Currently Browsing: killers
sursă foto
V-aș arăta un print screen ca să vedeți că nu glumesc cu ceea ce povestesc, dar al naibii dacă mai găsesc acum pe net ceea ce caut. Tocmai când credeam că am dat pe net peste tot ce-i mai rău.
So, vineri, în Timișoara, un taximetrist a fost omorât în plină zi. Înjunghiat în gât, de două ori. Nu vă fie teamă, nu m-am reprofilat pe știri de la ora 5. În fine, citesc eu vestea, mă înfior, mă gândesc la familia sărmanului om și ceva (nu știu ce) mă pune să citesc și comentariile. Și printre comentariile lăsate la unul din articolele care relata moartea omului era unul scris de un semi-analfabet (plin ochi de greșeli gramaticale adică) care zicea ceva de genul: Păi da, că și eu sun de multe ori la taxi și femeia îmi spune că îmi trimite mașină în 5 minute și vine în 10. Și e normal să te enervezi când se întâmplă așa și să mai faci tot felul de lucruri.
Era să pic de pe scaun când am citit. Adică dacă tu comanzi un taxi și îți vine în 10 minute în loc de 5 nu întrebi ce s-a întâmplat, nu ceri o explicație, nu depui o reclamație, nu… înjuri omul și faci circ, ci ÎL OMORI? WTF? În ce fel de junglă trăim?!
Nu înțeleg nici înjuratul ca la ușa cortului și scandalul, dar când văd că alții văd o crimă ca fiind ceva normal, un pic de circ începe să mi se pară o chestie prietenoasă.
I don’t want to live on this planet anymore.
Posted by
Oana on Sep 2nd, 2011 in
carti,
killers |
13 comments
Nu mă întrebați de ce citesc de 1000 de ani ”Persuasion” și nu-s gata și am început ”Triunghiul etern” și după două zile vin să povestesc de carte :D.
Deci, procrastinând eu fără folos cartea lui Austen am decis că dacă tot merg la 3 Ape (asta a fost weekendul trecut) să-mi iau la mine o carte ușurică, ceva care să meargă repede, de citit la plajă. Well, la plajă am citit fix un capitol că am stat la taclale cu celelalte fete din gașcă, dar ieri și alaltăieri am devorat cartea lui Christie inclusiv prin mijloacele de transport. Asta-i prima care are povestiri, nu e roman, cum am crezut eu :).
Un pic despre cele patru povestiri:
- Misterul micului diplomat – o sinucidere care defapt e crimă, dar defat nu e crimă :)). Eu credeam că micul diplomat e un om politic scund, micul diplomat e defapt o geantă diplomat. Foarte interesantă povestirea.
- Incredibilul jaf – niște planuri de importanță major dispar. Cine să le găsească dacă nu Poirot?
- Oglinda mortului – o crimă deghizată în sinucidere, o fiică suspectă, o soție excentrică. Favorita mea!
- Triunghiul etern – o foarte scurtă povestire despre o crimă în cadrul unui triunghi, care eu zic că era pătrat defapt, amoros.
Nu știu dacă v-am făcut curioși, dar dacă aveți timp și chef – pe tren, în mașină (nu la volan!), pe tramvai etc. e tare relaxantă și captivantă. Clar mai citesc Agatha Christie! Până una, alta, wish me luck să termin cât mai repede ”Persuasion”, să mă scap de ea :)).
Ce mai recomandați de Agatha Christie?
E ăla care a tradus ”Groundhog day” cu ”Ziua cârtiței”. Păi măi băiete, era cât pe ce să sar la bătaie în familie că vor să omoare așa frumusețe de creatură!
Să vedeți, dragi cititori cum a fost: eu am stat de povești cu cuplul asasin din familie și am decis să le dau planul criminal în vileag (online)! Așa că am scris ce am scris de ei, de ceea ce vor să facă și am atașat și poză cu animăluțul în cauză în speranța că se sesizează cineva și oprește măcelul. Și i-am zis iubitului meu ce pun ei la cale și ce pun eu la cale, iar el a vrut să vadă ce am scris, așa că i-am arătat, doar că în momentul în care a văzut fotografia victimei a izbucnit într-un râs isteric și mi-a spus că nu-s pe calea cea bună. Pentru căăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă, dragii mei, ”Ziua cârtiței” e ”Ziua marmotei” toată ziua!!!
Da, asta este cât se poate de marmotă, ca aia de la Milka, angajată să învelească ciocolata-n staniol!
Cârtița e o urâțenie nemuritoare și urâtă, cât se poate de urâtă!
Deci, pentru posteritate:
MARMOTĂ simpatică numită pe nedrept de traducător cârtiță [+ un Tom Hanks Bill Murray (pot să mă iau de mână cu traducătorul) strâmbăcios]
șiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii CÂRTIȚĂ!!!
Voi știați de chestia asta? Eu nu și nu m-aș mira să aflu că toată lumea știa că am mai pățit eu din-astea!
Posted by
Oana on Jul 8th, 2011 in
animale,
familie,
funny,
killers |
5 comments
În familia prietenului meu se-ntâmplă ceva demn de Criminal Minds, pe cuvânt!
De câteva zile îmi șuieră pe la urechi diverse zvonuri – cum că ar fi, că n-ar fi, că trebuie făcute dispărute. Și eu, cum îs curioasă, am întrebat, că prefer să aflu de la sursă, nu deodată cu restul lumii, când o fi cazul deja la știrile de la ora 5! (Eu oricum aș afla chiar mai târziu că nu-s fană televizor…)
Și evident că nimeni nu vrea să-mi dea și mie o informație întreagă, așa ceva mai rar, de parcă aș scrie pe blog sau ceva :D.
Până la urmă, am decis că trebuie să iau taurul de coarne și să merg direct la suspecți să-mi spună ei ce se întâmplă atât de grav!
Și mi-au zis ce metode de asasinare a victimei au încercat – bombardare cu bombe artizanale (și ăsta a fost doar începutul)! Niciun efect. Afumare home made – nimic!!! Inundație cu speranța de înecare – degeaba…! Otrăvire cu substanțe care ar ucide și un elefant, fără folos! Victima luptă în continuare, are o forță supra-omenească și se zbate pentru viața ei.
…
…
…
…
…
Cine știe cum se poate scăpa de cârtițe totuși?
Asta-i o postare despre femei. Ciudate, zic eu.
Tot uitandu-ma la Criminal Minds si la CSI: Miami (la care am renuntat ca nu imi placeau personajele) si la Criminal Minds: Suspect Behavior si mai nou la Serial Killers Biography am observat un gen anume de femei. Cele care sunt indragostite de criminalii in serie. Si le scriu scrisori, ii viziteaza & so on… Si ma intreb, ce o fi in capul lor? Ce le determina sa se indragosteasca de un barbat care aflat in libertate, probabil le-ar viola si le-ar ucide? E asa de minunat sentimentul ala de pericol?
Din primul episod al seriei cu biografii ale criminalilor in serie am aflat ca o tipa s-a si casatorit cu unul (Richard Ramirez), el fiind in inchisoare. Si nu doar atat, dar a tinut si o conferinta de presa ca sa anunte ca e mandra ca s-a casatorit cu el si e foarte fericita. Si pentru ca nu m-am limitat la informatiile despre ea din documentar, internetul mi-a stat la dispozitie.
Tipa cica era virgina si el a zis ca asta a atras-o la ea. Hmmmmm… dar cum condamnatii la moarte nu au parte de vizite conjugale, o sa presupun ca au o casnicie casta :D. In plus, desi ea a fost crescuta intr-o familie traditionala catolica, a acceptat faptul ca el e satanist si verighetele lor sunt de argint pentru ca aparent, satanistii nu poarta aur…
Si the cherry on top – ea il crede nevinovat!!!
Deci? Cat de mare e dragostea? Credem orbeste chiar in orice barbat sarmant? Chiar daca s-a dovedit deja a fi criminal in serie?
