Oana Kovacs

varsta-nu-tine-cont-de-ani
16

Care-i treaba cu vârsta?

Observ că am câțiva oameni în jur care se cramponează rău de tot de vârsta pe care le-o indică actele. Îmi amintesc perfect cum, acum câțiva ani, o prietenă care și-a sărbătorit aniversarea cu numărul 25, mi-a atras atenția că… drumroll, please… suntem mai aproape de 30 decât de 20!!!

T R A G E D I E !

Mie, care mi-am propus să trăiesc minim 80 de ani, mi s-a părut over dramatic faza, că no… din calculele mele, era vorba de o ușoaaaarăăăăăă trecere peste sfertul vieții. Nu-i ca și cum ne-am apropia de 30 de ani, am fi realizat tot ce ne-am dorit și suntem gata să murim.

Eu una nici nu-s în clar ce-mi doresc să fac peste 5 ani, încă n-am realizat unde mama naibii s-au dus planurile mele pentru 25 (nerealizate, evident!), n-am casă, n-am copil, și am o mașină… am o mașină mai bună decât cea a familiei Flintstone, mă duce din punctul A în punctul B și asta e de ajuns pentru moment. :)

Mie nu mi se pare grav nici că n-am realizări prea multe (chestie subiectivă), nici că poate reușesc să pun în aplicare planurile pe care le am acum în următorii doi ani, nu am filme că după ce fac tot ce vreau să fac viața mea va lua sfârșit și voi fi gata să mor.

De exemplu, ca să fiu și bârfitoare, cunosc o tipă al cărui scop în viață a fost măritișul și reproducerea. La 22 de ani a bifat nunta, la 23 copilul și acum e casnică. M-am văzut cu ea (are 25 de ani acum) și m-am speriat. Arată cu 10 ani mai tânără ca mama (care are aproape 60!) și mi-a zis că viața ei s-a dus, că doar acum crește copilul și se ocupă de el. Deci, total irelevant că are 25 de ani în buletin, dacă viața ei e trasă pe linie moartă (știu că e frumos să crești un copil, dar viata unei femei nu e limitată la activitățile care-l privesc pe el).

Și ca să dau și-un exemplu pozitiv, vă zic că bunica prietenei mele cele mai bune a învățat engleza după 60 de ani pentru a se descurca când își vizitează copiii din străinătate. Iar la nunta nepoatei a dansat ore bune, cot la cot cu noi. Ar fi și altele, dar să nu mai dau din casă… :)

Așa că mie mi se cam rupe că scrie 1987 în buletin. Cred că tot asta eram și dacă scria 1983 sau 1992. Și da, sunt adepta clișeului Age is an issue of mind over matter; if you don’t mind, it doesn’t matter.  :)

varsta-nu-tine-cont-de-ani

sursă foto

Comments

Oana • March 24, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. lala March 24, 2015 - 10:08 Reply

    Foarte frumos ai scris, Oana! Pentru mine varsta este doar o cifra.

    • Oana March 24, 2015 - 11:57 Reply

      Imi place atitudinea! :)

  2. cojia March 24, 2015 - 10:43 Reply

    nu imi zi ca numele fetei cu reproducerea incepe cu M :)))))))))))

    • Oana March 24, 2015 - 10:49 Reply

      Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. :)))))))

  3. Oana’s Books March 24, 2015 - 10:55 Reply

    Nici eu nu înțeleg agitația asta cu vârsta, dar constat că e panică mare printre femei. De ce? Unele-s înnebunite să-și trăiască viața după un traseu bine definit de restul lumii, fără să-și pună măcar odată întrebarea ”Hm, dar oare eu asta vreau?”. Mi se pare că trebuie să știi tu ca femeie ce vrei de la tine și de la viață… în momentul acela vârsta devine doar un număr, da. Dar cum multe ”funcționează” după cum le dictează cei din jur, apar și frustrări și temeri legate de vârstă.

    Cunosc o tipă de 40 de ani care arată de 30, fără copil, arată demențial, călătorește, se bucură de tot ce-i trece prin minte – e judecată de absolut toți cunoscuții pentru că nu s-a mulat pe un tipar. Cunosc o altă tipă de 30 de ani fără cea mai mică intenție de a deveni mamă sau soție, se poartă și se îmbracă fix ca un copil – și ea e judecată pentru că ”uite, ai făcut 30 de ani și n-ai făcut nimic în viață”. Mai știu și o fostă colegă care și-a dorit din inimă să devină mamă, a devenit, e extrem de fericită la 24 de ani – și lumea o judecă pentru că a dat cu piciorul unei cariere doar pentru că așa a avut chef. Mai sunt și eu, la aproape 25, cu planuri peste planuri și vise peste vise – și simt cum se apropie bârfele și cum sunt judecată că m-am măritat prea devreme, că n-am încă de gând să fac un copil, că mă interesează prea mult propriile ambiții și nu ceea ce vor alții.

    Vârsta e un număr, total de acord cu tine, iar panica legată de ea ar trebui să dispară în momentul în care fiecare știe ce vrea de la el și de la viață.

    • Oana March 24, 2015 - 11:58 Reply

      Cred ca orice alegere ai face in viata oamenii vor avea de comentat, pentru ca intotdeauna se vor gandi la celelalte optiuni. Cainii latra, caravana trece. 😛

  4. Cristiana (@Cristiana1110) March 24, 2015 - 11:14 Reply

    Mi-a placut foarte mult articolul tau! Mai ales exemplele pozitive!
    Am vazut chiar acum un reportaj pe CNN despre o femeie de 104 ani, care e super activa si arata ca la 60. Cliseul tau e genial! De multe ori se spune ‘age is just a number’. Yours is better! :)

    • Oana March 24, 2015 - 11:59 Reply

      104 ani, wow! Ma gandeam sa tind si eu la 100, dar pana la urma am decis ca ma multumesc cu 80. :))

  5. Bookish Style March 24, 2015 - 13:38 Reply

    Foarte bine ca gandesti asa. Totusi, la un moment dat, este imposibil sa nu faci un anumit “bilant”, daca tu ti-ai propus ca pana la varsta x sa realizezi anumite chestii si iti dai seama ca trece timpul si nu ai realizat mai nimic. Anii nu se mai intorc asa ca de la o anumita varsta e bine sa stii ce vrei de la viata.

    • Oana March 24, 2015 - 13:55 Reply

      Eh, e evident ca exista si bilanturi, insa sa fii realist nu strica. :)

  6. Kathy Bates March 25, 2015 - 15:37 Reply

    N-ar fi trebuit să aduci casa şi maşina în discuţie, fiindcă asta a schimbat complet sensul poveştii, adică te-a făcut să pari prea tânără, mai aproape de 20 decât de 30 :)

    În societatea noastră, obsedată de relaţiile de castă (ca toate societăţile conservatoare, de la rednecii americani până la ortodocşii greci) fiecare vârstă vine cu un anumit rol de jucat în societate, cu anumite privilegii şi obligaţii.

    Un adult nu e un copil, nici adolescent, nici tânăr supradimensionat. Mulţi s-au fript cu asta, copii sau adolescenţi fiind (mai ales adolescenţi!), şi-au imaginat că un adult e un puşti supradimensionat. Care are o meserie, bani, case, maşini etc. Dar nu ceva fundamental diferit de generaţiile mai tinere. Şi-au luat-o atunci când au încercat să discute cu el / ea, fiindcă s-au adresat pe tonul cu care te adresezi unui egal cuiva care nu le era egal, sau mai bine zis, era atât de diferit în mentalitate încât putea fi considerat o specie diferită.

    Din pricina asta „un matur cul care stă de vorbă cu noi la un suc, ne povesteşte şi ne învaţă chestii, participă la diverse sporturi şi evenimente” cum spun admirativ puştii nu e un matur obişnuit. Atitudinea lui sau ei nu e de laudă şi nu e o calitate. E un defect. E o trădare a castei. Se coboară la nivelul unora inferiori, le oferă validare făcând să fie văzuţi în public cu el sau ea, îi învaţă chestii şi astfel îi face să devină curajoşi, îndrăzneţi, peste nivelul care le este permis.

    Până şi un bunic cu nepoţii lui e prost văzut în astfel de situaţii. Dar, dacă şi un bunic cu nepoţii lui e prost văzut, vă imaginaţi ce înseamnă să fii privită ca o MILF?

    Tipa care are 25 de ani în buletin şi are o viață trasă pe linie moartă s-a învârtit mai bine decât restul. Se bucură de mici privilegii la coada la impozite, la discuţia cu poliţiştii din trafic, cu administratorul de bloc, cu rudele de la ţară, cu doctoriţa de la policlinica de cartier, cu cocalarii din jur când o văd cu copil de mână. Cea din comentariu, care se poartă și se îmbracă fix ca un copil, are un risc mult mai mare de a fi hărţuită în chestiuni legale, agresată verbal, plesnită sau, cine ştie, chiar violată.

    • Oana March 26, 2015 - 18:03 Reply

      ”Tipa care are 25 de ani în buletin şi are o viață trasă pe linie moartă s-a învârtit mai bine decât restul. Se bucură de mici privilegii la coada la impozite, la discuţia cu poliţiştii din trafic, cu administratorul de bloc, cu rudele de la ţară, cu doctoriţa de la policlinica de cartier, cu cocalarii din jur când o văd cu copil de mână.” – daca asta isi si doreste de la viata e perfect. Eu vreau altceva decat privilegii la coada la taxe si intaietate la medicul de familie. :)

  7. dam167 March 26, 2015 - 12:21 Reply

    Ca de obicei, mie îmi place cum vă inflamați voi duduile la subiecte de genul, dar vreau să punctez câteva aspecte:

    – după 30 de ani corpul iese din garanție – adică va trebui să-l duci la service mai des, chiar dacă ai schimbat uleiul și filtrele la timp;
    – copchilul iese mai greu după 30 de ani. Da, știu, ați văzut voi nu știu care actriță, dar mai faci un diabet post natal, astea – nu-i capăt de țară, dar naște temeri;
    – după 30 de ani, până și mahmureala e mai grea;
    – vârsta e o cifră care contează – ceasul biologic, maică.

    • Oana March 26, 2015 - 18:07 Reply

      Da, tind sa fiu de acord cu tine la ceasul biologic, cam pe ideea asta merg si eu, in mare.
      Am am pornit sa scriu articolul gandindu-ma la toata drama si isteria fara sens creata de niste persoane mai degraba rusinate sa-si recunoasca varsta si speriate de faptul ca nu se vor mai regasi in publicul de club (chestii superficiale, din punctul meu de vedere), nu din perspectiva problemelor care vin cu varsta si te pot impiedica sa ai un copil sau care pur si simplu nasc temeri si provoaca stres (chestii importante, mult peste o iesire la discoteca).

  8. Scurte de joi | Eram precisa!
  9. Hermin March 27, 2015 - 22:47 Reply

    Total de acord, varsta e doar o cifra, ea nu te defineste, nu te caracterizeaza. Jos palaria pentru cei care stiu sa-si traiasca viata si sa se bucure de ea, netinand cont de varsta. :)

Leave a Reply