O, ce zile frumoase!
O, ce zile frumoase sau Zile fericite e ultima piesă văzută la Teatrul Maghiar Csiky Gergely din Timișoara (ăla care se pregătește de TESZT, da?). Am văzut piesa chiar în premieră, vineri, 17 mai, de la ora 19.
Zile fericite e o adaptare după piesa cu același nume scrisă de irlandezul Samuel Becket. Să vă zic că nici Becket nu a fost original cu titlul? El s-a inspirat de la Verlaine, care, mă gândesc eu c-a fost original. :)
Dar să vă spun de piesă. Din păcate nu-s la fel de încântată de aceasta ca de altele. Vă explic: întreaga punere în scenă e o mare metaforă. E vorba de viață și de moarte. Winnie (Andrea Tokai) și Willie (Bandi András Zsolt) sunt singurele personaje care timp de o oră și jumătate vorbesc despre viață și despre zilele trecute. Winnie zace îngropată în nisip, dar Willie reușește să se miște, chiar dacă cu greu. Zilnic, cuplul petrece timp împreună așteptând orele serii când se dă stingerea, mai precis când sună ceasul.
Așa cum spuneam mai devreme, metafora legată de viață și moarte dă tonul piesei. Fiind una statică, cu doar două personaje, înțelegerea dialogului e totul. Din păcate cred că traducerea nu e absolut fidelă originalului și deși nici până acum nu am simțit-o ca fiind 100% accurate, de data asta vă zic că nu am rămas impresionată de cuvinte sau de vreo înțelegere spectaculoasă a ceea ce am văzut.
Știind despre ce este vorba cred totuși că pentru un vorbitor de maghiară experiența este cu totul alta. Eu nu am înțeles subtilitățile, nu am prins tonul actorilor, nu am dedus ce se spunea printre rânduri.
Așa că nu știu cât de ok e să judec eu piesa aceasta.
Cum a fost la PR Beta 2013
Ca să nu o mai lălăi și să vă aburesc cu bla-bla-uri intru direct în subiect.
Conferința PR Beta 2013
Panelul 1:
Călin Crainic – Vitrina Advertising – nu părea impresionat că e primul speaker, ideea speech-ului său a fost că trebuie să te faci ascultat, nu auzit.
Sorin Trâncă – Friends Advertising – a vorbit foarte mișto de storytelling, de povestea care trebuie creată în jurul brandurilor. Am apreciat foarte tare că e primul om din comunicare pe care eu personal l-am auzit subliniind că 75% din brandurile românești din top 50 nu sunt controlate de români.
Ștefan Stroe – Incandescent Marketing – a vorbit fain despre comunitățile online și brand ambassadorship, un subiect care pe mine mă interesa.
Panelul 2:
Oana Bulexa – The Practice – deja știți, m-a impresionat rău, doar e de la THE Practice. A vorbit despre comunicare mai presus de social media și de faptul că nu orice brand are nevoie de social media, exemplul fiind Pay Point.
Alex Ciucă – Superior Media – a explicat pe înțelesul tuturor cum gestionezi foarte bine un cont de Facebook cu buget zero – dacă ești vedetă! :) Tot el a subliniat importanța găsirii canalului de comunicare perfect.
Georgiana Gheorghe – The Presage – a avut un discurs și un ”joc” legat de transparența în comunicare.
Panelul 3:
Daniel David – Babeș Bolyai – a explicat ce e contaminarea psihologică și de ce nu putem controla informația de care ne lovim, chiar dacă avem impresia că putem.
Christos Fouskoudis – Romtelecom – a vorbit un pic despre proiectul afacereataonline.ro, Romtelecom fiind susținătorul PR Beta.
Mugur Pătrașcu – iLeo – a vorbit despre esența brandurilor, despre contentul care, după cum bine știți e rege, despre managementul unui brand în trecut și în prezent. Tot Pătrașcu a ținut să menționeze că e foarte important ca un influencer să-și asume 100% brandul. Ca să nu o lungesc, vă zic că a vorbit mult și bine. :)
Panelul 4:
Simona Neumann – Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană – jur că n-aș fi vrut să scriu asta, dar greșelile de pe absolut fiecare slide m-au distras enorm. Am rămas doar cu ideea că asociația există din 2011, are nevoie de voluntari și de bani și se speră că în 2021 orașul nostru va fi capitală culturală europeană.
Tinu Vidaicu – Club Management & Ritma – am aflat că promovează Ponton Casa Baraj, BC Timba și cântăreții Kamelia și George Hora + câteva detalii pe aceste studii de caz.
Oltea Zambori - Comedy Cluj – Nebuloasa a vorbit din perspectiva omului implicat în Comedy Cluj despre pasiunea pe care o pune în proiectele de comunicare culturală. Și credeți-mă pe cuvânt, când e vorba de cultură, pasiunea e ultra-necesară, cultura nu produce bani care să dea afară din casă cam pe nimeni la noi. Tot Oltea a spus că este important pentru un comunicator să-și cunoască produsul și defectele acestuia pentru a putea gestiona cazurile în care și alții i le remarcă.
Workshopuri:
Comunicarea de criză – Monica Jitariuc – bestial! Ce pot să vă zic, și dacă nu aș fi aflat nimic nou, tot m-aș fi declarat încântată pentru că Monica a fost funny și șarmantă. Ne-a dat niște informații super mișto despre cum manageriază o agenție de PR o criză și despre cum se pregătește pentru ea. În plus, am făcut un exercițiu pe echipe, am primit de la ea feedback ”distructiv” și ne-am testat talentele de oameni de PR.
fotografie de pe Facebook-ul PR Beta din timpul workshop-ului Monicăi
De la site la online - Alex Ciucă – nu pot să zic că am primit informații noi, chiar știam cam tot din ceea ce a prezentat Alex. Totuși, mi-a plăcut mult pentru că a explicat metode super simple de promovare oamenilor din sală (mulți nu lucrau în comunicare, ci pur și simplu veniseră pentru a învăța cum să comunice online când e vorba de afacerile lor proprii). A fost un dialog fain de tot, s-a discutat mult, s-au schimbat impresii și s-au creat legături. În plus, Alex s-a pregătit temeinic cu sugestii pentru participanții la workshop (studiase lista de dinainte pentru a știi pe la ce firmă lucră fiecare), chestie tare drăguță.
Concluzia: PR Beta 2013 mi-a plăcut mai mult decât PR Beta 2012, deci vreau să merg și la PR Beta 2014.
Felicitările, masa și dansul în comentarii, vă rog. :)
Primele impresii după conferința PR Beta 2013
Ieri am stat, am ascultat și-am scris. Am o grămadă de notițe, aproape tot va ajunge și pe blog, că mă gândesc că nu sunt singura pasionată de comunicare din zonă și dacă tot am fost eu la PR Beta 2013 e fain să aflați și voi cum a fost.
Ca să nu vă spun doar că a fost mișto și atât, vă zic că The Practice a mai crescut în ochii mei (nu știam că se mai poate, eu oricum îs mare fană a agenției) după ce am auzit-o pe Oana Bulexa vorbind și-am crezut că poate suntem doar noi două în sală și stăm la cafea de e așa relaxată și spune așa sincer că NU orice companie are nevoie de promovare agresivă pe online. Dar gata, mai mult nu vă zic!
Azi merg la un workshop de comunicare de criză susținut de Monica Jitariuc și-s super curioasă cum o să fie! :)
Să aveți o vineri plină de evenimente frumoase!
Nu mai aruncați mâncarea!
La îndemnul meu am și un contraargument, în caz că vă așteptați deja la teoria pe care am de gând să v-o țin: și dacă noi aruncăm mâncarea și dacă nu, tot nu ajunge la cei care mor de foame, în Africa, de exemplu. Dar să vă explic și de ce-s așa de pornită pe problema aruncatului de mâncare.
Pentru că în urmă cu minim 10 ani, nici eu nu mai știu exact, un prieten de familie din Germania, mi-a povestit că a vizitat Africa. Nu-mi amintesc exact care parte din Africa, dar îmi aduc clar aminte cum mi-a spus că a luat mâncare unor copii de acolo și alții au venit și în văzul lumii i-au bătut ca să o fure. De la acel moment, el nu arunca mâncarea și făcuse o obsesie pentru toată treaba asta cu waste management-ul.
Eu, din fericire, nu am martora vreunei întâmplări de genul ăsta, dar am reținut de la el că oricum nu e OK să risipești resursele pentru simplul motiv că le ai. Evident, când m-am mutat cu prietenul meu am dat-o în bară la modul catastrofal, cumpăram chestii încontinuu, se stricau, le aruncam, sau pur și simplu găteam cantități mult prea mari. În timp, am învățat din mers cam ce și cât să cumpărăm și cum să preparăm mâncarea pentru a ne asigura că nu ia calea găleții de gunoi. Îs sigură că nu vă interesează pe voi dacă eu arunc sau nu mâncare sau că nu sunteți impresionați de cât sau cum gătesc, dar am o listă de motive general valabile pentru care mâncarea nu ar trebui risipită:
- Mâncare = bani. Aruncați bani la gunoi? Presupun că nu. Atunci nu îi dați nici pe legume/fructe sau alte alimente pe care nu le consumați și ajung să se strice.
- Mâncare = timp. Chiar și felurile rapide de mâncare consumă timp. Dacă nu aveți de gând să mâncați 7 zile la rând ciorbă, nu puneți 6 morcovi la fiert, curățați doar doi, ia mai puțin timp, nu?
- O puteți împărți cu alții. Eu de exemplu gătesc anumite chestii pe care Alex nu le mănâncă, ca să mi le iau la job. Dacă am prea mult, împart cu Aida, că știu că și eu îs mofturoasă și apreciez mâncarea proaspătă.
- Pentru că nici legumele, nici fructele, nici alte alimente nu apar din aer. Nu avem resurse care să ne țină la nesfârșit. Cei care aveți bunici sau părinți la sat probabil știți că în grădină nu cresc milioane de roșii pe zi sau sute de dovleci pe secundă.
- Mâncare = muncă. Mai bine faceți mai puțină mâncare și munciți deci, mai puțin pentru a o prepara, decât să stați două ore în bucătărie și apoi să aruncați jumate pentru că s-a stricat sau v-ați plictisit de ea.
- Pentru că nu aveți ocazia să mâncați orice și oricând. Și să aibă gust, că asta contează, nu? Au vreun gust roșiile de acum? Cele pe care le cumpăr eu nu. Probabil sunt aduse de prin Turcia și dacă le uit în frigider până în iarnă le pot consuma și atunci bine mersi. Dar cele adevărate trebuie consumate rapid, altfel se strică. Dacă vă prisosește orice, împărțiți cu alții.
- Unele feluri de mâncare se pot recicla. Da! :) Din ouăle rămase de la Paști de exemplu, se poate face o pastă de întins pe pâine. Din bananele cu pete, care nu mai dau bine în salata de fructe iasă un smoothie excelent. Și așa mai departe.
Nu zic că ar trebui să mâncăm chestii alterate sau să stăm cu frigiderul gol sau, sau, sau. Doar că ar trebui să fim un pic atenți ce facem cu hrana noastră, pentru că e mult mai importantă decât pare la prima vedere.
Avem o piele. Ce facem cu ea?
Îngrijirea pielii e unul din piticii mei de pe creier. E acolo unul, pare gingaș și duios, cât să mă facă să uit ce obsedant e, dar când se trezește la viață mă face să-mi pun întrebări legate de îngrijirea pielii mele. Și-atunci citesc. Mă documentez. Mă informez. Îmi doresc să aflu cât mai multe lucruri noi.
Mi-a plăcut foarte mult ceea ce e scris pe acest tablou care practic promovează o gamă de produse care apără pielea de efectele nocive ale soarelui. :)
Well, datorită doamnei doctor Oana Spânu, medic dermatolog, care a început un parteneriat de bun augur cu Avon România, am avut ocazia să pun și eu mâna pe un studiu făcut la noi în țară. Recent – în luna aprilie a acestui an. Vă dați seama că atunci când am primit mailul, am sărit peste tot ce scrie în conținut și-am descărcat direct documentul pentru a-l citi. Dar înainte să vă povestesc și vouă ce am aflat nou, legat de obiceiurile noastre, ale româncelor, în ceea ce privește îngrijirea pielii feței, vă spun că 7000 de femei au fost chestionate, toate având vârsta de peste 15 ani, 48% chiar peste 30.
Avem deci următoarele cifre: 7000 de femei > 15 ani, luna a 4-a a anului 2013, România, care au dus la o serie de procente, destul de îngrijorătoare, după mine:
- 15% își îngrijesc pielea doar când simt că nu e ceva în regulă cu ea;
- 20% folosesc produse pentru hidratarea pielii de două ori pe săptămână;
- 10% consideră că au riduri, deci dau o mai mare atenție pielii;
- 60% folosesc cremă antirid doar în cazuri de urgență;
- 20% își aleg cremele după ureche;
- 25% ascultă sfatul medicului când e vorba de alegerea unor produse.
Evident, Avon a folosit datele studiului pentru a recomanda mai ușor produsele din cele 4 game de îngrijire a pielii pe care le deține: Anew – produse antiîmbătrânire (eu am din gama asta un ser – Anew Reversalist, face o piele ca de bebeluș), Solutions (o gamă pentru toate tipurile de ten), Sun (cu protecția UVA și UVB) și Clearskin (produsele astea anti puncte negre le iubesc – loțiunea tonică și masca).
Dacă tot am vorbit despre teorie, ar trebui să menționez și cum stau eu în practică, nu? Că n-ar fi frumos să dau lecții fără să zic ce fac și ce nu fac eu.
Eu am început pe la 14 ani, parcă, să folosesc produse pentru față. Mama mea nu s-a machiat niciodată și nici creme nu a folosit până recent, doar măști naturale, așa că nu mi-a dat lecții în privința asta. Dar fiind la o vârstă la care acneea apare ca florile primăvara, bunică-mea se ocupa să îmi facă stocuri. Așa am tot încercat produse până am văzut care mi se potrivesc. Și pe parcursul anilor am mai adăugat produse de îngrijire la portofoliul meu: demachiant, loțiune tonică, măști de față etc. Abia pe la 20 și-un pic de ani am ajuns la dermatolog datorită unor alunițe și spre bucuria mea am aflat că-s în regulă cu tenul și nu am stricat nimic. :) În prezent am un milion de chestii pentru îngrijirea pielii, testez și altele noi și dacă nu-s bune renunț. Am diverse branduri și de la fiecare folosesc ce-mi priește, restul le fac cadou.
E foarte important să folosim produsele potrivite, trebuie să menționez și asta. Nu e vorba doar de a folosi un anumit brand, ci chiar de a găsi ceva potrivit pielii noastre, indiferent sub ce nume se ascunde. Îngrijirea tenului e foarte importantă și se observă (din ceea ce am remarcat eu la persoanele din jurul meu) mai ales după 35 de ani.
Așa că mare grijă ce faceți cu pielea voastră acum, pentru că se va observa mai târziu.
