Oana Kovacs

arta-conversatiei-ileana-vulpescu-carte
4

Arta conversației – Ileana Vulpescu

Știu că am zis că nu mai scriu DECÂT de cărțile de 5 stele și ăsteia i-am dat două, însă m-am simțit așa frustrată terminând cartea asta, de n-am cuvinte. Citisem o grămadă de recenzii pozitive la adresa ei, o mulțime de laude și muuuuuuuuuulte alte chestii bune legate de ea. Și din punctul meu de vedere, cuvântul care o descrie perfect e OVERRATED (supraevaluată).

Începutul e promițător, însă pe parcurs îmi venea să mă iau cu mâinile de cap. 85% din carte e o conversație între Sânziana Hangan (personajul principal) și Pavel, tatăl celui de-al doilea copil al ei, dialog în care el nu prea apucă să zică mai nimic, dar ea le turuie întruna. Și omu’, vrea, nu vrea, o ascultă, că asta-și deapănă viața. Unui bărbat cu care s-a culcat o dată în viață, pentru că she was going through a phase.

Tot romanul e neverosimil, dacă vreți să știți părerea mea, însă așa o femeie dubașă ca Sânziana Hangan rar veți vedea în cărți. Doamna e divorțată și are două fete. Pe prima, Maria, o adolescentă de 15 ani, o are din prima căsătorie, în care a intrat pe motiv că voia musai copil, deși nu-l iubea pe ăla care a luat-o de nevastă și nici el pe ea. S-au luat după o lună, că două săptămâni au durat formalitățile legate de acte. Mumă-sa lu’ Sânziana îi spusese să nu-l ia pe ăsta de bărbat, dar asta cred că avea ceva caz rar de baby brain și argumentu’ mă-sii că nu se potrivesc n-a contat. Nici pentru ea, nici pentru senioara Hangan n-a contat că ăștia doi nici nu se cunoșteau și probabil nici datele de naștere nu și le-au aflat în alea două săptămâni în care s-au decis să se căsătorească.

Bun, fata numărul doi, Ana, de vârstă incertă (la grădiniță oricum), a fost făcută după divorț, după un one night stand când doamna doctor a dat de un student cu chef de sex pe o plajă la mare. Și cum suferea iar de baby brain, că ținea ea musai să aibă barem doi copii, cum s-a trezit gravidă, cum a redevenit mamă, fără a-i menționa tatălui tinerei ploade ce s-a întâmplat. Evident, ăsta, după ce află, vine să-și recunoască fata și e fascinat de mamă, că de nevastă-sa nu-i.

Mama lu’ SH e dusă pe lumea ailaltă în momentul desfășurării acțiunii, însă în ochii lu’ fii-sa e minim sfântă. Și totuși, n-a ascultat-o când i-a zis să nu se mărite cu tatăl Mariei.

SH e patrioată până-n fundul sufletului, la fel ca mă-sa, și nu înțelege și pace de ce unii oameni aleg să plece din România. Nici măcar când are ocazia să plece din dragoste nu pleacă, zice ea, că de iubit cu studenți, oameni căsătoriți și alții care i-ar putea fi tați n-are nicio taină. Double standards all the way, pe principiul, ”țara nu mi-o las pentru dragoste, dar pentru dragoste mă culc cu un bărbat însurat” – bravo, nota 10, Sânziana! Că-n rest, SH nu-și lasă țara pe motiv că în familia ei 2000 de ani au muncit țăranii câmpul ca să fie ea a doua generație încălțată (dați-mi un zid să mă dau cu capul!).

Cum spuneam, toată cartea e o conversație (io i-aș zice aproape monolog…), în care Sânziana reia trecutul, laudă pe cine merită, face albie de porci pe cine merită și povestește de bărbații din viața ei. Cum i-a iubit ea pe nu știu câți, dar totuși nu face casă cu niciunul în prezent. Cum s-a măritat prostește, deși era platonic înamorată de unul care-i putea fi tată. A trântit rapid un copil, că aia îi era menirea, și-a ajuns ea la concluzia că femeia gravidă e urâtă și diformă și trebe să stea ascunsă, să nu jeneze privirile sensibiloase ale societății. Mă rog…

De stilul dramatic și teatral în care vorbește să vă zic? Fiecare frază de-a ei e scrisă dinadins să devină memorabilă, să dea pe spate și să genereze oftaturi. Și-n plus, nu uită să toooooooooooot reamintească cum se trage ea din țărani, oameni cinstiți, iar orășenii-s cam de cocos.

arta-conversatiei-ileana-vulpescu-carte

sursă foto

Și revenind la viața amoroasă a formidabilei Sânziana Hangan, mare îndrăgostită de aproape tot ce mișcă, evident că la final se mărită, ca-n orice telenovelă. Dar, există un dar (!), nu cu ăla pe care-l iubește, ci cu un bun prieten… că așa s-au aliniat astrele și s-a gândit ea, mare filosoafă, ce idee bună e să se mărite iar dintr-un motiv tâmpit. Oh, god!

Și un citat care m-a super-mega-extra-giga-enervat:

”Nu eram una dintre-acele biete borțoase pătate, buzate, cu nasul lățit, cu picioare umflate, ajunse la o sută de kile, cu țâțele cât ghiulelele. Eram cea mai decentă gravidă, cum mă <<proclamase>> doctorul Vladimirescu (…) dar să mă uit într-o oglindă, de sus până jos goală, nu mai aveam curajul. (…) Această diformitate trecătoare făcea parte din planul meu de viață, (…) eu pe mine însă, mă vedeam scoasă din rândul femeilor. (…) bine-ar fi ca în perioada diformității, femeia să nu fie văzută de <<bărbatul iubit>>, (…) căruia (…) n-ar trebui să-i încarce retina cu o asemenea imagine.”

Minunată Sânziana Hangan, nu?


Nu uitați că această recenzie e subiectivă, și chiar dacă mie îmi venea să o strâng de gât pe SH, s-ar putea ca voi să o îndrăgiți maxim. I will still hate her. :))

Comments

Oana • June 2, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. roșu vertical June 2, 2015 - 09:59 Reply

    Cartea a fost publicata prin anii 80, deci iti dai seama ca trebuia sa fie anti-plecat din tara, ca sa poata fi tiparita.
    Eu sint una dintre cei carora le-a placut, dar e drept ca am citit-o prin adolescenta, cind eram mult mai impresionabila.

    • Oana June 2, 2015 - 10:07 Reply

      Da, chiar am vazut ca tie ti-a placut, ca m-am luat si dupa recenzia ta cand am ales s-o citesc (imi aparea chiar prima pe Goodreads).
      Chiar ma intrebam cand o fi fost publicata ca mi se pare ca are asaaaaaaaaaaa un iz comunist.
      Ce sa zic? In adolescenta sigur m-ar fi impresionat si pe mine, sigur am citit-o prea tarziu, ca Little Women si altele.

  2. Bookish Style June 2, 2015 - 18:21 Reply

    Şi eu am auzit multe lucruri bune de Ileana Vulpescu, am în biblioteca părinţilor multe romane de-ale ei, dar nu am citit nimic până acum.

    • Oana June 2, 2015 - 22:53 Reply

      Eu nu tin minte sa fi vazut vreun roman de Vulpescu la ai mei, dar nu m-ar mira sa aiba, ca au cumparat o multime de carti in comunism.

Leave a Reply