Oana Kovacs

Accident masina carambol timisoara

Carambol

Fără vreo încercare de a ofensa pe cineva sau de a mă pune prost cu cei care se ocupă cu aplicarea legii, trebuie să zic asta: nu credeam vreodată că voi auzi de la un polițist cuvântul carambol.

Și totuși, aseară venind spre casă cu gândul că în sfârșit pun mâna și scriu despre weekend-ul în care am învățat să schiez, am fost implicată într-un carambol.

Adică da, am avut accident. Iar.

Cum? Simplu. Am oprit la o trecere de pietoni să dau prioritate unui trecător angajat în traversare, iar mașina din spatele meu m-a lovit pentru că era prea aproape de mine atunci când șoferița a frânat. Apoi mașina din spatele ei s-a oprit în ea și într-un final toți trei am fost loviți de mașina numărul 4.

Drept urmare, m-am dat jos urlând și pizduind (ăsta-i adevărul) ca o doamnă ce sunt, s-au dat jos și ceilalți 3 șoferi, ne-am înțeles foarte repede să ne tragem în parcarea din dreptul sălii 2 a Teatrului Național (accidentul s-a întâmplat la trecerea de dinaintea parcului – dinspre Conti spre centru, pentru cunoscători), am evaluat pagubele, m-am întors să-mi recuperez numărul picat pe drum și călcat de alte mașini și mi-am sunat soțul să-i zic că nevastă-sa a avut ALT accident. Toate astea au durat maxim 10 minute în care cei trei crai de la răsărit s-au uitat la stele.

Pe cuvântul meu, eu eram aia nevinovată, mă bușiseră de două ori, habar nu aveam ce să fac (recunosc că nu aveam idee), că eram teafără totuși, dar cu mașina lovită bine, și ei STĂTEAU. Și fumau, că na, știți cum e, când provoci un accident, te relaxezi și bagi o pipă. Așa că eu, fain frumos, văzând că oamenii stau gură cască am pus mâna și am sunat la poliție. Agentul m-a întrebat dacă e carambol, mi-a luat datele și mi-a zis să aștept că vine.

Accident masina carambol timisoara

Nu are rost să vă zic că înainte de poliție a venit soțul meu și părinții gagicii care m-a lovit direct și s-a lăsat cu un mic circ tipic popoarelor cu sânge fierbinte, nu? În fine, a venit și organul, a constatat ce și cum s-a întâmplat și ne-a invitat frumos la sediul poliției rutiere, pentru declarații și probe cu etilotestul.

Am mers, am declarat, am suflat, toată lumea foarte trează, s-au împărțit amenzi și dovezi pentru asigurări, s-au luat semnături și s-au potolit spiritele. Până când pe unul din legiuitori l-a mâncat în cur să fie împăciuitor și să ne spună că puteam să o rezolvăm și prin amiabilă.

Moment în care toți cei 3 vinovați au început să se isterizeze… și în care i-am întrebat ce au păzit de la primul poc și până când am sunat eu la poliție să rezolv problema? Pentru ei era simplu să scape de amendă, însă niciunul nu și-a pus materia cenușie la contribuție să-și rezolve problema, toți au așteptat să le pice din cer.

Exact cum spunea trainerul meu de zilele trecute (am făcut un training super fain la lucru, sper să apuc să vă povestesc de el!), eu sunt omul rezultatelor.

Am făcut poc, am vrut să rezolv problema, fără timp pierdut numărând oi și admirând orașul pe înserat, cum au făcut ăia care se plângeau că nu S-A rezolvat prin amiabilă accidentul. Că o să se rezolve problemele de la sine când o să zboare porcii. Amiabil, fără să-și lovească aripile unii de alții. :)

Acuma mi-am amânat toate planurile de weekend la schi și muncă pentru a rezolva problemele apărute din senin, dar musai-musai să vă povestesc cum am prins drag de schiat (credeam că niciodată nu se va întâmpla asta).

Comments

Oana • January 28, 2016


Previous Post

Next Post

Leave a Reply