Oana Kovacs

bitching-guilty-pleasure-poze-nunti

Bitching on my guilty pleasure: fotografiile de nuntă

Așa wedding hater cum îs eu, am o plăcere vinovată: să mă uit la fotografiile de nuntă. Nu de alta, dar în 95% din cazuri, pozele-s mult mai faine ca realitatea plictisitoare prin care au trecut fotografii. (Recunoașteți și voi, cele mai multe nunți la care ați fost au fost de cocos.)

bitching-guilty-pleasure-poze-nunti

(Na ziceți și voi dacă poza asta nu-i ținutul miresei în palmă varianta 2015 :-D)

Și cum site-urile de fotografie îs făcute în mod expres să le atragă pe gagicile care se visau mirese de când erau încă în scutece, evident, abundă și de istorioare romanțate gen Povestea mea adevărată sau cum se numeau revistele alea cu telenovele în proză scurtă de care erau pline chioșcurile în ani ’90.

Și io, deși nu-s genu’ de fată care s-a visat prințesă-n rochie albă, da’s omu’ cuvintelor, pun botu’ ca fraiera și citesc, că nu pot numa’ să mă uit la poze și să stau calmă, mie-mi trebuie să mă și-nervez, când văd că unii, pe cât îs de frumoși, pe atâta-s, frate, de… creativi!

Pe bune, dragi fotografi de nunți, dacă țineți la estetica imaginii, gândiți-vă un pic și la aia a literelor și corectați-le clienților voștri inapți scrisoricile, că mă pierdeți de clientă (și-acum dat pe spate toți fotografii din țară la ideea că Oana Kovacs nu le mai intră pe site dacă nu iau măsuri – ha, ha!). Unii-s agramați, iar alții bat câmpii așa rău, că mă doare mintea. Și zău că pozele voastre-s faine!

Vă spicuiesc din ce-am cules prin preumblările mele printre site-uri cu poze de miresici:

pretene ale sorei mele = prietenele surorii mele, a vrut probabil să zică băiețașul…

părul ei stufos = părul ei des, că mă gândesc că nu avea legătură cu stuful de pe baltă

ea era, în mintea mea, o adolescentă care încă se juca cu păpușele = nu am cuvinte să-mi exprim gândurile care-mi trec prin cap la ideea că omul ăsta o vedea pe nevastă-sa fetiță cu fundiță

o iubesc pentru că vreau să iubesc = bun argument…

l-am întâlnit când căutam pe cineva să-mi răspundă unor întrebări = ca să vezi ce ușor e să-ți găsești sufletul pereche, bine că-l am pe Alex, că eu pun întrebări și oamenilor de pe stradă când am nevoie de indicații, și chiar nu vreau să mă trezesc măritată cu vreun moș

nunta a licărit ca un păun = vai. de. capul. meu.

chiar și noi ne miram că avem atâtea de vorbit  = plini de viață mirii ăștia, nu glumă

Mă opresc aici, că de clasicele ne-am legat destinele ne-am pecetluit dragostea nu are rost să amintesc, nu? 😀

Comments

Oana • May 8, 2015


Previous Post

Next Post

Leave a Reply