Curiozități despre animale și… Grumpy Cat

Din păcate nici 1, nici 2 aprilie nu au fost zile frumoase. Pline de vești proaste și de… febră, frisoane și alte bucurii din-astea. Parcă în loc să vină primăvara și să mă lovesc de copaci încărcați de flori și verdeață peste tot, am dat de moarte, ură și xenofobie. Dar acum mă simt un pic mai bine, am trecut peste șocul veștilor oribile din ultimele zile și vreau pur și simplu să aud lucruri drăguțe și pozitive care să-mi aducă moralul la cote normale. Așa că prima idee care mi-a venit a fost să scriu despre animăluțe, că-s așa faine și dulci. Și am căutat fun facts pe care să le împart și cu voi.

• Sunt aproximativ 400 de milioane de câini în lume. Căței mulți și lătrători, nici nu-mi pot imagine cum ar fi de-ar lătra toți în cor.
• Că tot veni vorba de câini, ei aud foarte bine, pe distanțe de 4 ori mai mari decât poate auzi un om.
• Cea mai iubită rasă de câini e labradorul. Labradorii sunt foarte inteligenți, dar și jucăuși, deci se înțeleg bine și cu copiii și sunt fericiți în familie, dar se adaptează și în poliție, pentru că zice-se, sunt foarte harnici.
• Pisicile în schimb cică-s și mai populare, existând peste 500 de milioane la ora actuală în lume.
• Timpul pisicilor e dedicat în mare parte somnului – cam 14 ore pe zi, în rest se spală, se joacă sau pur și simplu își ignoră familia umană.
• Cică șobolanii fac sex și de 20 de ori pe zi. Încep să nu mai înțeleg sintagma ”se înmulțesc ca iepurii”.
• Tot ei sunt vinovați și pentru cele mai mari distrugeri din lume – șobolanul e considerat cel mai distructiv mamifer, imediat după… om.
• Aligatorii sunt considerați un fel de ”fosile în viață”.
• Când migrează, unii fluturi călătoresc chiar și 4000 de kilometri.
• Vacile sunt daltoniste.
• Există cam 200 de specii de bufnițe.
• Urșii polari au fiecare câte 42 de dinți și beau Coca Cola.
• Un rinocer alb poate avea chiar și 3500 de kilograme.
• Țestoasele există de 215 milioane de ani.
• Modelul fiecărei zebre e unic, cum sunt și amprentele noastre.

Și pentru că nu era suficient să scriu informații, zic că niște poze cu Grumpy Cat nu strică. Știți cine e Grumpy Cat, da?

sursa foto pentru galeria Grumpy: www.complex.com

Cumpărăm sau adoptăm?

Când vine vorba de pui de animale, parcă toți ne topim, exact cum vă spuneam și mai devreme. Și dacă tot e subiectul deschis, am decis că e bine să abordez și problema expusă în titlu și să-mi spun punctul meu de vedere personal, că de aia scriu pe blogul meu propriu și nu pentru un ziar.

Eu nu sunt o simpatizantă a pet-shop-urilor. There it is! Am zis-o clar! Am auzit, informație neverificată, că animalele din pet-shop-uri sunt destul de bolnave și de prost îngrijite. Indiferent dacă asta e adevărat sau nu, sincer cred că  angajații nu prea au timp de animăluțele alea. Ei sunt plătiți ca să lucreze, nu să le smotocească. În plus, oamenii de acolo lucrează maxim 12 ore pe zi, în rest cățeii sau pisicile stau fără companie și indiferent că se simt rău, că li s-a terminat mâncarea, că le este frig sau că se lovesc nimeni nu observă imediat. Ca să nu mai zic că stau închiși în spații mici și strâmte, de multe ori puși într-un geam ca să impresioneze, ca niște cerșetori care-și expun cu nerușinare nou-născuții ca să impresioneze până la lacrimi pentru bani.

Da, știu și realizez că argumentul meu se bazează pe milă față de animăluțele comercializate în magazine și nu pe informații clare, dar oricum stă situația rămân în echipa adversă.

Eu sunt pro adopție. Sunt atâtea organizații care iau sub aripa lor animale abandonate că nu e greu de găsit un suflețel necăjit cu nevoie mare de casă și dragoste multă de dat (în Timișoara e Pet Hope de care am auzit de extrem de multe ori – știu că-s tare implicați și dedicați). Mai mult, animale se pot lua direct de pe stradă și duce la veterinar pentru deparazitare și tratament, în caz că au probleme de sănătate. În plus, sunt și oameni care au pui de la animalele lor și îi oferă gratis celor care-și doresc.

Ideea-i că adopția oferă o șansă frumoasă unui animal care are nevoie de o casă și dragoste. Nu se cer bani sau bunuri în schimbul lor, ceea ce mi se pare foarte frumos, având în vedere că animalele pe care le creștem ne devin prietene. Și nu ne cumpărăm prietenii în mod normal, nu?

Dorința mea e să adopt un cățel cândva. Nu îmi doresc unul cumpărat, nu visez o rasă anume. Tot ce-mi doresc eu e să iau acasă un câine pe care să-l cresc și care să fie al meu, al nostru. Să stau bot în bot cu el. Să se joace cu mine. Să-mi fie alături. Să-mi permită să-l smotocesc și să-i cumpăr bunătăți. Să se uite la mine și să facă puppy eyes și să pic ca fraiera. Vreau un câine de când mă știu. Nu-l vreau cadou, vreau să-l găsesc eu, să-l văd și să știu că-i al meu.

Cred că v-ați lămurit cu ideile mele. Îs curioasă dacă sunteți de acord sau dimpotrivă. Ideea de a scrie despre asta mi-a venit de la Claudiu, care a scris pe Facebook că se pregătește să save a life.

P.S. După ce am terminat postarea și am căutat poză am descoperit una potrivită perfect convingerilor mele:

sursă foto

”Pui de animale” de la editura All

”Pui de animale” din seria ”1001 de fotografii” este una din cele mai frumoase cărți EVER! Cum am primit pachetul în care era și asta, am luat-o în brațe și am răsfoit-o pagină cu pagină, aproape la fiecare fiind uimită de drăgălășenia puiului prezentat. Așa cum zice colega mea Anca, poți să cauți pe Google orice animal, dacă pui baby în față o să găsește ceva super drăguț.

Cartea nu-i cu poze doar, cum credeam eu, ci și cu informații, structurate foarte bine:

• Nașterea
• Primii pași
• Antrenarea și joaca
• Viața de familie
• Viața de zi cu zi
• În oraș, la fermă

Cred că-i foarte utilă părinților care doresc să-și învețe copiii despre animale, eu vă zic drept că nu pentru copiii mei imaginari am luat-o, ci pentru copilul din mine, care se extaziază la pozele cu pui de animale. Dar evident nu mi-a stricat nici să învăț chestii pe care nu le știam (să zicem că stau cam prost cu informațiile pe care le dețin despre animăluțe).

Câteva din chestiile interesante din carte:

• am văzut pe etape nașterea unui mânz și am citit despre întregul proces;
• am văzut cum își poartă maimuțele puiuții;
• am aflat că ursuleților polari le place să se rostogolească și să bea Cola;
• am văzut cum sunt alăptați puii de capibara în timp ce mama lor are o expresie de sictir :D;
• e plină de poze cu pisici mare și frumoși – tigri, lei, pume;
• lemurii sunt mega cute – nu scrie chiar așa în carte, dar e evident;
• pui de Malinois Belgian (câine-i ăsta :D) se joacă cu absolut orice;
• pozele sunt SUPERBE!

În general nu regret, decât în cazuri extrem de rare, că îmi iau o anumită carte. În cazul de față, sunt super entuziasmată. Iubesc cartea asta, e așa drăguță și touching. V-o recomand din inimă, mai ales dacă sunteți părinți sau iubitori de animale.

Și acum, as usual, vă rog să-mi lăsați comentarii pentru că recenzia face parte din campania vALLuntar a grupului editorial All care împreună cu Romsilva plantează copaci pentru ceea ce scriem noi – și eu, și voi.

M-am certat cu CRBL (muzica românească și teoria conspirației)

Acum câteva zile citeam o postare mișto la Mihaela legată de niște chestii la care mă gândisem și eu. Pentru că înainte să scrie ea tot mă gândeam cine o fi fost domle, geniul ăla de-a venit cu versurile ”Vai, dar ce-avem noi aicea/ E plin de căprioare/ Bine că mi-am luat alicea”. Tot timpul când eram în mașină cu Alex se făcea cumva că nimeream incredibiloșenia asta de cântecel vânătoresc. Și citind la Miha, obsesia s-a agravat. Și nu, n-am folosit Google să verific dacă CRBL a venit cu minunile astea de versuri sau altcineva le-a născut. Nici nu vreau să știu.

sursă foto

Ideea-i că am visat că m-am certat cu CRBL. Cu țipete și urlete. Și l-am întrebam cum poa’ să cânte așa niște versuri evident retardate? Și CRBL s-a supărat pe mine. Și a intervenit… Smiley! :)) Care s-a gândit să salveze ziua explicându-mi că asta ascultă tinerii din ziua de azi. Și m-am pus să-i fac și la zâmbăreț teoria chibritului, cum că mândrul tineret și floarea țării ascultă niște rahaturi și se afundă în prostie pentru că asta li se oferă din fragedă pruncie. Mă gândesc că nu o să-l înțeleagă toți pe Bach (cum n-am nici eu pretenții de a mă da cunoscătoare de muzică clasică), dar dă-o-n mama ei de treabă, și ”Ana are mere” ar putea fi o sursă de inspirație pentru o piesă mai inteligentă.

Și după un noian de țipete, zbierete și înjurături cu marii cântăcioși ai națiunii – să nu uităm că și Smiley e inspirat de regnul animal, el cântă oda aia mirifică legată de cai verzi pe pereți, m-am trezit frustrată și plină de draci. Și acum de câte ori o să văd un Bambi o să mă gândesc automat că domnul CRBL vrea să-l căsăpească în timp ce gagici în fuste scurte și roz de latex dansează pe lângă el.

Trăiască muzica românească!

P.S. Numai ce am terminat de scris și mi-am dat seama de mesajul subliminal al melodiei (și am adăugat paranteza din titlu). Fetelor,

sursa foto

CRBL plănuiește să vă ucidă! S-a gândit vreodată cineva că CRBL poate vine de la CeRB ReBeL?!? AKA ăla de vrea supremația? Eniuei… mai există trupa Bambi sau Bamby (cum o fi)?

Mergeți la Roșia din Bihor

Mergeți la Runcuri, un cătun din comuna Roșia, județul Bihor. Stați la Casa Tradițională. Jucați-vă cu animalele. Trageți aer în piept. Vizitați zona.

Și acuma, să mă laud, ce naiba! :))

Deși voi citiți asta când eu sunt plecată iar și nu voi avea posibilitatea să vă răspund la întrebări până aproape de 1 octombrie, scrieți-mi că tot vă lămuresc eu până la urmă.

So: Casa Tradițională! E un loc unde trag pasionații de arheologie, peștereală, lilieci și altele. Casa care dă numele complexului e o casă vechevecheveche are a fost extinsă și acum e folosită în turism. E rustică, dar nu rustico-modernă-portocalie cum vedeți în multe locuri la munte, ci tradițional românească, cu decorațiuni superb integrate și cu aer tare de munte care o înconjoară.

Dar locația nu are doar această casă ci și căsuța de sub dud în care am fost cazată eu, adică asta:

Și da, vedeți bine, arată ca-n povești și ușa chiar E oblică. E superbă! :)

Ar mai fi căsuța de sub stele, în care n-am intrat, dar voi presupune că și înăuntru e frumos rău de tot.

Casa tradițională de care spuneam, e asta:

Aici am folosit bucătăria și sala de mese pentru că în casa de sub dud aveam doar baie. Și niște poze din interior:

Astea-s toate pozele clare din interior pentru că am reușit să nu încarc aparatul, să nu iau încărcătorul la mine și să și termin bateria. Blondă, știu.

În apropiere (Ok, nu chiar foarte apropiere) se poate vizita peștera Meziad, care chiar acum e în curs de modernizare (se pun lumini, am vizitat cu băieții care lucrează, va arăta superb!) și cea cu cristale de la Farcu (unde n-am ajuns din păcate, dar mi-a spus o colegă că a mers ea și că e minunată).

N-am scris postarea asta cu alt scop în afară de informare. Am avut un weekend superb la Runcuri, am dormit în căsuța aia superbă, cu scările din poza de mai jos (era să uit de ea), am avut un liliac în cameră, m-a lins vaca (da, ca un copil crescut la etajul 3, m-am bucurat!!!), am mângâiat calul și am avut tot felul de activități de la țară. Să mergeți.

Mai vedeți poze și detalii aici și aici. Fotografiile din postare sunt ale mele (nu sunt deloc editate), so I will take credit. :P