Oana Kovacs

biblioteca-oana-kovacs-carti-2016
3

Cărțile lui 2016

biblioteca-oana-kovacs-carti-2016

Da, da, știu că deja a trecut jumate de lună din 2017, dar dacă eu am chef să scriu despre ce mi-a plăcut să citesc în 2016, asta fac. 🙂

Conform Goodreads, site pe care eu una îl ador, am citit 9856 de pagini anul trecut, condensate în 33 de cărți. Apăi mi-e ciudă că nu am reușit să mai înghesui una ca să trec de pragul psihologic de 10000 de pagini, dar mno… asta este.

Cea mai scurtă (53 de pagini) a fost o carte din seria Penguin Little Black Classics – Love that Moves the Sun and Other Stars – cu citate din Dante Alighieri. Suficient pentru mine, dacă mă-ntrebați, simt că n-aș face față operei lui complete, sau cel puțin nu e momentul ei.

Cea mai lungă a fost Orele îndepărtate – Kate Morton – 562 de pagini, citită în Grecia, în română, pe hârtie – am cumpărat-o pentru tata să aibă ce citi cât a fost internat în spital, că practic acolo a mâncat cărți pe pâine și Kindle-ul nu i-l puteam lăsa că acolo am peste 99% din cărți în engleză.

Cea mai populară carte citită de mine în 2016 a fost Memoirs of a Geisha – citită de aprox. 1.5 milioane de utilizatori Goodreads. Eu am evitat-o din cauza faimei și rău am făcut, pentru că evident m-a fermecat. Am eu o reținere față de cărțile extrem de iubite.

Cea mai bine rate-uită a fost That first Montana Year de o tanti Donna L. Scofield (4.45 stele din 139 de note date de niște cititori dubioși). Ceva literatură stupizică, creștină, cu sex premarital vinovat. I-am dat 3 stele pentru că pe mine pe cuvânt că m-a amuzat. Nu ăsta era scopul ei, dar na, așa am rezonat eu cu ea. Am primit-o moca pe aplicația Kindle de pe telefon și am citit-o fiind la strâmtoare în Grecia când mi-am terminat materialul de lectură dus cu mine.

Din 33 de cărți citite am avut niște preferințe extrem de clare în 2016:

Open a lui Andre Agassi – minunat omul ăsta! Nu aveam atracție față de tenis, nu am nici acum, dar cartea sa e extraordinară. Și deschiderea sa în a spune TOT, la fel. Recenzia cărții aici.

Small Great Things de Jodi Picoult – altă carte care efectiv m-a ținut lipită de Kindle. Am mai spus de ea unor prietene și la fel au reacționat și ele la poveste. Recenzia.

De Ioana Pârvulescu am citit cu sufletul la gură Întoarcere în Bucureștiul interbelic, care, culmea, NU e ficțiune, și totuși am devorat-o, și o antologie, Și eu am trăit în comunism, pe care am dat-o gata în vreo două zile în ciuda celor aproximativ 400 de pagini. Clar Ioana Pârvulescu e o autoare româncă pe care o admir, mai ales că, spre deosebire de alți contemporani, nu scrie doar de dragul de a scrie, ci o face cu suflet și atenție. Pentru recenziile la cărțile acestea dați click pe titluri.

Tot în 2016 am citit o altă carte de 5 stele, o dramă 100% pe sufletul meu – Revolutionary Road, un roman din-ăla, adică de tăiat venele. Recomand pentru amatorii de tristeți. Recenzia mea.

De Memoirs of a Geisha nu știu ce ar fi de zis, că e atâta de faimoasă încât cuvintele mele sunt așa… în plus. Recenzia.

Îmi rămâne de menționat, în categoria cărților de 5 stele descoperirea lui Saramago cu Eseu despre orbire. Oribil de greu de citit până mi-am intrat în mână cu stilul, dar… WOW! Halucinantă. Aici cuvintele mele despre ea.

Și pentru că pe cele de 5 stele le-am tot lăudat, pe scurt despre nemenționate. Și pe direct.

All the light we cannot see – Anthony Doerr – 4 stele – frumoasă, dar așa de telegrafic scrisă la împărțirea capitolelor, că tu, ca cititor, te simți tratat ca un prost. Nici nu legi bine niște idei că se schimbă capitolul. Asta m-a enervat la ea. În rest a fost pe placul meu că e dramatică și cu război.

Obiecte ascuțite – Gillian Flynn – 3 stele. Interesantă și nu prea, cu o gagică cam dezaxată care-și taie cuvinte în piele și rezolvă misterul unei crime. Meh. Departe rău de Gone Girl.

N-am hoinărit chiar fără rost – Muriel Spark – două stele. Meh rău de tot. Plictisitoare, acțiune aiuristică și probabil și traducere de cocos, după cum am concluzionat citind titlul original (Loitering with Intent).

Dark Places – Gillian Flynn – 4 stele – cu asta și-a mai pavat drumul spre Gone Girl. Acțiune mai interesantă, mai bine închegată, vocabular mai interesant. Bine, am și citit-o în engleză pe asta, că dacă deschid subiectul traducerilor mă și enervez, mi se pare că unele edituri din țara noastră își consideră cititorii cretini. De asta nici nu merită banii mei.

Astăzi mai bine nu m-aș fi întânit cu mine însămi – Herta Muller – 4 stele. O carte ceva mai ușoară de-a ei. Clar îmi place Muller, deși nu pricep nici acum Nobelul, că pentru un om din exterior tot greu mi se pare de rumegat textul ei încărcat de simboluri și angoase comuniste.

Ines a sufletului meu – Isabel Allende – 3 stele. Ok-ish de citit pe plajă, cam de umplutură, mai puțin cu suflet scrisă de Allende, cel puțin așa am perceput-o. Drăguțică, dar nu extraordinară. Nu e Paula, nici Țara mea inventată.

Parfum de femeie – Giovani Arpinno – două stele. Și tata și o prietenă atâta au lăudat-o că am zis că am dus o comoară cu mine-n Grecia. Așa proastă mi s-a părut și cu o traducere așa aiurea, că dacă o uitam pe plajă nici că-mi părea rău. Personajul principal oricum e o acritură… bleah. Timp pierdut.

Orele îndepărtate – Kate Morton – 4 stele – drăguțică, dar parcă prea după rețetă scrise cărțile tipei. Repede nu pun mâna pe nimic de ea. Mistere, castele vechi, personaje enigmatice, trecut și prezent care se îmbină etc.

Zaraza – Andrei Ruse – 4 stele – am căutat cartea asta prin librării de am căpiat că eram mega-curioasă să o citesc. Până la urmă am găsit-o căutând cadou pentru Andreea și am cumpărat-o. Și ca orice cititor care se respectă, am lecturat-o și eu, evident. Faină, dar puțin ”grăbită”, mi se pare că se putea munci la ea pentru a o mai cizela puțin pe partea de vocabular. Iar adorația și admirația autorului față de personajul său n-am priceput-o. Bună de citit cu Zaraza pe fundal. 🙂

The Girl on the Train – Paula Hawkins – 3 stele – deși nu știu de ce nu i-am dat două. Îmi pare rău pentru cei care mi-au recomandat-o, dar comparativ cu Gone Girl, care e cam din același film, asta e preș.

Three Wishes – Liane Moriarty – 3 stele. De la Big Little Lies încoace tot sper că Moriarty mai scrie ceva cu adevărat amuzant și fain. Nu i-a mai ieșit. Asta e doar o altă carte ușurică și meh.

Foamea – Knut Hamsun – 4 stele. Nu știu de ce nu i-am dat 5 stele. E foarte bine scrisă, dar atât de apăsătoare că abia aștepți să ți-o ștergi din memorie. Despre suferință în cele mai pure forme ale sale. M-a chinuit maxim.

Domnul Ibrahim și florile din Coran – Eric Emmanuel Schmitt – 3 stele. Schmitt ăsta e expert în scris scurt și la obiect, dar de data asta chiar a sărit calul. Pe bune. Efectiv s-a zgârcit la a dezvolta o poveste cu potențial – prietenia dintre un băiat francez/evreu și un bătrân domn musulman.

Hoții de frumusețe – Pascal Bruckner – 4 stele. Încă o carte admirabil scrisă de Bruckner, un subiect 100% nou, proză de calitate, și totuși eu nu prea-l am pe el la suflet, fără vreun motiv anume.

Plăcerile vieții – Somerset Maugham – 3 stele. Nu. Plicticos.

The Mango Season – Amulya Malladi – 4 stele – un pic mai deep dacă era în cartea ei, îi dădeam 5 stele. Povestea unei indience întoarsă acasă după 9 ani în State, speriată de bombe în a le spune părinților că are un logodnic american. Finalul e de vis și foarte din topor. Am rămas șocată citindu-l și-am râs cu lacrimi.

The color purple – Alice Walker – 4 stele – i-am dat atâtea stele pentru că jargonul afro-american (în engleză) m-a terminat psihic. Plus stilul haotic în care e scrisă cartea, din perspectiva unei negrese analfabete care duce o viață înfiorătoare. Plus finalul prea shiny happy pentru gustul meu.

Truly Madly Guilty – Liane Moriarty – 4 stele, deși merita vreo 3 jumate. O carte cu PREA MULTE cuvinte pentru acțiunea sa. Și a mai și luat, nemeritat, dacă mă-ntrebați pe mine, premiul Goodreads Fiction pe anul trecut. O lălăială lungită despre o fetiță care aproape moare în timp ce părinții se distrează alături de niște prieteni.

Minunata lume nouă – Aldous Huxley – 3 stele – o distopie clasică, care mie personal mi se pare un pic overrated. Știu că e super mega extra apreciată și citită, clasică – cum ziceam, dar nu mi se pare nici pe departe așa închegată ca 1984, care mi se pare briliantă.

Omul care își confunda soția cu o pălărie – Oliver Sacks, 3 stele. Altă operă de non-ficțiune mai potrivită amatorilor de psihologie decât mie, care nu duc atât de bine explicațiile și teoriile din carte. Culmea, cartea mi se pare excelentă, eu nu mă ridic la nivelul ei, de aici cele 3 stele.

Frumoasele străine – Mircea Cărtărescu – 4 stele. Clar nu-s mare fană Cărtărescu, nu-i baș my cup of tea, dar la cartea asta am râs cu lacrimi. Conține trei povestiri legate de autor, foarte fain scrise și accesibile pentru aproape oricine. Recomand.

Un băiat numit Crăciun – Matt Haig – 4 stele pentru că e o foarte drăguță poveste de Crăciun scrisă parcă special pentru copii, viitori părinți sau părinți de copii încă prinși în mrejele magiei moșului. Se citește ultra-rapid și în preajma sărbătorilor, evident. 🙂 Nu e o capodoperă de 4 stele, dar i-am dat atâtea pentru că-și atinge frumos scopul de a introduce cititorul în atmosfera de basm a iernii.

Only Dull People are Brilliant at Breakfast – selecții din Oscar Wilde – 4 stele pentru că Oscar Wilde e genial, cinic, amuzant.

Love that Moves the Sun and Other Stars – selecții din Divina Comedie a lui Dante – 3 stele pentru că poezia nu e punctul meu forte și mi-e greu să mă concentrez la ea.

Man in the Dark – Paul Auster – 4 stele. Scrie bine Auster, dar într-un stil cam… auster, sumbru, uscat. Habar nu am cum să descriu foarte clar scriitura lui. Citind romanul ăsta am avut impresia că citesc două cărți de fapt, una bazată pe realitatea personajului și alta pe gândurile lui răzlețe și pline de angoase din toiul nopților sale fără somn.

Astea-s cărțile pe care ochii mei au poposit și mintea mea a rătăcit în 2016. Bune, rele, cum au fost, lecturile astea au mai pus o cărămidă la cultura mea (sau incultura, depinde din ce perspectivă privim). Poate vă inspiră lista mea, poate aveți recomandări sau critici referitoare la ceva ce mie mi-a scăpat.

Mi-am propus să citesc 25 de titluri și am citit 33, deci aș zice că a fost un an bun.

Pentru 2017 mi-am propus să citesc doar 10 cărți, din motive obiective, să vedem totuși dacă norocul ține cu mine și duc mai mult. Pe lângă cele 10 am pe listă 5 cărți de specialitate, pe care nu cred că le voi citi chiar din scoarță în scoarță, dar poate apuc să vă povestesc de ele, și motivele pentru care le-am ales, aici.

 

 

 

Comments

Oana • January 20, 2017


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Daniel February 9, 2017 - 20:30 Reply

    Am citit de curand Orasul Borcanelor. Cat pe ce sa renunt la jumatatea lui… Acum am descarcat toate cartile autorului. Imi place de morrrrr. Nu ma mai satur.

    • Oana February 9, 2017 - 21:08 Reply

      Cine e autorul? Ca numele cartii nu mi-e familiar.

  2. Daniel February 9, 2017 - 23:23 Reply

    Arnaldur Indriðason, scriitor islandez. Erlendur Sveinsson este un inspector care trebuie să afle tainele unui crime la care ești martor cu fiecare pagină pe care o citești, o poveste aproape reală, bazată pe lucruri care ne marchează viața reală. Erlendur este sec, ursuz și enervant. Ajungi să-l iubești pe parcurs și te bucuri de fiecare indiciu apărut în anchetă. Crima atipică te lasă cu semne de întrebare și te face să găsești propriile variante. Orașul Borcanelor este până la urmă un roman captivant, încărcat cu realism întâlnit în viața de zi cu zi. Totul într-o scriitură impecabilă.

Leave a Reply