Oana Kovacs

19

Cât la sută…

… din ceea ce găsim pe bloguri e realitate și cât la sută e beletristică?
Eu citesc destul de multe bloguri, și feminine și masculine și am avut surpriza ca una din bloggerițele pe le-am cunoscut live (nu dăm nume dacă nu ridică mâna sus :D) să-mi spună că 75% din ceea ce scrie sunt povești. Asta oricum nu a afectat faptul că eu îi citeam și îi citesc în continuare blogul cu mare plăcere.
E credibil ceea ce scriem/citim online?
Eu recunosc că blogul ăsta e bazat pe chestii care mi se întâmplă mie, nu le inventez, nu le înfloresc, asta-s eu, take it or leave it, no surprises here :). Și nu mă interesează dacă ceea ce eu citesc e 100% real sau parțial inspirat din realitate sau total inventat, atâta timp cât mie îmi face plăcere să citesc blogul respectiv. 
Într-adevăr, dacă luăm la puricat problema se poate ajunge la diverse discuții filosofice gen imaginea personală falsă construită cu ajutorul online-ului and so on. Dar să fim practici, nu filosofi :). (Și apropo de imagine personală falsă, o poză interesantă 
Ca cititori, ați prefera chestiile reale sau poveștile interesante?

Comments

Oana • August 11, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Oana S. August 12, 2011 - 06:43 Reply

    Prefer chestiile reale, mi se pare că intri în contact cu omul din spatele textului. Dacă vreau poveşti fantastice sau extraordinare, pot la fel de bine să iau o carte de H.G.Wells şi să o citesc pe fotoliu, fără să mă zgâiesc prosteşte la monitor. Oricum e evident că n-avem de unde să ştim ce e realitate sau fantezie în lumea online 🙂

  2. iri August 12, 2011 - 07:02 Reply

    ma, la mine e cumva intre. niciodata n-am scris povesti inventate pe blog, dar nici nu-mi vars sufletul pe interneti 😀 adica scriu despre chestiile usurele, uneori amuzante care mi se intampla ca sa nu fie nimeni trist 😀

  3. paispe net August 12, 2011 - 07:38 Reply

    Eu pun chestii reale atat cat pun intamplari personale. Nu-mi plac chestiile prea profunde/ triste motiv pentru care pe multe nu le pun daca nu sunt si un pic amuzante ca am tendinta sa le fac eu sa para si as inflori.

  4. anamariasebi August 12, 2011 - 08:26 Reply

    Am doua bloguri: unul extrem de personal (care odata a fost deschis, insa dupa niste evenimente neplacute am decis sa nu-l mai las public) si altul pe care il poate citi oricine. Cel "intim" este ca un jurnal, pe care-l tin mai mult pentru mine decat pentru cei doi cititori. Cel public este ca sa ma joc putin cu niste cuvinte; povestile mele nu sunt inventate, sunt modificate atent pentru a evita orice posibila asemanare cu persoane reale. Schimb decoruri, personaje (feminin in masculin si invers), perioade … absolut toate sunt inspirate din realitate, pentru ca nu pot fabula despre chestii pe care nu le cunosc sau nu le simt. Nu pot tine un blog ca al tau sau al Mihaelei, pentru ca nu e genul de scriere pe care sa o pot practica o perioada indelungata; trec saptamani fara sa ma intereseze nimic in exterior, si totusi sa traiesc adevarate furtuni in interiorul meu. Din pacate, nu pot sa-mi disec sufletul in fata altor oameni, povestind despre depresiile mele (pentru ca ori nu intereseaza, ori hraneste orgolii) sau bucuriile mele (care i-ar face pe altii invidiosi in mod absolut inutil).
    In concluzie … nu fi chiar asa dezamagita! Daca citesti cu atentie printre randuri, si daca ma cunosti, iti poti da seama ca absolut toate au un sambure de adevar. 🙂

  5. Paul August 12, 2011 - 08:37 Reply

    Cum ai zis si tu,atata timp cat imi face placere sa citesc blog-ul respectiv,iar articolele sunt pe gustul meu nu conteaza..:)

  6. salmi August 12, 2011 - 08:45 Reply

    Real. Pentru ca asa scriu si eu. Sau daca nu, sa fiu anuntata la intrarea pe el cu un mesaj de genul "atentie! aici se publica povesti inventate" :)).
    Glumesc cu ultima fraza, dar mi-ar placea sa stiu ce e real si ce e fantezie intr-un blog, atunci cand citesc…dar nah, e ca si cu romanele, nu stii cat e real si cat fantezie :)). Asa ca o lectura nu strica niciodata.

  7. Mihaela August 12, 2011 - 17:06 Reply

    Si eu prefer lucrurile reale. Eu nu pot scrie pe blog ceva fals despre mine. Nu pot scrie ca am citit o carte pe care n-am pus mana sau sa mint in legatura cu sentimente sau actiuni. Nu pot, nu-mi iese.
    Insa am intalnit si eu bloggeri care fac asta. Nu stiu daca intentionat sau nu. In realitate spun una, pe blog spun alta. Pe blog de obicei se lauda mai mult, vor sa arate cat de buni in toate sunt, cand de fapt nu e chiar asa.

  8. a-z August 12, 2011 - 18:01 Reply

    la intrebarea ta cu doua optiuni de raspuns sugerate, adaug ca exista asa cum ai zis, asa cred eu, bloguri care tin loc de jurnal intim sau public functie de ce setari au administratorii si bloguri care creeaza, adica povesti, poezii. asta daca e sa transam din start un lucru. cu siguranta ca exista si o zona in care delimitarea e mai greu de facut, si anume aceea in care gasim bloguri pe care se posteaza articole despre cotidian, povesti sau istorisiri despre fapte intamplate si de care are cunostinta un public mai larg, sau povesti si istorisiri din biografia administratorilor de blog, unde marja de real-fictiune nu are o nuanta conturata clar.
    lasand acum clasificarile, cred eu ca cel mai important lucru privind acest subiect este faptul ca ele-blogurile sunt forme de comunicare intr-un mediu ce ofera posibilitatea ca publicul sa fie aproape de autor si fara proximitate spatiala si fizica. si din orice comunicare, cu argumente rpo si uneori si contra, ajungem, toti la a imparti experiente si nu doar cuvinte si care lucruri impartite intre noi, mai cred si spunca au un rol benefic!

  9. alicee August 12, 2011 - 21:13 Reply

    Prefer chestii reale, ceva cu care sa se identifice autorul! si povesti interesante e ok, dar tot e ceva gandit de el, folozofat de el, si cu o baza cat de cat reala! 🙂 eu nu cred ca stiu vre-un astfel de blog, cu chestii inventate, dar in lumea asta, de ce sa ne mai miram? :)))

  10. Anonymous August 13, 2011 - 06:09 Reply

    @Mihaela: Vezi că o dai prin bălării! În plus, tu te lauzi şi eşti mai falsă decât mulţi alţi bloggeri despre care tu vorbeşti. Aşa că şşşt!

  11. Anonymous August 13, 2011 - 06:11 Reply

    Am uitat sa ma semnez! Ioana! (Anonimul anterior)

  12. adizzy August 13, 2011 - 10:39 Reply

    mi-e nu mi-a trecut niciodata prin cap sa scriu povesti, aka inventii care sa nu confirme realitatea, interesanta abordare a blogging-ului 😐

  13. Oana August 13, 2011 - 11:36 Reply

    Oana, asta-i faza că nu avem de unde știi dacă e real sau nu ceea ce se scrie.
    Iri, eu recunosc că îmi cam vărs sufletul aici, doar că la chestiile mai triste nu las să se vadă. Încerc să le pun într-o lumină amuzantă.
    Paispe, oricine scrie da la un moment dat impresia că le înflorește :)).
    Ana, nu știam că ai două. Mie chiar îmi place blogul tău. Te pup.
    Mihaela, și mie mulți îmi lasă impresia că se laudă.
    A-z, da, făceam referire la blogurile personale :).
    Ioana, nu prea e ok să acuzăm așa. Zic eu.

  14. ioana August 13, 2011 - 20:26 Reply

    Oana, nu acuz fara a fi stat si analizat lucruri. Si eu la inceput ii tineam partea, pana mi-am dat seama, fiind atenta la detaliile "articolelor", de ipocrizia din ele…

  15. Oana August 13, 2011 - 20:34 Reply

    Ioana, eu nu te cunosc personal nici pe tine si nici pe Mihaela, deci nu imi pot da cu parerea in controversa asta. Cat de sincera e in articole mi se pare strict problema ei, e un blog si nu trebuie sa ne dea socoteala noua in online. Am spus ce am spus pentru ca e usor de aruncat cuvinte pe internet, fara dovezi.

  16. Miscellaneous August 15, 2011 - 23:20 Reply

    Hmmm … depinde: dacă poveștile-s bine scrise, e în regulă. 😛 Uite și eu de exemplu îmi imaginez multe lucruri la mine pe blog, ergo nu sunt ”fapte și întâmplări reale”, dar asta nu mă împiedică să le scriu. La mine însă e ușor să faci diferența când e adevărat și când fabulez. :))

  17. hapi2233 August 16, 2011 - 07:30 Reply

    Imi e absolut egal
    Dar in general imi dau seama repede daca (poate fi) realitate sau ….realitatea altora, de ce nu?

    Pe urma – unele bloguri sunt asa….la limita fanteziei. Persoana scrie despre ce simte , crede, etc…..ori si asta e foarte subiectiv pentru altii 🙂

  18. Levana August 25, 2011 - 12:12 Reply

    Bineînţeles, chestii reale. Eu, de exemplu, scriu exclusiv despre ceea ce mi se întâmplă, şi dacă vreau ''real şi fictiv'' în acelaşi timp, îmi povestesc vreun vis.
    Oricum, nu prea înghit blogerii ce se dau mari scriitori şi poeţi.
    Blog = Jurnal, nicidecum colţ de creaţie literară.

  19. Diana August 25, 2011 - 22:27 Reply

    Depinde ce despre ce scrie fiecare.
    Dar blogul tot îl privesc ca o beletristică și cred că oamenii, dacă au talent, chiar ar fi indicat să… îmbunătățească într-un fel realitatea, să o facă mai specială.
    Depinde și de genul de articole… nu e vorba să înflorești o călătorie sau viața ta… ci doar… un moment… mai ales când scrii ceva mai profund.
    Deci eu nu aș vedea o problemă.

    Dacă vreau să cunosc o realitate cât mai aproape de… real, mă duc și cunosc oameni offline, nu online. Blogurile sunt pentru mine pentru citit; și așa cum nu mă interesează neapărat adevărul dintr-o carte ci ideea, tot așa privesc și blogurile.

Leave a Reply