Oana Kovacs

1

Bum!!! Bum, bum, bum…

Astazi, ca orice om harnic care munceste, la ora 19 eram inca la respectabilul job unde colegii ramasi si ei in campul luptei m-au anuntat ca ceva pute… la propriu.

In biroul nostru cochet dinspre strada (o strada centrala, dar draguta si relativ linistita, cu un parc frumos unde pare a fi mereu soare) mirosul de gaz era izbitor. Ca sa dam de sursa ne-am pus simturile olfactive in practica si am cutreierat casa (adica un apartament dintr-o cladire istorica posibil superba daca ar fi renovata, unde vara murim de cald si iarna de frig) in lung si in lat si fix in capatul celalalt fata de biroul cochet dinspre strada, unde avem centrala noastra draga, nu se simtea nimic. NIMIC nici in urma verificarilor atente a butoanelor buclucase de aragaz si centrala.

Evident, am tras concluzia ca nu e de la noi si ca suntem in pericolul de a sari in aer pierzand astfel cateva zile bune de munca si am deschis larg ferestrele si ne-am pus sa sunam la vecini (de aici mi-am intrat eu in rol, am format o echipa dintr-un singur om – eu, si m-am desemnat sefa cu anuntatul dragilor vecini).

Si cum tot eram pregatita de plecare, mi-am luat bagajelul, m-am poftit afara din firma, afara din cladirea posibil superba (si precis superba… acum vreo 90 de ani!!!) si m-am postat la intrare sa sun la interfon pentru a-i ruga frumos (repet, frumos) si cu explicatii (ca sa nu zica de mine ca fac misto de ei…) sa verifice daca nu e vreo problema la ei.

Din 7 vecini am sunat la vreo 6 din care mi-au raspuns cam 5 – unul mi-a multumit si a iesit afara sa vorbeasca cu mine, mi-a zis sa nu sun la unul din apartamente pentru ca nu e nimeni acasa luni intregi si ca la altul va merge el pentru ca doamna e surda si nu ma va intelege (avusesem deja discutia cu ea si nu era lamurita de ce sun daca nu vreau sa intru in cladire :)))).

6 – 2 (vecinul de treaba si babuta surda cu care am avut un dialog chiar amuzant pentru mine) = 4 s-au aratat ofensati ca mi-am permis sa sun la ei si ca mi-a dat prin cap macar gandul ca ei ar putea avea cumva in apartamentele lor perfecte cea mai mica scurgere (de gaza sau de memorie) si au considerat ca cel mai bine in situatia in care pute a gaz e sa ii inchizi usa (in cazul meu interfonul) in fata si sa nici nu-l saluti pe cel care te-a avertizat de un posibil pericol.

Well, my job is done, daca maine nu mai gasesc sediul, cel putin stiu ca mi-am facut datoria :)).

Comments

Oana • September 8, 2010


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Trestiana September 20, 2010 - 19:20 Reply

    Eu zic sa mai cauti pe undeva prin firma sursa de gaz,mai cu sirg si o vei gasi cu siguranta! ;-)))

Leave a Reply