Oana Kovacs

centrul-vechi-bucuresti
3

București

În 15 septembrie am început școala la București. Și-n 17 am și terminat-o. Iar în cele 3 zile petrecute în capitală (adică acele zile când am fost departe de provincie, locul în care-mi duc viața de zi cu zi, da?) am avut un pic de timp să mă plimb și să mă văd cu niște oameni tare mișto, c-așa-s io norocoasă, să dau de oameni faini peste tot. Aaaa, și nu m-am văzut numai cu oameni, da’ stați, că le iau pe rând.

Prima zi

În prima zi m-am plimbat prin Centrul Vechi de una singură, că programul stabilit de-acasă nu s-a pupat cu ăla din târg, așa că am avut timp de colindat. Ceea ce n-a fost tocmai rău.

intrare-pe-lipscani-centrul-vechi-bucuresti

centrul-vechi-bucuresti

old-havana-lipscani

selfie-bucuresti

teatru-sta-sa-ploua

teatrul-de-pe-lipscani-bucuresti

Pentru că am fost singură și știam că o să am de mers și la școală, și prin oraș, mi-am permit să car un milion de haine după mine. Să vă zic ce-mi spun prietenele când aud de la mine cuvântul haine? Să nu spui Kurtmann! :)) Ha, ha, ha, ba da. Cred că 95% din ce-mi cumpăr e de la ei. Am cărat la mine de data asta și tricouri, și cardiganul meu preferat EVER, și pantaloni scurți de iarnă (să nu râdeți, dar așa mi se par pantalonii ăștia dintr-un material mai gros – cei din a doua poză) și, și, și… altele. Ce nu am luat la mine e un costum de baie, pe care mi l-am luat la ultima comandă, pentru că-n în ziua cu accidentul lui Alex trebuia să plecăm la mare. A rămas pentru la anul… :) Dar cum spuneam, în rest mi-am cărat juma’ de dulap + Kindle-ul cu o bibliotecă întreagă în el, că deh, nu-s doar cu hainele eu, ci și cu cărțile, doar mă știți. 

În prima zi am prins vreo trei sfert de oră de plimbare în centrul vechi, pe celebra stradă Lipscani și-am văzut și două teatre. Doar de afară din păcate. Seara am avut program cu Alexandra și Răzvan, iar când m-am întors de la întâlnirea cu ei am reușit să rătăcesc drumul spre hotel. Am ajuns până la urmă, după cum vă imaginați.

Ziua a doua

Cursuri și

casa-poporului-bucuresti

Casa Poporului (sus, acolo unde-s ruptă din soare – de fapt bătea un vânt de mă lua pe sus și-mi zbura eșarfa de la gât – aceeași din poza cu Miha – și săpuniera din mână) și Gambrinus (no Caragiale though),

gambrinus-bucuresti

Gheorghe Dinică,

gheorghe-dinica-centrul-vechi-bucuresti

Parcul Cișmigiu și-un… selfie cu pantalonii mei muștarii, care merg perfect cu eșarfa ruptă din soarele de toamnă (toată-s o poetă și-o pisi, știu!),

pantaloni-galben-mustar-kurtmann

pasajul Macca-Villacrosse – văzut inițial la Bia și căutat cu încăpățânare, dar negăsit. Am dat peste el din greșeală apoi.

pasajul-macca-villacrosse

pasajul-villacrosse-centrul-vechi-bucuresti

Seara mi-am petrecut-o cu fetele. Am început-o cu Iulia, de care vă povesteam, că mă hrănește cu cărți de la All (și cu prăjitură, de fapt), și am continuat-o cu Monica și Ana. Sincer, mi-ar mai fi trebuit câteva ore cu ele ca să simt că am reușit să povestim tot ce ne dă prin cap. Sper să vină și ocazia aia.

În seara a doua n-am mai rătăcit drumul spre hotel, dacă erați curioși, dar am fost lovită de alergie ca de tren. Pentru că am petrecut timpul cu persoane faine, am trecut destul de ușor peste. :)

Ziua a treia

No pictures, please! Cam așa. Nu de alta, dar tot nasul mi-a fost bușit de alergie, am arătat ca o rudă umană a lui Rudolf și abia am respirat, ca urmare a zilei de marți, când am folosit 8 (OPT) pachete de șervețele și m-am îndopat cu pastile și sprayuri de nas și ochi. În plus, m-am trezit de dimineață să învăț pentru test și toată ziua am plimbat trollerul după mine, până spre seară, când am ajuns acasă la Ale și Răzvan, un moment numa’ bun de smotocit un Sugar și-o Coffee dulci și blănoși. Evident, numa’ de machiaj nu mi-a ars, că simțeam cum mă ustură toată fața și cum îmi crapă bucată cu bucată.

Am supraviețuit, ba mai mult, seara m-am văzut cu Mihaau naturel, după cum veți vedea mai jos. Mi-aș fi dorit să avem mai mult timp de povestit, că eu m-am simțit ca peștele-n apă cu ea și oricât de repede vorbesc eu, tot n-am apucat să zic tot ce-aș fi vrut. Și a fost așa de fain, că-mi părea rău că nu întârzie trenul spre casă. :)) Dar… wishful thinking, drumul a ținut până la urmă cu 4 ore aproape mai mult decât normal.

miha

Apropo de Rudolf și lipsa de machiaj, Miha arăta ca scoasă din cutie după o grămadă de ore de job! I want to be her!

Numa’ cu Miha am poză, deși v-am povestit de o grămadă de lume. Nu mi-a stat capul la poze, că am avut multe de zis, dar mă bucur că ei i-a venit ideea și am marcat momentul.

That’s all, folks!

Comments

Oana • September 26, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Roxana September 29, 2014 - 16:40 Reply

    Conteaza f mult in ce perioada a anului sau a saptamanii “aterizezi” in Bucuresti. Sunt foarte multe contraste care iti pot lasa impresii diferite: de exemplu intr-o zi de weekend parcarea de la Casa Poporului e pustie, in timpul saptamanii nu are nici macar un loc liber.
    Centru istoric e foarte populat, chiar un “furnicar” sambata seara, in timpul saptamanii pe timpul zilei e lejer ca in pozele tale.
    Cismigiul se umple in weekendurile cu vreme buna cu pensionari, posesori de caini, copii, indragostiti, fotografi amatori, indragostiti, roleri, etc..

    • Oana September 30, 2014 - 08:47 Reply

      Cu siguranta ai dreptate, era destul de lejer cand am fost eu. Desi mie tot un pic agitat mi s-a parut. :)

  2. Mihaela Alexandrescu October 1, 2014 - 21:55 Reply

    Si eu mi-as fi dorit sa avem mai mult timp la dispozitie, cu siguranta ca am fi putut vorbi ore in sir si nu m-as fi plictisit! Multumesc ca m-ai mentionat si ma bucur tare tare ca ne-am vazut si ca am povestit. Apropo, am cunoscut-o si eu pe Iulia, she’s so sweet and nice!!! te pup

Leave a Reply