Ce-aș citi: ”Flori pentru Algernon”

Probabil o să aflu doar după ce o voi tăia de pe lista de citit și o voi muta pe lista cu romane citite deja dacă în ”Flori pentru Algernon” vedeta e Charlie, omul, sau Algernon, șoarecele. Într-o ”cursă” pentru a vedea cine e mai inteligent (el sau Algernon), retardatul Charlie ajunge dintr-un nerod blând, un om super inteligent, dar aspru, datorită unui experiment ieșit din comun. Cum se schimbă sufletul lui odată cu cifra care îi indică IQ-ul? Asta vreau să aflu.

sursă foto

Titlu: ”Flori pentru Algernon”

Titlu original: ”Flowers for Algernon”

Autor: Daniel Keyes

Traducător: Dan Rădulescu

Editura: Art

Preț: 29,9 lei – o găsiți la Cartea de Nisip, pe vechea stradă Alba Iulia numărul 1, în prezent strada Victor Vlad Delamarina

Aș citi-o deoarece:

• Prezentarea inițială a lui Charlie îmi amintește de Lennie din
  Of Mice and Men;
• E unul din puținele SF-uri la care le-am zis da din start, pe motiv că are potențial de a se transforma în realitate (chestiile cu super-eroi și mașini care se transforma în roboto-oameni… mmm, not my thing);
• Prezintă un experiment impresionant și arată transformarea unui om bun într-unul nu neapărat rău, dar cel puțin schimbat de putere;
• De asemenea îi arată declinul;
• Are iz de carte psihologică și e și inspirată din viața autorului;
• Ideea unui asemenea experiment e totuși utopică.

A citit-o cineva? Că-s curioasă cu ce aș putea-o asemăna.

Ce-aș citi: ”Atlasul norilor”

Dacă în 2011 citeam și-mi prindeam urechile în Adam și Eva de Liviu Rebreanu, în 2012 am aflat de la o bună prietenă de fantasticul Atlasul norilor, un film care pe ea o fascinase. Și cum m-a făcut curioasă, am aflat că e bazat pe o carte, și-am zis că trebuie neapărat să o citesc înainte de a vedea filmul. Și-așa a ajuns pe lista mea de lectură.

sursă foto

Titlu: ”Atlasul norilor”

Titlu original: ”Cloud Atlas”

Autor: David Mitchell

Traducător: Mihnea Gafita

Editura: Humanitas

Preț: 49 de lei la Cartea de Nisip (o găsiți pe strada Alba Iulia, chiar înainte de Piața Libertății din Timișoara)

Aș citi-o deoarece:

• M-ar ajuta să înțeleg mai bine filmul, și-n plus, întotdeauna cartea bate filmul (sau aproape întotdeauna);
• Îmi plac cărțile complicate, cele care să mă fac să recitesc câte un paragraf, astea-s în general și cele greu de uitat;
• Cred, și eu, că istoria se repetă, și asta e una din bazele cărții;
• Prezintă 6 povești paralele și-n același timp legate (dacă vi se pare ilogic să nu credeți că am uitat că matematica spune că paralelele nu se intersectează niciodată, doar că literatura spune altceva);
• Mitchell a scris cartea într-un stil de ”oglindă” – începe mai multe povești, pe rând, și apoi le oferă un final, dar într-o altă ordine;
• Tom Hanks. :)

Ok, ok, poate ultimul meu argument nu-i tocmai argument, dar… Tom Hanks!

Avem o piele. Ce facem cu ea?

Îngrijirea pielii e unul din piticii mei de pe creier. E acolo unul, pare gingaș și duios, cât să mă facă să uit ce obsedant e, dar când se trezește la viață mă face să-mi pun întrebări legate de îngrijirea pielii mele. Și-atunci citesc. Mă documentez. Mă informez. Îmi doresc să aflu cât mai multe lucruri noi.

Mi-a plăcut foarte mult ceea ce e scris pe acest tablou care practic promovează o gamă de produse care apără pielea de efectele nocive ale soarelui. :)

Well, datorită doamnei doctor Oana Spânu, medic dermatolog, care a început un parteneriat de bun augur cu Avon România, am avut ocazia să pun și eu mâna pe un studiu făcut la noi în țară. Recent – în luna aprilie a acestui an. Vă dați seama că atunci când am primit mailul, am sărit peste tot ce scrie în conținut și-am descărcat direct documentul pentru a-l citi. Dar înainte să vă povestesc și vouă ce am aflat nou, legat de obiceiurile noastre, ale româncelor, în ceea ce privește îngrijirea pielii feței, vă spun că 7000 de femei au fost chestionate, toate având vârsta de peste 15 ani, 48% chiar peste 30.

Avem deci următoarele cifre: 7000 de femei > 15 ani, luna a 4-a a anului 2013, România, care au dus la o serie de procente, destul de îngrijorătoare, după mine:

• 15% își îngrijesc pielea doar când simt că nu e ceva în regulă cu ea;
• 20% folosesc produse pentru hidratarea pielii de două ori pe săptămână;
• 10% consideră că au riduri, deci dau o mai mare atenție pielii;
• 60% folosesc cremă antirid doar în cazuri de urgență;
• 20% își aleg cremele după ureche;
• 25% ascultă sfatul medicului când e vorba de alegerea unor produse.

Evident, Avon a folosit datele studiului pentru a recomanda mai ușor produsele din cele 4 game de îngrijire a pielii pe care le deține: Anew – produse antiîmbătrânire (eu am din gama asta un ser – Anew Reversalist, face o piele ca de bebeluș), Solutions (o gamă pentru toate tipurile de ten), Sun (cu protecția UVA și UVB) și Clearskin (produsele astea anti puncte negre le iubesc – loțiunea tonică și masca).

Dacă tot am vorbit despre teorie, ar trebui să menționez și cum stau eu în practică, nu? Că n-ar fi frumos să dau lecții fără să zic ce fac și ce nu fac eu.

Eu am început pe la 14 ani, parcă, să folosesc produse pentru față. Mama mea nu s-a machiat niciodată și nici creme nu a folosit până recent, doar măști naturale, așa că nu mi-a dat lecții în privința asta. Dar fiind la o vârstă la care acneea apare ca florile primăvara, bunică-mea se ocupa să îmi facă stocuri. Așa am tot încercat produse până am văzut care mi se potrivesc. Și pe parcursul anilor am mai adăugat produse de îngrijire la portofoliul meu: demachiant, loțiune tonică, măști de față etc. Abia pe la 20 și-un pic de ani am ajuns la dermatolog datorită unor alunițe și spre bucuria mea am aflat că-s în regulă cu tenul și nu am stricat nimic. :) În prezent am un milion de chestii pentru îngrijirea pielii, testez și altele noi și dacă nu-s bune renunț. Am diverse branduri și de la fiecare folosesc ce-mi priește, restul le fac cadou.

E foarte important să folosim produsele potrivite, trebuie să menționez și asta. Nu e vorba doar de a folosi un anumit brand, ci chiar de a găsi ceva potrivit pielii noastre, indiferent sub ce nume se ascunde. Îngrijirea tenului e foarte importantă și se observă (din ceea ce am remarcat eu la persoanele din jurul meu) mai ales după 35 de ani.

Așa că mare grijă ce faceți cu pielea voastră acum, pentru că se va observa mai târziu.

Pasiuni care se întrepătrund

Sinceră să fiu nu știu cum am trăit recent fără să merg la teatru. Adică am mai mers, dar niciodată nu am fost atât de încântată de ce am vizionat încât să prind microbul și tot timpul am preferat să salvez banii de bilete și să-i dau pe o carte. Dar, cum îs norocoasă, am ajuns să mă implic în fel de fel de proiecte care m-au pus față în față și cu actori, și cu scriitori.

Așa că nu am putut decât să mă bucur când am citit ce pregătește grupul editorial All acum, când colecția Strada Ficțiunii, a cărei ambasador de brand sunt (cu mândrie!) împlinește doi ani. Strada Ficțiunii e toddler! :)

Marți, la Teatrul de Comedie din București se va juca Elling, o piesă care are la bază romanul Frați de cruce de Ingvar Ambjørnsen, roman care se va lansa chiar atunci de către editura Allfa. De față vor fi și CEO-ul Mario De Mezzo și domnul George Mihăiță, care în prezent este chiar directorul teatrului la care se va sărbători apariția cărții.

Și-acum să vă zic cum faceți să ajungeți la piesă și la lansare, nu? Nu pot să vă zic cu ce mijloace de transport ajungeți, că-s cam departe de București și habar nu am cu ce se circulă în capitală, dar pot să vă vând un pont ca să vă ajut să intrați la eveniment. Comentați la postarea asta de pe blogul All Cafe și câștigați prin tragere la sorți o invitație dublă. Eu n-am absolut niciun cuvânt de zis asupra câștigătorilor (e vorba de mai mulți), dar vreau să vă zic că votez cu Irina Stoica pentru că ea a scris exact ce-aș fi scris și eu – fiind vorba de a argumenta care-s cărțile favorite de pe Strada Ficțiunii – câte ceva despre Fetele din Shanghai și Visul lui Joy, ambele scrise de Lisa See.

Mi-ar face mare plăcere să aud că v-ați bucurat de teatru și de literatură după ce ați aflat de la mine de eveniment. :)

Ce aștept de la o loțiune tonică

Edit după ce postarea a fost scrisă: nu știam ce titlu să-i dau și m-am speriat când am văzut ce fițe fac, când am recitit ce-am scris eu cu mânuțele mele. Ce-am tastat, pardon!

Nu mai e un secret pentru nimeni că oamenii atenți și drăguți de la Capra Nera nu scapă nici măcar o singură ocazie de a-mi face câte o bucurie. Ultima surpriză am avut-o după evenimentul de lansare al gamei Aqua Treatment, la care am promis că merg și n-am ajuns din cauza unui proiect urgent after-work. Asta e, am ratat un eveniment fain, dar n-am fost uitată totuși. :)

Așa că la câteva zile după eveniment mi s-a înmânat o cutiuță conținând chiar produsele nou-lansate, pentru a mă bucura și eu de ele. Și având în vedere că-s răsfățată cu produse de lux, la care nu m-aș arunca fără a știi 100% că-s de calitate, am decis să le încerc înainte să vă povestesc despre ele. Eu am primit o cremă de față (de zi), o loțiune tonică, un demachiant și o mască. Evident, ca-n orice poveste de dragoste cu cosmetice, nu mă pup cu toate, dar am dezvoltat o slăbiciune pentru loțiunea tonică, pe care chiar nu pot să nu o laud!

Vă zic din start că-s o mofturoasă când vine vorba de loțiuni tonice și greu găsesc câte una care să mă satisfacă, pentru că am pretenția să-mi curețe foarte bine fața fără să mi-o usuce. Și-aș vrea să nu conțină alcool. Și nici să nu aibă un miros puternic și artificial. Și nici să nu trebuiască să pun multă pe discul demachiant pentru a avea efect. Și-aș mai dori să vină într-un ambalaj fără prea multe zorzoane și transparent, ca să văd tot timpul cât mai am. Și cu o formă dinamică, să o-nghesui ușor în orice bagaj, mare sau mic.

Ei bine, loțiunea tonică Aqua Treatment de la Capra Nera cam bifează toate fițele mele. În primul și-n primul rând curăță piele feței, a gâtului și-a decolteului exemplar. Nu vreți să știți cum arată discul de vată când îl arunc, de parcă aș fi petrecut o zi pe șantier. Nu-mi usucă și nu-mi irită fața, ceea ce e foarte important, mai ales în zilele în care-s lovită de alergie și mi se ia pielea parcă și de la aerul pe care-l respir. Nu are alcool, cel puțin din câte deduc eu de pe ambalaj. Nu miroase tare și nu mă face să strănut, un alt punct în plus. Nu trebuie să pun multă și văd tot timpul câtă mai am (și voi vedeți acum), ca să nu mă trezesc fără loțiune tonică-n casă. Și nici ambalaj futuristico-aiuristic nu are, ci unul drăguț și limpede, ca apa. Se strecoară ușor (deja am cărat-o după mine prin casele altora), deci n-am nimic să-i reproșez.

Și-n ordinea preferințelor mele urmează crema de față (care se întinde foarte bine și are o textură foarte fină), masca de față, care-mi face pielea de bebeluș și demachiantul, care șterge tot, dar nu mi se potrivește la ochi (de asta a și zburat pe ultimul loc).

Și pentru curiozitatea mea bolnavă: voi aveți produse cosmetice pe care le iubiți? Dacă da, de ce? Că eu deduc și singură că-s pretențioasă când vine vorba de loțiune tonică, dar nici mie nu-mi vine a crede cât de tare. Acum c-am înșirat motivele, m-am speriat! :-)