Oana Kovacs

7

Blestemul bancurilor necunoscute

Eu sufăr de un blestem, nu știu dacă am mai povestit despre asta, dar nu cred.
Oamenii îmi povestesc întâmplări ca și cum ar fi ale lor și eu le iau de bune. Și dup-aia povestesc și eu entuziasmată ce i s-a întâmplat unui cunoscut și se râde de mine. În cor…
Să explic: acuma vreun an (în altă viață) stăteam cu fetele la terasă și povesteam de zor, una-alta. Și ajungem noi la tot felul de întâmplări și subiecte și eu simt nevoia să povestesc o întâmplare a fostului meu învățător, care mergând într-o tabără a întâlnit un copil blond și i-a zis – ”Cum te cheamă, pui de dac?” și puiul de dac a răspuns – ”Atilla”.
A urmat un moment de liniște și apoi minute de râs. Isteric.
Era un banc. Mi-au luat aproximativ 23 de ani, ”doar” 16, dacă scad primii 7 ani din viață când nu cunoșteam învățătorul, ca să aflu asta. Și zilele astea am făcut-o iar lată. Online! Încă mi-e jenă! Am făcut-o lată, dar nu cum credeam eu. 
  
Ați pățit-o? Întreb și eu, pe summerday s-a abordat deja problema :). 

Comments

Oana • August 9, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Dragos FRD August 10, 2011 - 04:30 Reply

    Oana, n-ai de ce sa-ti faci griji, esti amuzanta si nu e niciun fel de problema din punctul asta de vedere. Mai bei o bere cu prietenii, se mai râde, toata lumea se simte bine. Ehei….pe vremuri, cu mai multi ani in urma, Badea (ala de la Antena), si Oreste (ala din teasta caruia tâsnesc in toate directiile lumi paralele, extraterestri, piramide si flacari mov) aveau o emisiune, "Noaptea târziu". Extrem de penibila, normal. Dar uneori ma mai uitam, ca faceau misto de ea cei de la fosta "Academie Catavencu" si ma gândeam ca poate prind si eu niste perle in direct. Ei bine, indivizii astia copiau la greu o emisiune de pe PROTV. Aveau câte un invitat pe care il innebuneau cu poantele lor. Si aici vine partea interesanta: Oreste (cu precadere; Badea era responsabil mai degraba cu aplauzele si rânjetul tâmp caracteristic) povestea invitatului niste intâmplari din viata lui cica. Dar de fapt erau bancuri, unele din ele foarte vechi. Numai ca Oreste le dadea ca fiind chestii traite de el. Mai avea un pic si ajungea la formulari de genul "pe vremea când eram eu evreu…".

  2. haolica August 10, 2011 - 06:34 Reply

    stii ce e mai trist? sa citesti pe blogul unui no-namer o intamplare REALA petrecuta cu adevarat si povestita de cineva, aia sa iti spuna ca e banc si tu sa te tai c amaioneza si sa te scuzi ca ai pus botu'

  3. Oana August 10, 2011 - 14:05 Reply

    Dragoș, nu știam faza cu Badea și Oreste :)).
    Haolică, contează că e no namer? Ce dovezi am eu oricum într-un sens sau altul?

  4. ex-silentio August 10, 2011 - 21:18 Reply

    Mi-a plăcut asta cu "pe vremea când eram eu evreu.."
    Era o poveste mai demult, cică unul cu o mașină oarecare lovește super-mașina unei fete. Asta iese din mașină și zice … niște chestii (nu scriu aici ce zice că nu-i frumos, bănuiesc că știți "povestea" (dar dacă vreți pun un link).
    Ei bine, povestea asta am auzit-o la trei persoane (se întâmpla în 2002), și fiecare se jura că a fost de față când s-a întâmplat. Și din câte am citit (undeva pe softpedia) mai sunt alte zeci de persoane care au fost de față când s-a întâmplat "accidentul"
    Prima dată aproape l-am crezut pe cel care mi-a povestit faza, dar bine că am tăcut din gură…
    Și nici măcar nu e un banc așa de reușit… 🙂

  5. Oana August 11, 2011 - 00:02 Reply

    Ex, trimite linkul ca eu habar nu am despre ce zici tu :D.

  6. ex-silentio August 11, 2011 - 04:42 Reply

    Uite la pato pe blog, al doilea comentariu, e varianta aia mai scurtă și fără înjurături. 🙂

  7. Oana August 11, 2011 - 07:35 Reply

    Ex, am inteles acuma :)))). Merci!

Leave a Reply