Asta este o poveste cu un ginecolog. Știți voi, oamenii ăia care tratează anumite părți ale corpului feminin. Probabil o să vă întrebați ce caută un ginecolog la mine pe blog, cum a ajuns el aici. Păi, sunt fată, ăsta e un prim motiv întemeiat să apară. Al doilea motiv e că mi-am amintit de o conversație de la un ex-ex-ex-ex-job (conversație la care am fost martoră), extrem de interesantă, din seria sunt blondă și asta spune totul.
Decor, deci: birou cu muuuuuuuuuuuulte fete, da’ multe!
Subiectul: tanti sau nene ginecolog?
Discuția:
Persoana X: Eu am ginecoloaga mea la care merg întotdeauna, mă cunoaște, știe ce probleme am.
Persoana nefericit de blondă: Am mers și eu la o femeie ginecolog în zona Girocului, dar nu mi-a plăcut.
Persoana X: Și ai găsit un medic potrivit?
Persoana naiv și frumos de blondă: Da, am găsit un medic bun în Calea Șagului. Un arab, bărbat. Fooooooooooarte de treabă.
Persoana X: Foarte bine, trebuie să mergi cu încredere la ginecologul tău.
Persoana insistent de blondă: Trebuie să mergi și tu la el.
Persoana X: Dar eu am deja pe cineva, am doamna doctor la care merg întotdeauna.
Persoana enervant de blondă: Dar trebuie să mergi la ăsta, e cel mai bun doctor ginecolog!
Persoana X: Dar nu vreau să-mi schimb doctorița. Și-n plus, mi-am și făcut controlul anual!
Persoana suspicios de pasional de blondă: Da, dar trebuie să mergi la ăsta măcar o dată, să vezi cum e!
Privirile și reacțiile tuturor: well… some things in life are priceless (for everything else there is MasterCard).
Am citit într-o zi un anunt foarte… mișto (!?) pe unul din grupurile unde activez pasivez pe Facebook. O domnișoară foarte extaziată spunea că ea și grupul X pun în scenă o piesă de teatru și un eveniment în continuarea acestuia, mă rog, ceva de genul ăsta.
Și pentru toată treaba asta aveau nevoie de un pic de ajutor. Și urma o listă. O liistăăăă. Pardon, o liiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiistăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă. Lungă cât o zi de post. Care includea cam așa: organizatori, actori, regizori, fotografi, specialiști PR, jurnaliști, scenariști etc.
În naivitatea și răutatea mea fără margini n-am putut să nu mă întreb ce naiba aveau de fapt. Că din detaliile pe care le tot dădea am înțeles că ei îs de fapt o mână de oameni care vor ceva dar nu oferă nimic, deci nu fac nimic și nu știu să facă nimic din ce vor să facă, așa că ei caută oameni care să se ofere să facă tot în locul lor. Moca. Adică gratis. Pe nimica. Nada de nada. For free.
Ați înțeles cum se face, da?
În caz că voi sunteți sufletiști din-ăștia săritori și implicați în chestii caritabile de orice fel, vă anunț că vreau și eu să organizez un festival în onoarea mea și am nevoie de bani și ajutor de orice fel. Și să faceți tot să fie bine. Ca să fiu mândră. Și-un bust în Parcul Central din Timișoara n-ar strica. Ba nu, o statuie cu mine pe un cal. Nu știu cum am putut să uit că orașul nostru are mare nevoie de statui ecvestre.
De ceva timp am dat-o pe sănătoase, poate vă amintiți că v-am mai zic că lucrez la partea asta (autoeducarea e grea). Dar am în sfârșit o constantă cu care abia așteptam să mă laud: iau în fiecare zi un mic dejun super sănătos care îmi ține de foame foarte bine până la ora 12 când iau prânzul alături de colegi. Și mă gândeam eu, foarte mândră de mine, că e timpul să vă împărtășesc asta și vouă – gata cu sandwichurile cu multă pâine albă și mezeluri (față de care oricum am o ușoară ură), gata cu omletele cu șuncă, gata cu ouăle ochi prăjite în mult ulei de dimineață și cu cerealele doldora de zahăr.
M-am făcut expertă-n smoothie-uri. Mai făcusem eu, dar nu aveam prea multă experiență și le evitam. Plus că trăiam cu teama că un pahar de suc de dimineață nu o să mă ajute prea mult.
Well, dragilor, de câteva săptămâni diminețile le dedic somnului și combinațiilor care de care mai exotice sau mai puțin exotice de suc. Pentru că m-am prins eu de ce îmi place mie așa mult smoothie-urile – astea-s feluri de mâncare pentru leneși. Un fel de mic dejun al campionilor leneși cu 5 degete la fiecare mână.
În caz că aveți impresia (greșită) că nu v-o spun pe a’ dreaptă, nu-i nimic. Vă explic pe scurt și pe larg cum fac sucuri delicioase în 5 minute (cu tot cu spălatul vaselor).
Pe scurt: bag fructe și apă în blender și apăs pe buton.
Pe lung: spăl fructele sau le curăț, le tai sau le rup cu mâna, pun apă pe ele cât să le acopere și dau drumul la blender la viteza maximă pentru aproximativ 90 de secunde. Când e gata îmi torn în pahar(e), bag rapid blenderul sub apă, sub presiune, la fel și capacul, ca să se curețe bine, le pun la uscat și gata!
Dacă n-aveți idei de combinații, eu vă zic că anything will do. (Și ca o paranteză, într-o paranteză pe bune – prietenii la care am stat la Brașov în weekend ne-au ridicat în slăvi o carte de smoothie-uri care e o mică biblie a sucurilor la ei în casă. Muream de curiozitate să văd ce carte e și când mi-au arătat-o am descoperit că e taman Cartea sucurilor și a nectarelor de la All, pe care eu nu o am și nici pe stoc nu-i.) Dar să vă zic cam ce combinații am încercat eu până acum, poate vă inspiră:
- banană cu măr;
- banană cu portocală roșie;
- banană cu fructul pasiunii;
- banană cu pepene;
- ananas cu portocală roșie;
- banană cu kiwi;
- kiwi cu măr.
Astea mi le amintesc așa pe moment. Până acum nu a fost nimic să-mi displacă. Am de gând să fac combinații și cu iaurt, dar deocamdată prefer să fie 100% fructe + apă plată. Când mă plictisesc, mai schimb eu.
Dacă aveți idei de combinații ieșite din comun sau dacă vă pasionează și pe voi smoothie-urile, nu uitați că sharing is caring. :)
Hai că v-am înnebunit cu Grumpy Cat. Știu. Așa că am simțit nevoia să dau explicații, că deja toată lumea se uită lung la mine că am înnebunit cu mâța asta și râd isteric de fiecare dată când o văd (și ca să vă zic un secret, am și-o cană cu ea și mă amuz zilnic). Dacă tot o iubesc așa mult, să vă zic cine e și ce vrea, nu?
Grumpy Cat (Pisica Morocănoasă/ Țăfnoasă) e o pisică (e o ea, da) pe nume Tardar Sauce, alintată și Tard. S-a născut în 4 aprilie 2012 și suferă de dwarfism felin. În plus, are ceva probleme dentare, de aceea are mutrița permanent morocănoasă. Părinții ei umani zic că de fapt Grumpy Cat e o pisică veselă și jucăușă.
Ideea-i că anul trecut în septembrie, fratele mamei umane a pisicii a postat pe reddit o poză cu Tardar Sauce, poză care a făcut senzație pe internet (cu moaca ei care pare permanent prost dispusă). De atunci mâța a fost supranumită Grumpy Cat și a devenit un internet meme. Eviiiiiiiiiiiiiident, ca-n alte multe povești americane cu oameni care fac bani din nimic și proprietarii pisicii fac bani pe seama ei. Grumpy Cat participă la evenimente, are o pagină de Facebook cu peste 770.000 de like-uri, are cont de YouTube și de Twitter. www.grumpycats.com e tot domeniul deținut de familia lui Grumpy pentru a ține populația la zi cu aventurile pisicii celebre.
Datorită expresiei sale faciale, Grumpy Cat pare a spune mereu răutăți așa că tot internetul e plin de poze cu ea și citate cu răutățile pe care teoretic ea le emite. Ca să nu mai zic că se găsesc o grămadă de obiecte cu Grumpy Cat (tricouri, căni etc) și cică e pe țeavă și-o carte, conform stăpânilor. Deocamdată, Tardar Sauce i-a cucerit cu umorul ei bolnav pe cei de la Friskies, care o plătesc bine pentru reclamă.
Părinții lui Grumpy Cat spun că Tardar Sauce e o pisică obișnuită în 99% din timp și că timpul alocat interacțiunii cu străini, pe la evenimente, e limitat, ca să nu fie stresată. Și ședințele ei foto sunt limitate la una pe săptămână, din același motiv.
Din banii câștigați până acum de pisică ei au făcut donații unor adăposturi pentru animale. De asemenea, nu intenționează să o înmulțească pe Grumpy Cat și deși mulți își doresc un mâț fix ca ea, proprietarii ei îi încurajează să adopte pisici uitate prin adăposturi.
Nu știu cum vi se pare vouă, dar eu o iubesc. :))
Și-n caz că ați ratat galeria (limitată, ce-i drept) de poze cu ea, aveți aici linkul.
Din păcate nici 1, nici 2 aprilie nu au fost zile frumoase. Pline de vești proaste și de… febră, frisoane și alte bucurii din-astea. Parcă în loc să vină primăvara și să mă lovesc de copaci încărcați de flori și verdeață peste tot, am dat de moarte, ură și xenofobie. Dar acum mă simt un pic mai bine, am trecut peste șocul veștilor oribile din ultimele zile și vreau pur și simplu să aud lucruri drăguțe și pozitive care să-mi aducă moralul la cote normale. Așa că prima idee care mi-a venit a fost să scriu despre animăluțe, că-s așa faine și dulci. Și am căutat fun facts pe care să le împart și cu voi.
Și pentru că nu era suficient să scriu informații, zic că niște poze cu Grumpy Cat nu strică. Știți cine e Grumpy Cat, da?
sursa foto pentru galeria Grumpy: www.complex.com