Oana Kovacs

11

De la frații unguri

În weekend am dat o tură la frații unguri. Ai mei erau acolo în concediu și noi trebuia să-i ”culegem” duminică, dar cum sâmbătă nu s-a lucrat ne-am strâns câteva chestiuțe într-un rucsac și am zis să mergem și noi să vizităm Gyula, un oraș mititel și afectat rău de criză.

Gyula este chiar la granița cu România, la ieșirea prin Vărșand. Are vreo 3000 de locuitori și e o localitate tare cochetă – trebuia să pozez străzile dar seara era întuneric și a doua zi am uitat. Străzile sunt curate, liniștite și pline de flori, chestie care pe mine mă încântă. În oraș e o cetate, pe care noi evident n-am vizitat-o seara, iar a doua zi nu am avut timp. În schimb ne-am plimbat prin zona centrală, dar nu prea am găsit restaurante multe. Totuși, unul din centru, Sorpince, servește o mâncare delicioasă în niște porții imense (vi-l recomand dacă ajungeți pe acolo).

Dar cum spuneam, Gyula e lovită rău de criză. Sunt zeci, dacă nu sute de case la vânzare și e plin și de oferte de cazare. Noi am mers la plezneală (prima dată prin metoda asta) și ne-am oprit unde scria zimmer frei (în germană :D) pe poartă. Tanti habar nu avea engleză, eu înțeleg fix două boabe de maghiară și Alex mimează bine. Prețuri afișate, nexam. Ne-am înțeles până la urmă la sumă după ce am văzut camera în fugă (mă interesa doar să fie curată și să aibă baie, atâta tot!), am plătit, ne-am lăsat lucrurile în cameră și am plecat să mâncăm (în locul menționat mai sus).

Când ne-am întors în cameră, destul de târziu, am avut ocazia să o inspectăm. C O M U N I S T Ă :)). Eh, asta nu era o problemă, că doar aveam baie. Aaaaaaaaaah, am uitat să menționez că apa caldă nu era by default și că orice am butonat la boiler tot nu s-a întâmplat nimic? Ah, da, și perdeaua de la cameră era perfect transparentă! Dădea în curte și vecinii puteau vedea perfect la noi. Dacă s-au uitat sau nu, n-am idee, n-am stat să-i păzesc.

Dușul rece mi-a prins bine, am dormit ca un copilaș în patul cu tăblie ca mobila de bucătărie și nu am scris ca să mă plâng, ci pur și simplu ca să vă povestesc experiența, să știți ce să verificați în asemenea scurte călătorii. Și ca să știți unde să mâncați mult și bine dacă ajungeți în Gyula: la Sorpince, cel mai bun restaurant!

Și un colaj cu poze din cameră, să nu ziceți că am aberat:

Comments

Oana • September 14, 2012


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Andra September 14, 2012 - 10:44 Reply

    :))) las ca e bine ca v-ati distrat 😛

    • Oana September 14, 2012 - 11:46 Reply

      Da, ne-am simtit bine chiar si asa :).

  2. Savoir Faire September 14, 2012 - 20:43 Reply

    Lasand la o parte toate bancurile cu unguri (cele la carea rad cu gura pana la urechi), sunt tentat sa cred ca ungurii sunt o leaca mai civilizati decat romanii.
    Inca nu am fost in ungurezia, dar cine stie ce imi rezerva viata 😀

    • Oana September 17, 2012 - 02:46 Reply

      E frumos in Ungaria :).

  3. Uirebit September 14, 2012 - 20:47 Reply

    Ei si ce daca erau perdelele prea transparente. Doar nu aveati nimic de ascuns, nu-i asa ?

    • Oana September 17, 2012 - 02:47 Reply

      Nu, nu, dar oamenii mai vor si intimitate, nu?

  4. ch3815h September 16, 2012 - 11:26 Reply

    faza cu descrierea copertinei de la dus mi-aduse aminte de “leap year”!
    si dupa cum strasnica v-a cam fost tuturor peripetia de zi si cea de seara, zau de nu se potriveste!
    altfel, zi faina de sunday! si de maine alta week de work!
    cu spor si fara eforturi mari-mari!
    numai bine, Oana!

  5. ch3815h September 16, 2012 - 15:46 Reply

    ca-n leap year raidul vostru! peripetii, si pe afara si la cazare, mancare pe saturaltelea!
    sa ai o duminica faina, Oana! 🙂

    • Oana September 17, 2012 - 02:47 Reply

      Merci de urari! 🙂

  6. Ana Q. September 16, 2012 - 17:27 Reply

    Nah, camera conteaza mai putin atunci cand plec pe undeva, dar la apa calda tin foarte mult pentru ca-s super sensibila si n-as vrea sa ma trezesc cu vreo cistita la intoarcere.

    • Oana September 17, 2012 - 02:48 Reply

      Sigur era o metoda sa o avem, dar n-am reusit sa o descoperim si nu mai aveam nici chef :)). Si eu is obsedata cu cistitele :D.

Leave a Reply