Oana Kovacs

boy-in-the-striped-pyjamas-john-boyne
10

The Boy in the Striped Pyjamas de John Boyne

boy-in-the-striped-pyjamas-john-boynesursă foto

De The Boy in the Striped Pyjames a lui John Boyne tot auzisem, dar până la clubul de carte StraightAD nu mi-am propus niciodată să citesc romanul. Știam vag că e ceva cu al doilea război mondial, iar apoi Andreea mi-a zis că e vorba de un copil… în pijamale cu dungi, d’oh!

Deci, am citit cartea fără așteptări sau prejudecăți. Personajul principal e Bruno, un copil de câțiva anișori, care trebuie să facă o mare schimbare în viața sa. Să se mute. Să lase Berlinul său drag în urmă, să abandoneze școala pe care o frecventează și să o rupă cu prietenii săi. Alături de sora sa, pe care o numește a Hopeless Case, și părinții lor, Bruno ajunge la Out-With, o lume ciudată, gri și tristă, unde locuiește într-o casă mai mică, fără o istorie a sa și fără cotloane și unde toată viața socială și evenimentele importante se învârt în jurul lui The Fury.

Deși îi este greu să accepte că nu mai are Berlinul la picioare, după câteva luni Bruno se obișnuiește cu ideea că locul ciudat în care a ajuns i-a devenit casă. Începe să exploreze și se aventurează mai departe decât are voie și ajunge într-un teritoriu total necunoscut, unde îl cunoaște pe Shmuel.

Și până aici a fost spoiler-ish, dar de aici încolo devine și mai și. În cazul în care vă opriți aici, vă zic de-acum că mi-a plăcut cartea mult și-am bocit la ea. Now go!

Așa deci, acum că o parte din public s-a retras, vă zic că Bruno află de la Shmuel că e mai departe de capitala Germaniei decât avea impresia, află că e în Polonia. Ta-daaaaaaaaaaa! În fine, se împrietenește el cu Shmuel, îi mai duce mâncare, află despre familia sa și… decide să-l ajute să-i găsească pe-ai săi. Așa că, într-o zi ca oricare alta, Bruno se deghizează în pijamale similare cu ale amicului său și ajunge în lagăr. De unde… nu se mai întoarce niciodată.

Moment în care eu, care sperasem până în ultima clipă că NU se va întâmpla asta, m-am pus pe bocit și-am refuzat să vorbesc cu Andreea la telefon până nu m-am calmat. The END. Nu mai vreau să scriu nimic că iar încep. Nu vreau să mai moară căței și copii!!!

Comments

Oana • February 2, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Narcisa Maria February 2, 2014 - 09:52 Reply

    Eu am vazut filmul, care respecta bine cartea (dupa cate spui tu aici) si efectula fost acelasi.

    • Oana February 2, 2014 - 11:17 Reply

      Citisem și la una din bloggerițe că e mișto filmul. Poate mă pun și eu să-l văd.

  2. Arashi February 2, 2014 - 11:52 Reply

    Când a apărut filmul, am făcut eu niște săpături și am citit toate spoilere posibile. Am rămas totuși cu ideea că poate o citesc cândva, ca dovadă că am și cumpărat cartea acum vreun an. Dar nu sunt în stare. Subscriu și eu la ultima ta propoziție, mama ei de treabă.

    • Oana February 2, 2014 - 12:07 Reply

      Oho, you have no idea cum am bocit la Marley and Me. Nu ma puteam opri. De atunci mi-e frica de filmele astea. Si de cartile astea.

  3. roberts February 2, 2014 - 14:59 Reply

    offfffffff, despre ce vorbesti aici? copil mort??? nici vorba sa incep o carte dintr-asta. nu ma tzin balamalele. plang si plang si sunt marcata mult timp dupa. asa ca citesc ce spun altii dar sar o astfel de carte/un astfel de film. poate dac-as primi-o cadou si ar sta si-as tot vedea-o, poate ca i-ar veni randul. pana atunci, pas.

    • Oana February 2, 2014 - 15:02 Reply

      Poate esti mai sensibila si pentru ca esti mama. :)

  4. Lorelei February 2, 2014 - 17:24 Reply

    Norocul meu ca am prins niste spoilere chiar inainte sa ma convinga o prietena sa vad filmul cu ea,iar dupa aia am refuzat cu indarjire sa citesc cartea sau sa vad filmul.
    Prietena respectiva in schimb si-a luat o doza zdravana de injuraturi din alea adevarate de la o alta prietena comuna, pe care a convins-o sa se uite la film. Ele 2 sunt super apropiate, dar si acum cand se vb de film S. o bodogane pe C. si mai trage cate o injuratura. :p

    • Oana February 2, 2014 - 19:21 Reply

      :)))))
      Ha, ha, și eu mai pățesc așa cu câte o prietenă. 😀

  5. Chatte February 3, 2014 - 10:03 Reply

    Eu am vazut filmul si-am pisat ochii, scuze de expresie, de nu-ti zic.
    Nu stiu cum e cartea, n-am citit-o, dar din cate vad filmul ar fi foarte bine adaptat dupa carte asadar, daca ai de cand sa il vezi, pregateste ceva role de hartie igienica dupa tine ca este grava treaba. :))

    • Oana February 3, 2014 - 10:53 Reply

      Așa parcă m-aș uita, că am auzit tot de bine de film, și așa l-aș evita că oricum știu că mor pruncii. Of.

Leave a Reply