Oana Kovacs

ion-rizea-boala-familiei-m
2

”Boala familiei M” la Teatrul Național Timișoara

Așa mă bucur că nu m-am pus să vă povestesc despre ”Boala familiei M” imediat ce l-am văzut, de nu pot să vă spun. Cu trecerea timpului, informația s-a așezat, așa că mi-am dat seama că mi-a plăcut extrem de mult spectacolul. Mi-am dat seama că mi-a plăcut și atunci, pe loc, dar doar acum sunt obiectivă. Cred. :)

Impresia că am văzut toate familiile nebune din lume mi s-a șters atunci când am văzut ”Boala familiei M” la Național. Membrii familiei M sunt Luigi, Marta, Maria și Giani. Luigi e tatăl, sărit bine de tot de pe fix, e îngrijit de Marta, fata bătrână, care, de fapt, îi îngrijește pe toți și are funcția de provider și caretaker pentru toți tembelii din familie. Adică are de grijă și de Giani și de Maria. Gianni e infantil și se cam pupă cu ambele surori, care, cum și când le prinde, iar Maria e campioană națională la avorturi, fata care ridică media pe țară. Și de parcă n-ar fi suficient că scapă de posibilii săi copii pe bandă rulantă, are planuri mari în viață, e logodită cu Fulvio, un tip care nu o tratează așa cum și-ar dori ea. Nu că ea ar știi cum ar trebui să fie tratată. Iar Mariei îi dă târcoale și Fabrizio, și ca totul să fie complicat, el e cel mai bun prieten al umbrei de logodnic al său.

Evident, că dintr-un amestec așa colorat de oameni ies o grămadă de situații, care de care mai amuzante, tragice, frumoase, ridicole sau dramatice.

ion-rizea-boala-familiei-m

Mi-au plăcut tare mult actorii. Ion Rizea e foarte comic în rolul tatălui nebun, iar Marta e superb jucată de Claudia Ieremia. Echipa e bine închegată, de parcă ar forma o rețea în care relațiile familiale bolnave se leagă strâns, nu de alta, dar nici unul unul din ei nu pare mai puțin bizar decât celălalt în peisajul dezolant care joacă rolul de decor.

Indiferent dacă aveți și voi porția voastră de nebuni acasă sau nu, ”Boala familiei M” e de văzut. O să vă placă.

Comments

Oana • February 3, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. CristinaTM February 3, 2014 - 19:26 Reply

    Mi-a plăcut enorm! Însă, ca și tine, am avut nevoie de câteva zile de la spectacol să pot să-l diger obiectiv. Inițial, când am ieșit de la spectacol, am avut un nod în stomac, nod care ma bântuit vreo 2-3 zile. este un spectacol bun, însă greu de digerat, mai ales dacă nu ești în cele mai bune zile ale vieții. Îl recomand și eu.

    • Oana February 3, 2014 - 21:12 Reply

      Eu pățesc chestia asta cu orice formă de artă mă lovește. Am nevoie de un timp, să se ”depună” informația, și abia apoi îmi fac o părere. La spectacolul ăsta, cu cât mă gândesc mai mult și-l analizez, cu atât mai bun mi se pare.

Leave a Reply