Oana Kovacs

barbat-ac-medlife-sange-timisoara
8

Bărbatul și acul

Îmi cer scuze că am dispărut like the donkey in the mist (cică la britanici li se pare nostimă zicala asta cu măgarul în ceață), dar m-am mutat temporar la Medlife. :))

Eh, exagerez și eu. Zilele astea am tot fost ”să mă caut”, apoi am lucrat, apoi am frilănsuit și seara picam ruptă, fără vreun strop de energie pentru blog. Și îs și supărată, că stăm cu lucrurile în cutii de vreo lună și de la cei de la firma de gaz nici un semn. Și pentru că iarna nu-i ca vara, nu ne putem muta la zero-zero grade fără să avem vreo posibilitate de a ne încălzi.

Bun, astea fiind lămurite, să vă povestesc aventura cu bărbatul și acul Medlife-ist. Mă duc luni de dimineață să mi se ia probe de sânge pentru un set de analize, intru în camera de recoltare; pe scaunul de lângă mine – un tip. Domnul tocmai le explica asistentelor că lui i se face ”Un pic răuț” la vederea acului, nimic grav – în afară de tonul său dramatic. Asistentele îi zic că dacă e grav îl duc în altă încăpere, ca să se asigure că e tot ok și să nu se panicheze lumea dacă amețește.

Și el nu și nu… pentru că automobile și pentru că un pic răuț. Doar un pic. :)

Și începe să ni se ia sânge simultan, el era în stânga mea, eu mă uitam spre dreapta, ca să nu văd acul din mâna mea stângă, și-apoi întorc privirea ușor la stânga, să mă asigur că nu îi e un pic răuț tipului și…

Ce credeți? Taman atunci își dă ochii peste cap și leșină!

Și eu, ca un om care reacționează bine în situații critice, știți ce fac?

RÂD!!! Oricum eram deja maxim de hlizită de explicațiile lui, dar când l-am văzut live cum leșină, ca în filme – eu credeam că e vrăjeală de Hollywood să-ți dai ochii peste cap, m-a apucat un râs absolut isteric. Cred că și sângele-n vene-mi trepida, asistentele erau aproape toate pe ăla, a mea pe mine să nu-mi fie rău că l-am văzut, că eram cu acu-n venă, eu râdeam ca o căpiată, a apucat-o și pe fată râsul în timp ce îmi lua sânge, și ne spărgeam în hohote în timpul isteriei maxime.

Tipul își revine, eu făceam spume la gură de râs, în continuare (!!!), îl aud cum întreabă cât de mult a fost leșinat și cum spune super-dramatic că… nu-i așa că nu va putea conduce? Dar lucra?

Eu… și mai abitir… omul fusese leșinat fix 3 secunde, n-avea nici pe dracu’, da’ probabil îi plăcea cu multe gagici grijulii lângă el, liber să dramatizeze în voie și să recunoască într-un final că știa că o să o comită, dar nu era bărbătesc să recunoască.

Așa că mai bine le-a panicat pe astea și m-a scos pe mine din minți, că nu mă puteam opri din râs. Ca și asistenta mea. Și, mai rău, ca baba care aștepta în ușă și chicotea și ea de parcă era pipăită pentru prima dată-n viață.

Să nu vă bazați pe mine într-o situație de criză. Sunt fix ”produsul” definit de germanul schadenfreude.

barbat-ac-medlife-sange-timisoara

sursă foto

Comments

Oana • November 27, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Mihaela November 27, 2015 - 10:45 Reply

    :)) Nu stiu ce e cu barbatii astia, de li se face rau de la oleaca de sange. Ultima data cand m-am dus sa mi se ia sange tot asa, era un barbat, care se plangea ca lui i se face rau. Nu i s-a facut, dar oricum, e asa ciudat sa vezi ditamai barbatul, sexul puternic, asa speriat de un pic de sange. :)

    • Oana November 27, 2015 - 11:19 Reply

      Am prins si eu alta data unul care a insistat sa ia sange stand in picioare. A lesinat si ala. Si a daramat o masa plina de probe. :))

  2. sebastianmihail November 27, 2015 - 11:55 Reply

    Eu nu mă plîng: absolut de fiecare dată cînd am fost şi mi s-a luat sînge, am leşinat. Nu că mi s-a făcut rău, ci leşinat de-a dreptul. Nu e chestie de sînge (că doar m-am mai tăiat la degete, ce naiba, şi n-am avut nimic). Probabil e ceva di creier, habar nu am. :)) Ultima dată mi s-a întîmplat cînd am avut nişte probleme la plămîni şi am fost la Pneumologie; ştiam că mi se va lua sînge pentru analize, aşa că i-am spus domnişoarei că voi leşina. Nu pe ton grav, nici dramatic, ci pur şi simplu cum îi dai cuiva “bună-ziua”. Ea se hlizea, începuse fix cu teoria asta (pe care sincer nu o înţeleg) cu bărbatul puternic, bla bla, numai că la 7 dimineaţa chiar nu aveam chef de hlizeală (mai ales că mă dusesem la spital din cauză că efectiv nu puteam să respir şi mă sufocam – aşa că nu eram în mood de drăgăleli).
    I-am repetat mai clar că voi leşina (stăteam pe un scaun şi dacă s-ar fi purtat profesionist şi ar mai fi tăiat din gargara aia cu bărbatul-sexul-puternic – care merge mînă în mînă cu alte prostii de genul: nu ai făcut armata, nu eşti bărbat – ar fi trebuit să mă mute pe un pat), nu că mi se face un pic rău, ci voi leşina (pentru că deh, mă cam cunosc la fazele cu spitalele/cabinetele medicale – am fobie de mic). Ea că nu şi nu, haaaideţi dom’le, vă văd bărbat în toată firea, etc. Următoarea fază? Mie mi s-au întunecat privirile şi s-a rupt filmul. Cînd m-am trezit, deja eram într-un pat (habar nu am cum m-au cărat, că-s destul de greu), cu perfuzie în braţ, tub cu oxigen în nas, 3 asistente roind pe lîngă mine şi un doctor foarte nervos (mi-am dat seama ulterior că stimata domnişoară a trecut sub tăcere faptul că am anunţat-o că voi leşina). Toate astea ar fi putut fi evitate dacă domnişoara mai lăsa hlizeala şi ar fi luat în serios ce-i comunica pacientul. :)

  3. Oana November 27, 2015 - 13:45 Reply

    Bine ca zici, ca astia de la Medlife l-ar fi dus pe domnul in cauza direct in alta incapere sa ii ia sange intins pe pat si sa fie pregatiti de “ceva”. Dar el… Batman :)).

  4. arakelian December 1, 2015 - 13:05 Reply

    Eu nu am probleme de lesin, sunt donor de sange la fiecare 3 luni. Dar se pare ca nu e doar o chestie de pe creier, ci si legata de starea de sanatate: scaderea de tensiune + de glicemie (se ia o cantitate de sange de care corpul are nevoie) + emotia/experientele anterioare cu ace si probabil mai sunt si alti factori – toate astea duc la lesin. Deseori nu e nevoie nici de tub de oxigen si nici de perfuzie, ci de dat o cana de apa sa bea inainte si pacientul sa fie pus la orizontala in prelevare si dupa, pt a nu scadea presiunea sangelui din cap brusc. Apa bauta pleaca in 10 minute din stomac, nu ajunge asa repede in sange sa schimbe/modifice anumite analize sensibile, dar daca asistenta e atenta, va ajunge suficient de repede sa compenseze tensiunea arteriala pana sa ridice pacientul din patul de donat.

    Ca o parere personala, si barbatii tot oameni sunt, cu bune si rele. E prea mare presiunea si pretentiile societatii cu replici de gen “vai, esti barbat, cum sa lesini/iti fie frica/plangi etc” . Pe naiba. E un om, un corp, cu bune si cu rele. Cica statistic ar fi mai multe femei ce le ia cu lesin la ace/dat sange, dar nimeni nu le mai scoate in fata si le vantura ca doar ele sunt slabute si au tinut dieta.

    • Oana December 3, 2015 - 16:12 Reply

      Eu nu am o problema cu barbatii care lesina, eu am cu cei care nu recunosc si nu zic adevarul si cu cei care dramatizeaza.

  5. trenda December 4, 2015 - 15:36 Reply

    Tare amuzanta povestioara ta si felul cum ai redat-o :))) !!! Am ras in hohote in fata biroului! :))) Colegii ma privesc si probabil se intreaba: ” de ce rade asta de una singura ? ” !!!
    Apropo, cunosc si eu doi barbati de genul! Ei chiar lesina de fiecare data cand vad acul :)) Poate tu ai intalnit chiar unul dintre ei :)))) !

    • Oana December 5, 2015 - 01:18 Reply

      Daca is in Timisoara… mari sanse is :)))

Leave a Reply