Oana Kovacs

4

Am fost si eu odata luptator…

Si corp la corp m-am luptat/ cu Luci, pe care l-am zgariat/ si o rana pe veci i-am lasat.

 

Poezioara asta e pe bune. Exista pe lumea asta un om care are o amintire definitiva de la mine. E ca o amprenta, nu mai scapa de ea veci pururi! 
In vremea in care noi eram boboci de liceu, el arata ca un copil si eu eram non stop hlizita, ce s-a gandit Lucian al nostru? Sa ma ia pe sus si sa ma invarta pana ametesc. Si m-a luat pe sus si m-a invartit pana am ametit. Doar ca el nu a luat in calcul factorul “unghii lungi” si “isterie feminina” care luate impreuna in timpul unui dans dinamic executat de el cu mine in brate aveau sa lase urme, sangeroase chiar pe moment. Mare ne-a fost mirarea cand am vazut rezultatul.
Se mai vede si azi :)). Cine-l cunoaste, sa il intrebe care-i povestea semnului de pe gat.

Foto.

Comments

Oana • April 2, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Miştotică April 2, 2011 - 05:33 Reply

    Deci tu laşi semne pe gât? :))

  2. Oana April 2, 2011 - 15:02 Reply

    Am lasat :)).

  3. Luci April 2, 2011 - 21:45 Reply

    Da, este adevarat…Cum un copil de fetita inocenta a recurs la un act nevoit (sper eu) de aparare provocand daune fizice PERMANENTE unui coleg/amic/parinte ce isi exprima afectiunea colegiala cu ea (tine) in brate. Bine ca ai ajuns in siguranta pe pamant,puteai linistit sa ramai in aer la acel moment de suferinta neintentionata (cred eu, din nou) si efectul ar fi fost cu totul…altul.
    Cu maxim respect, a ta victima, Lucian Bugariu

  4. Oana April 2, 2011 - 22:38 Reply

    😀

Leave a Reply