Edit după ce postarea a fost scrisă: nu știam ce titlu să-i dau și m-am speriat când am văzut ce fițe fac, când am recitit ce-am scris eu cu mânuțele mele. Ce-am tastat, pardon!
Nu mai e un secret pentru nimeni că oamenii atenți și drăguți de la Capra Nera nu scapă nici măcar o singură ocazie de a-mi face câte o bucurie. Ultima surpriză am avut-o după evenimentul de lansare al gamei Aqua Treatment, la care am promis că merg și n-am ajuns din cauza unui proiect urgent after-work. Asta e, am ratat un eveniment fain, dar n-am fost uitată totuși. :)
Așa că la câteva zile după eveniment mi s-a înmânat o cutiuță conținând chiar produsele nou-lansate, pentru a mă bucura și eu de ele. Și având în vedere că-s răsfățată cu produse de lux, la care nu m-aș arunca fără a știi 100% că-s de calitate, am decis să le încerc înainte să vă povestesc despre ele. Eu am primit o cremă de față (de zi), o loțiune tonică, un demachiant și o mască. Evident, ca-n orice poveste de dragoste cu cosmetice, nu mă pup cu toate, dar am dezvoltat o slăbiciune pentru loțiunea tonică, pe care chiar nu pot să nu o laud!
Vă zic din start că-s o mofturoasă când vine vorba de loțiuni tonice și greu găsesc câte una care să mă satisfacă, pentru că am pretenția să-mi curețe foarte bine fața fără să mi-o usuce. Și-aș vrea să nu conțină alcool. Și nici să nu aibă un miros puternic și artificial. Și nici să nu trebuiască să pun multă pe discul demachiant pentru a avea efect. Și-aș mai dori să vină într-un ambalaj fără prea multe zorzoane și transparent, ca să văd tot timpul cât mai am. Și cu o formă dinamică, să o-nghesui ușor în orice bagaj, mare sau mic.
Ei bine, loțiunea tonică Aqua Treatment de la Capra Nera cam bifează toate fițele mele. În primul și-n primul rând curăță piele feței, a gâtului și-a decolteului exemplar. Nu vreți să știți cum arată discul de vată când îl arunc, de parcă aș fi petrecut o zi pe șantier. Nu-mi usucă și nu-mi irită fața, ceea ce e foarte important, mai ales în zilele în care-s lovită de alergie și mi se ia pielea parcă și de la aerul pe care-l respir. Nu are alcool, cel puțin din câte deduc eu de pe ambalaj. Nu miroase tare și nu mă face să strănut, un alt punct în plus. Nu trebuie să pun multă și văd tot timpul câtă mai am (și voi vedeți acum), ca să nu mă trezesc fără loțiune tonică-n casă. Și nici ambalaj futuristico-aiuristic nu are, ci unul drăguț și limpede, ca apa. Se strecoară ușor (deja am cărat-o după mine prin casele altora), deci n-am nimic să-i reproșez.
Și-n ordinea preferințelor mele urmează crema de față (care se întinde foarte bine și are o textură foarte fină), masca de față, care-mi face pielea de bebeluș și demachiantul, care șterge tot, dar nu mi se potrivește la ochi (de asta a și zburat pe ultimul loc).
Și pentru curiozitatea mea bolnavă: voi aveți produse cosmetice pe care le iubiți? Dacă da, de ce? Că eu deduc și singură că-s pretențioasă când vine vorba de loțiune tonică, dar nici mie nu-mi vine a crede cât de tare. Acum c-am înșirat motivele, m-am speriat! :-)
Later edit: trebuia să vedeți și filmulețul de la flash mob-ul de la Afi Palace Cotroceni:
Doar nu credeați că am uitat de concursul care s-a încheiat odată cu mult-iubita și adoptata americană zi a îndrăgostiților. Editura All a pus la bătaie pachetele de cărți, eu talentul meu nemaipomenit de scriitoare ca să vă zic de ele și voi efortul de a decide cu cine le împărțiți și de a citi toate pretențiile mele. :)
Am revenit, în primul rând cu câteva cifre, așa, de suspans.
First things first, am tras la sorți categoria în care să o încadrez pe Aa care nu s-a pronunțat ce dorește exact. A ajuns în tragerea la sorți pentru pachetul al doilea de cărți, în caz că erați curioși.
Cifrele:
Și acum, treburile serioase:
Mulțumim (eu și cel de la All, nu eu și multiplele mele personalități) pentru participare. Vă aștept cu drag la următoare concursuri. Până atunci, găsiți pachetele de cărți în librării până în data de 10 martie 2013.
Vă informez și că zilele viitoare public recenzii pentru campania vALLuntar și aștept multe, multe, multe și foarte multe comentarii de la voi. ;)
Și câștigătoarelor (care au primit mail de la mine chiar înainte de a publica postarea), răbdare să ajungă curierul și apoi spor la citit! :)
P.S. Am folosit http://random.org pentru a afla unde merg cărțile.
De la o vreme m-am apucat să citesc tot mai mult despre sănătate. Probabil mi se trage din vremurile relativ recente în care scriam zilnic pe site-uri despre cancer și alte boli la fel de atrăgătoare. Mă rog, ideea e că încerc ușor-ușor să mă autoeduc pentru a adapta un stil de viață mai sănătos. Asta înseamnă că nu mai mănânc prostii, nu mai beau sucuri (acidulate deloc și așa-zis naturale rar), gătesc cea mai mare parte a mâncării pe care o consum, beau multă apă plată, fac un pic de mișcare și mă îngrijesc mai mult. Îmi doresc să fiu sănătoasă și să se vadă asta și pe mine. Dintre toate astea, astăzi am ales să scriu despre aromoterapie, pentru că e probabil cea mai simplă chestie care se poate pune în practică din toată lista mea (am să scriu și despre celelalte). Și e o chestie care pe mine mă face să mă simt bine și să uit de stress. Am citit câteva materiale pe tema asta pe MindBodyGreen și au venit la fix pentru că am primit niște cadouri pe care acum le folosesc din plin ca să ies din rutina zilnică.
Dacă nu știți ce-i cu aromoterapie, vă explic ce am înțeles eu din tot ce am citit: e o practică folosită pentru a obține o stare de bine. Unii spun că e medicină alternativă, eu cred că e un pic cam mult spus. Nu prea cred că mirosurile frumoase mă vor vindeca de alergie sau de altele, în schimb mă folosesc de ele pentru a mă relaxa sau energiza, în caz de nevoie. Aromele se pot dispersa în aer, inhala sau folosi pentru îngrijirea pielii.
Pentru un miros plăcut în camere am un ulei de portocală, cumpărat de mine cu câțiva lei (nu mai știu exact, dar nu e foarte scump, cred că până în 10 lei) și unul de lavandă, primit cadou de Crăciun de la o colegă. Într-un fel de bol (nu știu exact cum se numește) făcut special pentru așa ceva pun deasupra câteva picături de ulei în apă și sub o lumânare pastilă. Apa cu ulei se încălzește și camera primește un miros plăcut și ușor. Cam așa ceva am și eu:
Uleiul de portocală (sau de alte citrice) mi se pare de zi (e cumva energizant) și cel de lavandă de seară (pentru că relaxează și calmează).
Pentru inhalat eu nu am folosit niciodată și nici nu am cumpărat ulei, dar știu că e bun și pentru a desfunda căile respiratorii și pentru a deschide porii. Sănătate și frumusețe, deci. Uleiul din arbore de ceai cred că ar merge folosit așa, trebuie să testez, mai ales că e și foarte recomandat pentru cei cu probleme cu acneea, chestie de care uneori sufăr și eu de parcă acum aș intra la pubertate.
Cel mai des folosesc însă trucul aromoterapiei pentru îngrijirea pielii (că și așa trebuie îngrijită tot timpul). Am câteva uleiuri de baie care miros destul de puternic și lasă pielea hidratată (speciale pentru leneșa din mine care preferă somnul imediat după baie, în loc de cremuire), dar am primit mai nou și un gel de duș cu mango, foarte portocaliu și energizant. Îmi rămâne mirosul pe piele și după duș și nu mă moleșește, deci e perfect pentru dimineață. Și cum tot l-am primit, m-am documentat un pic și am aflat că e destinat fericirii pentru că Buddha însuși ar fi găsit-o într-o livadă plină de acest rege al fructelor. :)
Dacă voi credeți că am bătut câmpii în titlu, vă explic logica mea, pentru că există o logică deși am zis clar că nu iau aromoterapia drept medicină alternativă: eu o folosesc ca metodă de a mă scoate dintr-o stare de moleșeală, fie ca să mă energizez, fie ca să mă relaxez. Ideea e că mă face să mă simt bine. Unele modalități în care o folosesc ajută la înfrumusețare (că tot ziceam mai sus de hidratare) și unele la destressare (sper că nu am inventat eu cuvântul :D), ceea ce ajută sănătății.
Îs curioasă dacă mai aveți și voi recomandări de uleiuri și metode prin care se pot folosi ele (am auzit că unele fete pun câteva picături în crema de corp dar nu am încercat nici asta încă și mă tentează). Eu aș mai cumpăra ulei de mentă, de arbore de ceai și de mușețel (cică-s cele mai cele împreună cu cele de citrice și lavandă).
(nu vă faceți griji că lipsește sursa foto, e de mine făcută poza, e cadoul pe care l-am primit anticipat din partea colegilor pentru ziua mea)
Înainte de ajun am reușit să citesc Uibesc, cartea lui Iv cel Naiv. Îmi plăcea și până acum Iv, dar nu l-am urmărit așa atentă. De-acum o să o fac. Poate fac cumva să am și Versez, că prea mi-a plăcut Uibesc. Am citit cartea cap-coadă și nu știu dacă de acolo mi se trage sau nu dar am început să-mi pun întrebări.
Oare câte posibile suflete-pereche avem în lume?
Oare câți potențiali cei mai buni prieteni respiră pe alte continente fără șansa de a ne întâlni vreodată?
Oare ce procent se alătură probabilității de a ne fi născut într-un cu totul alt loc, într-un alt colț de lume?
Oare câți dintre noi realizăm că viața trece pe lângă noi și petrecem cu niște străini mai mult timp decât cu cei pe care îi iubim?
Oare câți dintre noi își permit să lase tot în urmă și să plece în căutarea unei (posibile) himere?
Oare câte potențiale povești există-n noi?
Și câte posibile alte destine?
Nu știu ce-i cu filosofia asta la mine. Poezia m-a făcut să visez și întreg conceptul cărții m-a împins să desenez semne de întrebare la nelămuriri la care nu știu dacă vreau vreodată să primesc răspuns.
Ignorance really is bliss.
De azi într-o săptămână desfacem cadouri! :)
Nu știu câți dintre voi ați văzut Love actually, dar e filmul meu preferat de Crăciun. Și acolo e un fel de countdown, de unde mi-am inspirat și eu titlul postării. Și din film mi-am dat seama cât de repede trece timpul când suntem în goana după cadouri. Eu mi-am făcut o listă în excel și aștept să-mi ajungă câteva colete în care sunt pregătite cadouri pentru cea mai frumoasă sărbătoare din an. De ambalaje v-am mai povestit, vor fi foarte Pinterest-ish și deloc fițoase. O parte din cadouri (mică, din păcate) va fi făcută de mine cu mâna mea, sper să iasă. Abia aștept seara de 24, să stau lângă brad, să-i inspir parfumul (curentul eco nu m-a convins nici anul ăsta, deși era cât pe ce) și să fiu înconjurată de hârții, ziare, ațe, sfori și dantele în care să-nvelesc cadourile în timp ce ascult colindele lui Sinatra.
Dar cel mai mult aștept să văd fețele celor cadorisiți când desfac cele pregătite de mine. De obicei sunt Batman, până cineva chiar deschide cadoul și încep să mă fâstâcesc și să mă-nroșesc sperând să-i placă.
Și evident nu m-am putut abține și mi-am pregătit cadouri și mie! :D Pentru că în ultimele luni am avut ocazia să lucrez cu compania Avon mi-au trecut prin mâini tot felul de produse. Dar obsesia mea, ca de obicei, s-a îndreptat într-o direcție fixă: lacurile de unghii! Ce să fac? Piticii nu trec cu una, cu două! Așa că sub brad mă va aștepta un număr consistent de lacuri de unghii în fel de fel de culori: de la roșu, la auriu sau negru. :)
Și ca să vedeți cât îs de prinsă în relația mea cu lacurile de unghii… voila!
P.S. O informație care mie mi s-a părut interesantă: pe timp de criză cresc vânzările la lacuri de unghii și rujuri pentru că femeile nu-și permit să mai investească atât de mult în accesorii scumpe și privesc aceste cosmetice colorate ca pe niște… înlocuitori.