Oana Kovacs

camasa-cardigan-kurtmann
3

Atâtea de scris, dar afară e primăvară!

Am atâtea să vă scriu, de n-aveți idee: despre spectacolele de teatru văzute, despre cărțile citite, despre vecinii mei demenți și vecinii mei mișto, despre kangoo, despre, despre, despre. Și totuși, dacă e a fost weekend, și toată lumea e a fost liberă, am zis că mai bine facem o excursie de fete, dacă tot e cald și frumos, dacă tot a venit primăvara mult așteptată. Așa că eu cu prietena nr. 1 ne-am urcat în mașină și ne-am dus la prietena nr. 2 ca să vedem cum arată minunatul sat Ghilad (nu google-iți, vă zic eu că e ăla cu Busuioc) în primăvara lui 2014.

În caz că vă-ntrebați ce e de văzut pe acolo, zău că nu prea știu ce să vă zic, dar eu merg de prin 2003 acolo și tot apare câte ceva: ba o discotecă, ba un semafor, ba o trecere de pietoni, la un moment dat farmacia era ultima atracție, între timp am aflat că s-a înființat un muzeu al satului. Ghinionul a fost că, fiind sâmbătă, era închis. Iar eu, ca o plimbată prin lume ce sunt, am întrebat dacă e vreun bilet de intrare, că bunul simț îmi șoptea că persoana care încasează banii nu lucrează în weekend și… you know! Prietenele 1 & 2 au râs, tatăl Corinei a râs, chiar și câinele a dat mai abitir din coadă la auzul ideii că ar fi o taxă de intrare la muzeul satului din Ghilad. Nu era, dar nici nu era deschisă poarta. De aia. Așa că am văzut niște cai de după gard. Cai de lemn, nu vă fie teamă, nu lasă ghilădenii caii hămesiți în zi de weekend.

Așa că ne-am petrecut timpul smotocind câinele și stând în curte și-n parcul primăriei. Și vorbind. Când ești împreună cu cineva de peste 10 ani, ai ce vorbi. :) Și oricum, citisem eu pe undeva că dacă o prietenie trece de pragul de 7 ani, are șanse să reziste forever. Adică prietenele de care vă ziceam, 1 & 2, poa’ să mă vadă ca râia, că nu mai scapă de mine. :))

Și dacă tot am petrecut timpul ca fetele, am profitat să le-arăt și lor noile achiziții de la Kurtmann. Și, cum să vă zic, nr. 1 e nevastă de fotograf. :))

stradivarus-course-orange

haine-kurtmann

camasa-cardigan-kurtmann

Să vă și povestesc un pic de haine, că știu că vă interesează mai mult decât persoana mea. 😛

Cămașa – Stradivarius, mărimea S. Culorile din realitate sunt un pic mai puternice decât cele de pe site-ul magazinului. Sau am eu niște setări la laptop care mă împiedică să văd adevărul. :)) Și acuma am descoperit că pe site scrie că e NEON. Clar, îs de-o atenție incredibilă când comand haine.

Cardiganul – favoritul meu! E lejer, e frumos lucrat, merge peste o grămadă de bluzițe, cămăși și tricouri. Tot mărimea S e și ăsta. Are un aspect de croit de bunica, foarte hipsteresc. E mi-nu-nat!

tricou-tally-weijl-kathleen-pink

tricou-tally-weijl

Tricoul – e Tally Weijl, are un croi lărguț, deși eu mi-l imaginam mulat. Probabil dacă îmi comandam XS sau XXS nimeream ce-mi închipuiam. E fain, e lejer și e dintr-un bumbac fain, din-ăla un pic mai gros, care rezistă la multe spălări. 

Blugii i-ați mai văzut în postarea asta. Îi port des-des-des și arată foarte bine.

Și la final, un pic de campanie pro-Ghilad: vizitați-l că e frumos. Și mare. Și curat. Și e la doar 40 (aproximativ) de kilometri de Timișoara. Atestat de prin secolul XIII. Vizitați și muzeul, vă pozați și cu caii, respirați și aer curat. :)

Comments

Oana • March 24, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. dam167 (dam ăla) March 24, 2014 - 10:13 Reply

    Fotografic vorbind, cum ai obținut poziția din penultima poză? E ceva tare ciudat acolo. Am văzut de-ăia cu breakdance care aveau poziții mai naturale – știm toți că ăia au o doză de zbucium și nu pot sta normal.

    • Oana March 24, 2014 - 10:26 Reply

      Fotografic vorbind, poate încercam și eu un pic de breakdance. Dacă tot merg la Kangoo, de ce să nu încerc și ceva nou? :)

Leave a Reply