume Tardar Sauce, alintată și Tard. S-a născut în 4 aprilie 2012 și suferă de dwarfism felin. În plus, are ceva probleme dentare, de aceea are mutrița permanent morocănoasă. Părinții ei umani zic că de fapt Grumpy Cat e o pisică veselă și jucăușă.
Ideea-i că anul trecut în septembrie, fratele mamei umane a pisicii a postat pe reddit o poză cu Tardar Sauce, poză care a făcut senzație pe internet (cu moaca ei care pare permanent prost dispusă). De atunci mâța a fost supranumită Grumpy Cat și a devenit un internet meme. Eviiiiiiiiiiiiiident, ca-n alte multe povești americane cu oameni care fac bani din nimic și proprietarii pisicii fac bani pe seama ei. Grumpy Cat participă la evenimente, are o pagină de Facebook cu peste 770.000 de like-uri, are cont de YouTube și de Twitter. www.grumpycats.com e tot domeniul deținut de familia lui Grumpy pentru a ține populația la zi cu aventurile pisicii celebre.
Datorită expresiei sale faciale, Grumpy Cat pare a spune mereu răutăți așa că tot internetul e plin de poze cu ea și citate cu răutățile pe care teoretic ea le emite. Ca să nu mai zic că se găsesc o grămadă de obiecte cu Grumpy Cat (tricouri, căni etc) și cică e pe țeavă și-o carte, conform stăpânilor. Deocamdată, Tardar Sauce i-a cucerit cu umorul ei bolnav pe cei de la Friskies, care o plătesc bine pentru reclamă.
Părinții lui Grumpy Cat spun că Tardar Sauce e o pisică obișnuită în 99% din timp și că timpul alocat interacțiunii cu străini, pe la evenimente, e limitat, ca să nu fie stresată. Și ședințele ei foto sunt limitate la una pe săptămână, din același motiv.
Din banii câștigați până acum de pisică ei au făcut donații unor adăposturi pentru animale. De asemenea, nu intenționează să o înmulțească pe Grumpy Cat și deși mulți își doresc un mâț fix ca ea, proprietarii ei îi încurajează să adopte pisici uitate prin adăposturi.
Nu știu cum vi se pare vouă, dar eu o iubesc. :))
Și-n caz că ați ratat galeria (limitată, ce-i drept) de poze cu ea, aveți aici linkul.
