Oana Kovacs

asumare

Asumare

Din seria articolelor fără filtru, perdea, rațiune, simpatie sau empatie de săptămâna asta, azi despre asumare.

asumare

sursă foto

Datele problemei: discuție între prietene pe subiectul ”nu mă înțeleg cu gagiul” – dau exemplul ăsta pentru că e o temă clasică – ați văzut voi vreodată multe femei la un loc care să nu se plângă de cei cu care-și împart viața? :))

Și-ncep sfaturile: de ce mai stai cu el dacă oricum nu face nimic în casă și nici n-aduce bani? De ce mai stai cu el dacă te tratează așa urât? De ce stai cu el dacă merge în vacanțe doar cu băieții? De ce dacă ți-a zis clar că nu te ia de nevastă și tu vrei musai măritiș? etc.

Despicarea firului în 43949387548574 este absolut inevitabilă, că-n general și ”victima” dă apă la moară duduilor adunate refuzând cele 4839480234 de soluții.

Și-n fine, după o lungă dramă sentimentală, domnișoara sau doamna decide, brusc sau mai puțin brusc, să pună punct. Don Juan se vede dintr-odată fără cineva care să-l aștepte cu supica fierbinte și să-l dea cu burețelul plin de spumă pe spate, așa că decide să vină acasă spășit, cu un trandafir în dinți. Ea realizează grandoarea dragostei lor și decide să o scoată din viața ei pe vipera care i-a dat sfatul (ăla unul din 40309403 pe care l-a și pus în practică) să-l lase pe mi amor. Așa că următoarea spovedanie ca-ntre fete are loc în absența cutrei.

Dragile mele, asta nu e asumare, e lașitate.

Comments

Oana • October 12, 2015


Previous Post

Next Post

Leave a Reply