Oana Kovacs

23

Căsătoria. De ce?

Vreau şi eu să ştiu de ce se căsătoresc oamenii. Pentru că acum câteva zile eram în staţia de 33 şi două doamne de lângă mine aveau o discuţie care m-a întristat foarte tare. Ambele povesteau cum s-au căsătorit pentru că “aşa trebuie”. Uneia îi spusese tatăl că după doi ani de relaţie cu acel băiat e cazul de măritiş, iar cealaltă tot după aproximativ doi ani s-a gândit că e cazul să facă acest pas. Eu, şocată cum eram, am ascultat şi le-am privit cu atenţie când m-am îndepărtat. Aşa cum bănuiam, după cum povesteau şi după tonurile folosite, cele două femei nici nu arătau minunat şi nu erau foarte aranjate, nici nu zâmbeau şi formau un cuplu posac.
Cred că e evident de ce mi se pare super trist tot. Nu sunt eu cea mai mare fană a instituţiei căsătoriei, nu mă omor după nunţi, nu visez rochii albe şi 10 domnişoare de onoare îmbrăcate la fel, darrrrrrrrrrrr cred cu tărie că decizia unei căsătorii trebuie gândită foarte bine şi că acest pas se face când cei doi sunt pregătiţi şi amândoi vor asta (aici am iar o grămadă de adăugat, într-o altă postare :D), nu pentru că aşa spune mama, tata sau mătuşa Aglaia. Dacă se face o căsătorie din motive stupide, desigur că se degradează relaţia pe parcurs şi cei doi ajung doi nefericiţi care (poate) dorm în acelaşi pat, pe drumul spre divorţ sau împreună “de dragul copiilor” (şi aici mai am multe de zis…).
Nu sunt căsătorită, deci toate părerile mele sunt formate pe baza experienţei altora.
Ce credeţi voi despre asta? Care ar trebui să fie baza căsătoriei?

Comments

Oana • October 5, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. a-z October 6, 2011 - 02:32 Reply

    baza casatoriei in opinia mea e simtirea comuna in multe privinte a celor doi. iar cand cei doi sunt ca unul, consimtamantul pentru convietuire poate sau nu, de la caz la caz echivala cu mariajul institutionalizat, civil sau cleric. caci pana la urma, cele doua institutii aparte, isi revendica fiecare din ratiuni diferite partea ei de importanta in ceea ce priveste ocrotirea celor doi, prima prin adunare de taxe si a doua la fel, ba chiar mai mult!
    asa ca cei doi cand pot simti si fi impreuna ca unul, orice semnificatie in plus acestui consimtamant sfant iubirii si lucrurilor comune ce-i leaga, nu e decat adaos balastier. nu verigheta, nu rochia miresei si pozele de dupa, furtul ei, nu astea fac mariajul sa capete semnificatie. nici pentru miri, nici pentru exterior.

  2. Cealaltă Ancuţă October 6, 2011 - 05:28 Reply

    Cunosc fete care s-au căsătorit foarte devreme pentru ideea de nuntă, apoi au făcut copii întru ideea de familie.
    Nu știu cât sunt de fericite, nu-s așa de apropiate mie. Mai cunosc tipe care se căsătoresc rapid doar din teama de a nu rămâne singure. Nu judec pe nimeni, motivele sunt ale fiecărui om în parte și fiecare trebuie să-și asume deciziile. Apreciez tare mult o femeie care nu acceptă pe primul venit de dragul căsătoriei, dar, de asemenea, le apreciez și pe acele femei care au curajul de a-și întemeia o familie și de a lupta pentru ea. Motive sunt multe, important e să fie sănătoase. 😀

  3. salmi October 6, 2011 - 07:52 Reply

    In cazul in care cei doi parteneri simt amandoi ca e cazul 🙂 sa faca pasul, de ce nu? Pentru mine personal nu e nicio deosebire intre a fi intr-o relatie necasatorit sau casatorit, am trecut prin ambele si nu am simtit nimic schimbat dupa casatorie. Am facut-o ca sa avem acelasi nume, eram in Ro si asta era.

    Aici exista relatie recunoscuta legal si inainte de casatorie. Se numeste sambo si vine de la "att bo tillsammans" adica a trai impreuna. Cei doi parteneri au aceleasi drepturi in fata legii ca si cei casatoriti. Pentru ca in Ro din cate stiu eu(poate s-a schimbat) nu ai…e mai dificil dupa ce apar copiii, noi de asta am ales sa ne casatorim, desi am facut-o dupa nasterea Silviei. 🙂

  4. Bibliophile October 6, 2011 - 07:59 Reply

    Casatoriile aranjate nu sunt neaparat nefericite, adica eu cred ca daca ambele persoane-s normale la cap si se pot intelege, pana la urma ajung sa se accepte. Orisicum, simpla idee de a te marita din obligatie, fie ea financiara sau temporala [din cauza varstei, spre ex.] este o cretinatate. Niciun ban n-o sa recupereze fericirea pe care ar putea-o oferi o relatie derivata din sentimente sincere.

  5. Bibliophile October 6, 2011 - 07:59 Reply

    Casatoriile aranjate nu sunt neaparat nefericite, adica eu cred ca daca ambele persoane-s normale la cap si se pot intelege, pana la urma ajung sa se accepte. Orisicum, simpla idee de a te marita din obligatie, fie ea financiara sau temporala [din cauza varstei, spre ex.] este o cretinatate. Niciun ban n-o sa recupereze fericirea pe care ar putea-o oferi o relatie derivata din sentimente sincere.

  6. Andreea October 6, 2011 - 08:22 Reply

    Asta e subiectul meu sensibil 🙂 Am scris pe tema asta pana mi-a transmis un prieten ca as fi un pic obsedata de maritis. Mie mi se pare normal sa ne punem intrebari, sa dezbatem subiectul, fie cu prietenii, fie chiar in cuplu, tocmai pentru a descalci un pic sentimentele contradictorii generate de perspectiva casatoriei. Dupa tot zbuciumul meu pe tema asta am retinut insa o deosebire importanta : casatoria nu e totuna cu casnicia. Asa ca, mare grija in stabilirea obiectivelor 🙂

  7. Oana S. October 6, 2011 - 09:19 Reply

    Eu prefer să fiu romantică și să răspund la întrebare cu ”din iubire”. Evident că nu-s atât de înapoiată încât să cred că doar de atâta-i nevoie ca să se construiască o căsnicie. Trebuie în primul rând încredere reciprocă, pasiuni comune (dar nu neapărat), trebuie să ai ce să vorbești cu celălalt. Mie comunicarea mi se pare cea mai importantă într-o relație de orice fel și cred că este cheia unui viitor frumos 🙂 Oi fi eu prea romantică? :))

  8. loopoo October 6, 2011 - 09:41 Reply

    Casatoria o faci atunci cand simti ca e nevoie. Nimic, dar absolut nimic nu trebuie facut de complezenta, cu atat mai putin actul mariajului, care practic e un lucru pentru toata viata. Pasul trebuie facut atunci cand gasesti persoana potrivita, in primul rand, dar nici daca stai sa gasesti cusururi oricui n-ajungi la niciun rezultat. Cu cat inaintezi in varsta devii din ce in ce mai selectiv.
    Si mai depinde si daca-ti doresti sau nu. Nu toata lumea vrea casatorie…

  9. andrei October 6, 2011 - 10:51 Reply

    Nu stiu alti de ce se casatoresc, dar eu stiu ca ma casatoresc (la nul in martie, btw) din respect, si cel mai important din iubire. Suntem impreuna de 7 ani, ideea de casatorie mi s-a infiripat de vreo 3 ani incoace, dar am amanat din cauza unui pariu pus cu mine insumi in care spuneam ca nu ma voi casatori decat de la 27 de ani in sus. Am castigat pariul….
    Tin sa precizez ca decizia am luat=o singur, nu m-a batut nimeni la cap. Asa am simtit…am simtit ca urmatorul pas in viata personala e casatoria, si apoi un copil….

  10. Oana October 6, 2011 - 10:52 Reply

    a-z, sunt de acord cu tine, nu petrecerea si obiectele dau semnificatie casatoriei.
    Anca, motivatia nu prea conteaza daca e o casnicie fericita, daca nu e… se pot afla problemele si pornind de la motivatie, nu?
    Salmi, in Romania tot pe "concubinaj" se merge :)).
    Bi, cred ca daca nu cunosti alte variante, nu e tragic, dar daca stii ca poti sa alegi dar ti se impune, devine trist.
    Andreea, da, la casatorie in sensul de mariaj, casnicie ma gandesc, nu la nunta. NUnta trece repede oricum.
    Oana, we're on the same page :).
    loopoo, adevarat, nu toata lumea vrea casatorie, de acord ;).

  11. a-z October 6, 2011 - 11:07 Reply

    @andrei: felicitari domnule! pentru felul cum ai decis si respectat decizia. casatoria sa insemne si-n cazul vostru o incununare a ce impartasiti in comun si care poarta un singur nume, frumos, pur, sfant: iubire! ea nu da voie la nicio abatere de la devotiunea unul fata de celalalt din momentul cand inainte de a va decide soarta impreuna ati convenit asupra voastra ca un tot unitar! don't forget this!
    @OanaS: nu esti "prea", ci cat simti tu ca vrei sa fii, astfel incat sa simti puritatea sentimentului impartasit si respectat cu devotament de persoana iubita! e firesc, deci! si tie-ti doresc sa contribui mereu la pastrarea flacarii pure a iubirii, ea pastreaza constiinta vie a relatiei vii si frumoase dintre voi!
    @toti cei care ati citit, cititi, ati scris si veti scrie despre: hraniti flacara iubirii si nu o lasati sa se stinga deloc! 🙂

  12. Oana October 6, 2011 - 12:20 Reply

    Andrei, felicitari!

  13. Diana October 6, 2011 - 17:45 Reply

    Baza căsătoriei e fie un contract social, fie un „contract” religios (conform credinței fiecăruia).
    Asta cu altele…

    Iubirea, înțelegerea, fericirea, comunicarea, respectul, sunt chestii care țin strict de o relație și atât. Dacă există, există indiferent de orice (de căsătorie, că plouă afară, că se aliniază planetele, etc.), dacă nu există, cu siguranță nu va exista nici după căsătorie, dezlegări de cununii, descântece, alinieri de planete, etc.

    Însă astăzi multe persoane văd căsătoria cu alte scopuri.
    Cunosc și eu fete care nu țineau așa tare la căsătorie, dar o vroiau strict pentru ziua nunții, ca să fie prințese pentru o zi.
    Deși oricum, la noi baza căsătoriei e nunta, recte darul și „satisfacerea” obligațiilor.

  14. Oana October 6, 2011 - 22:51 Reply

    Diana, sincer ma enerveaza la maxim oamenii care se casatoresc de dragul petrecerii si a banilor. Mi se par groaznic de superficiali.

  15. Raimondo-Mario Rupp October 7, 2011 - 00:44 Reply

    Oana draga … inca nu am ajuns sa ma casatoresc nici pana in ziua de azi, pentru ca mi-e foarte groaza de ideea de a face acest pas doar asa "de dragul altora" sau de dragul banilor, al familiei si al mai stiu eu ce. Pot sa spun ca si prin ceea ce m-am pregatit si ar urma sa fac "as fi usor presat de a face un asemenea pas odata", INSA cu toate acestea nu ma voi arunca inainte (desi aveam ocazia s-o fac), pana nu voi gasi omul cu care sa SIMT si sa SIMTIM ca e vremea pentru casatorie. D-zeu mi-a dat sa am exemplul chiar in casa cu ai mei care s-au casatorit din iubire (n-au cam avut bani si sustinere de la ai lor-asa erau vremurile), dar si azi sunt mandri de ei si am vazut felul cum stiu sa treaca impreuna si peste greutati care har Domnului vor fi. Daca nu aveam exemplul lor, poate ca nu as mai fi asteptat la ideea de a ma casatori. Eu cred ca exista si pers. care se potrivesc frumos si pot spune ca la ultima nunta la care am fost la niste prieteni, exact de astia mi-au fost (in plus au avut si lume putina da' buna nu nunta sa vaneze profitul). Pt. mine casatoria implica o responsabilitate si decat s-o fac de mantuiala si apoi sa fiu neimplinit, nu stiu mai bine n-as face-o, pentru ca facand-o gresit hai sa zicem te ai impresia ca te obisnuiesti cu ideea, vin si copiii dar TE PLAFONEZI si poti avea momente de a fi dificil si zapacit de pe urma unei astfel de rateu. Asa ca mai bine mai tarziu dar macar e din potriveala, (potriveala=si iubire) decat "doar asa ca trebe si ca ce zice lumea" 🙂 Deci este vreme pt. ca sa iasa bine pana si -Doamne fereste- ar fi dupa un timp sa apara despartirea macar stii ca nu te-ai inhamat cu celalalt ca "asa trebuia".

  16. salmi October 7, 2011 - 04:57 Reply

    oana, sa inteleg ca e concubinajul legal acum in Ro?

  17. hapi2233 October 7, 2011 - 05:03 Reply

    Subscriu la ce spune Bibliophile
    In plus, nu exista o reteta comuna, asa cum gasim pentru prajitura. Depinde de personalitatea fiecaruia. Uneia o casatorie bazata mai mult pe interese materiale comune i se va parea fericita iar altii o vor condamna.
    Iar mie casatoria bazata "pe dragoste" mi se pare decenta si atat, nicidecum o baza unica pentru celula societatii. De ce? Simplu. Pentru ca dragostea trece. Da, da, stiu ce-ar spune unii ca ramane……nu stiu ce. Nu stiu ce -ul ala nu e suficient de puternic cateodata ca sa sustina crizele prin care orice familie trece la un moment dat

  18. Oana October 7, 2011 - 07:17 Reply

    Raimi, 100% de acord. Si eu am exemple bune in jur si inseamna mult pentru mine.
    Salmi, nu e legal, adica nici ilegal, ma rog, depinde ce intelegi prin asta, e concubinajul clasic, locuim impreuna, dar necasatori. Deci sunt concubina, lol :)))). Ce urat suna :D.
    Hapi, ai dreptate ca nu exista o reteta si nici doar cu dragoste nu se poate ca nu traim cu dragoste si aer.

  19. salmi October 7, 2011 - 07:59 Reply

    Oana, asa e cum stiam in Ro :).
    Eu spuneam ca aici e legal :). Adica paretenrii se inregistreaza legal ca sunt concubini-sambo 🙂 si au toate drepturile de sot-sotie daca au locuit minim un an impreuna. In caz de impartire de bunuri, copii, etc. Sunt multi emigranti care vin ca sambo cu un suedez/suedeza, fara casatorie cum e in alte tari :). Au perfect aceleasi drepturi la acte legale si apoi la cetatenie ca si cei care se casatoresc.

    Eu nu eram concubina LOL, eram partenera de viata :).

    Sa va iubiti si sa fiti fericiti, asta conteaza. Restul vine de la sine, cand va fi timpul…cand veti simti voi mai precis. 😉

    hapi, dragostea nu trece, se transforma :). Nu mai e vulcanica si nu mai arde in flacari, e mai molcoma si mai adanca. 🙂

  20. Oana October 7, 2011 - 22:11 Reply

    Salmi, multu'! Foarte fain sistemul la voi :).

  21. Roxy’s blog October 8, 2011 - 15:25 Reply

    eu nu ma grabesc :)) si asta recomand si altora..pentru ca e un pas ff important 🙂

  22. INTJ October 8, 2011 - 16:50 Reply

    lol … mi-ai amintit cum a fost cererea mea-n casatorie … ceva in genul "la cat de mult te iubesc oricum tot cu tine o sa vreau sa ma insor … da' hai s-o facem acum ca-s casele ieftine si cu bani de la neamuri, eventual si ceva imprumut, ne putem cumpara una doar pentru noi". :))

    oricum, ce conteaza e ca a tinut si tine … restul sunt detalii nesemnificative cu care doar altii isi bat capul (nu noi).

  23. Oana October 8, 2011 - 19:23 Reply

    Roxy, foarte bine faci.
    INTJ, foarte realist. Si felicitari pentru ca tine.

Leave a Reply