Oana Kovacs

nunta-fara-confirmare
4

Cu biciu’n mână și fără confirmare

Ați fost vreodată la o nuntă fără a confirma prezența voastră acolo? Noi da! Dar stați să auziți epopeea pe care a pornit-o una din mamele noastre (nu spun care :-D).

nunta-fara-confirmaresursă foto

Întâi și-ntâi, eu și al meu prieten am aflat cu 3 zile înainte de nuntă că vom merge la ea… noroc că eram în Timișoara în acel weekend, că șansele să nu fim în oraș erau de aproximativ 50%. Habar nu aveam unde se ține, nici măcar mirii nu-i cunoșteam, nu am sunat să confirmăm că doar… nu ne-am ocupat noi de prezența noastră la nuntă. Recunosc, m-am întrebat așa un pic dacă nu cumva om ajunge acolo picați din lună, dar dat fiind faptul că nu puteam lua legătura foarte ușor cu acea mamă care ne-a băgat în belea am zis că ne-om descurca cumva.

Zis și făcut. În ziua nunții am aflat unde are loc paranghelia, ne-am tras la țol festiv și ne-am prezentat la restaurant. Mare bucurie mare, am cunoscut lumea, țoc-țoc pe obraji, luați un pahar de șampanie, casă de piatră, stați să vă găsim locuri. Ăăăăăăăăăă, ce??? Ne-am luat după un băiat care ne-a dus la masa X unde chelnerii alergau ca să pregătească scaune să ni le-nghesuie la masă. No, deci confirmare nexam, mama știu eu cui nu a făcut-o, mirii, și mai tuți, nu s-au deranjat să sune familia să o întrebe dacă trimite reprezentați la bairam (la fel ca în mai vreo 10 cazuri, după cum am tot văzut pe parcursul nunții că fug chelnerițele-mbrobodate-n voal și cu scaune în spate în loc să servească sarme…).

Toate bune și faine. După 10 minute de stat lângă masă, am putut lua loc la masă. Ne-am dat coate, ne-am înghesuit, ne-am făcut comozi, numa’ bine să luăm o gură de șampanie, să ne ostoim setea în stil mare. Șampania era apă cu un strop de ceva în ea, probabil șampanie. Asta e, am zis, nuntă mare, buget mic, am ajuns și codași, am primit ce-o rămas.

Da’ a-nceput muzica și tot bănățanu’ mândru o fo’ pră ringu’ dă dans. Noi am stat cuminți, am mâncat aperitivele, am ascultat sfatul chelnerului care ne-a zis să-l chemăm pentru orice ar fi. Am primit și-o cafea. Necerută, da’ binevenită. Așa că dacă tot am primit-o, am zis să cer și niște lapte s-o beau, că eram cam chiaună. L-am primit laptele exact cum l-ați primit și voi. Chelnerul s-a făcut nevăzut și ne-am distrat ca la self-service. Nu-i rău, că suntem mari și umblați prin lume, deci n-am murit de sete.

Faza e că după aperitiv, doamna care cânta o vrut și ea ca tot omu’ să-și pudreze nasu’, da’ credeți c-o putut? Nu, că tăț’ flăcăii și tăce mândrele or sărit pe ea să se pozeze cu aifoanele. Da’ nu așa oricum… buluc! Eu cu Alex, palizi… cine-o fi domle, fătuca asta? Îi lăsăm pe toți să se pozeze cu ea, ne-ntrebăm din priviri dacă am părea tâmpiți să ridicăm problema identității fetei, decidem că da și totuși deschidem gura. No, să vedeți cum am atras numa’ priviri criminale! Doamne era nici mai mult, nici mai puțin decât Andreea Voica, THE Andreea Voica. Au, păcatele mele, mai bine tăceam, cred că ne-am atras ura comesenilor, mai ales că unu’ din băieți a început să ne explice cu patimă cum doamna Voica e o dominatoare la nunți. Așa că am stat cu răsuflarea tăiată să scoată biciu’. De l-o scos sau nu, n-aș putea să vă zic, că m-am dus și io ca o pisi, fără ochelari, așa că mare brânză n-am văzut, mai ales că stăteam undeva în fund, nu cu oaspeții de varză vază. Și la masă oricum s-o făcut liniște, că tătă lumea s-o pus pră Facebook să pună poze cu Andreea Voica, dominatoarea.

Na, dacă tot era nunta în full swing, ne-am dus să salutăm rudele venite de la țară, în ideea că pe la ora 1 am tăiat-o și să nu ne umble vorba de prost-crescuți. Mare greșeală. Rudele de la țară trebuiau să și ajungă înapoi la țară așa că ne-au anunțat că la ora 5 le ducem la gară. Prost să fii, noroc că ești, vorba lu’ tata, nici o faptă bună n-a rămas nerăsplătită.

În fine, am tăcut și-am înghițit ca să nu avem discuții cu acea mamă și să facem o faptă bună până la capăt. Ne-am reluat locurile și-am așteptat să tăcem și să-nghițim și sarmalele. Io aș putea mânca sarmale oricând, așa că mare mi-a fost pofta. Dar bucătarul s-o fi gândit că am venit cu kile-n plus din vacanță și mi-o pregătit o porție numa’ bună, una cu un fir luuuuuuuuuuung de păr în ea. Am aruncat tacâmurile ca un aruncător de cuțite profesionist când am văzut minunea și-am chemat-o pe-o chelneriță care și-așa părea să-și dorească să ne ucidă, pentru că mai devreme avusesem tupeul de a-i cere acele tacâmuri pentru a mânca, pentru că uitase să ne pună…

Să zicem că a venit friptura și-a trecut, a venit tortul și-a trecut, s-a furat mireasa, s-a aruncat buchetul și s-au făcut toate clișeele posibile de nunți și-am ajuns și-n gară la 5 dimineața, cu lacrimile curgându-mi pe obraji. Nu de fericire, nici de chinul despărțirii, ci de la durerea provocată de sandale. Că nu era greu de mers pe ele, dar statul era ucigător și statul la givan și mai și…

Și-am încălecat pe-o șa, și știți acuma și voi ce pățiți când Andreea Voica joacă rol de dominatrix și voi vă prezentați la nuntă fără confirmare. S-aveți parte numa’ de nunți de basm!

Comments

Oana • July 7, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. crinutza July 7, 2014 - 08:10 Reply

    Deci nu era vorba de maica-ta… 😛

    • Oana July 7, 2014 - 08:14 Reply

      Shh… nu zic si nu recunosc NIMIC. :))

  2. crinutza July 7, 2014 - 10:10 Reply

    Eu nu sunt asa binevoitoare ca tine. Chiar imi zicea bunica-mea zilele trecute ca se marita ceva verisoara de-a mea (o cunosc, dar am vazut-o doar de 4-5 ori in viata, si aia ca ne-am intalnit intamplator pe undeva) si ca vrea sa ne cheme la nunta, ca trebuie sa mergem, ca suntem rude. I-am zis sa mearga ea daca vrea, daca nu, ghinion…

    • Oana July 7, 2014 - 10:22 Reply

      Na, prin commentul asta ma faci sa recunosc ce refuzam sa admit mai sus, daca ma intelegi. 😀
      Nu pun problema la fel cu ambele mame, ca nu-mi permit. Si nunta a fost bugetata de cine ne-a trimis, asa ca ma consolez ca am investit doar timp.
      Ah, si am si citit un pic din Never let me go de pe telefon acolo. Pe ritm de Andreea Voica, ca deh… :)) Deci nj-a fost 100% timp pierdut si m-am si amuzat un pic.

Leave a Reply