Oana Kovacs

14

”Agonie și extaz” de Irving Stone

        Dacă mai țineți minte, mi-a dat mie la un moment dat prin cap să mă rog și de alți bloggeri să facă recenzii la cărțile la care fac eu, tocmai pentru a se observa diferența de opinii. Așa am procedat cu ceva timp în urmăcu Oana, acum a venit rândul lui Alle, pe care am rugat-o să îmi trimită și o scurtă prezentare ca să înțelegeți mai bine recenziile:
 
         Hello, eu sunt Alle., am 16 ani şi mă  încumet să vă prezint părerea mea despre „Agonie şi extaz” de Irving Stone. Fiindcă arta şi istoria frumosului sunt câteva dintre pasiunile mele, mi-am zis că nu se poate să ratez un roman construit în jurul vieţii lui Michelangelo, cel mai mare sculptor al Renaşterii. Specialiştii consideră că Leonardo da Vinci este cel mai mare artist al acelei perioade, clasându-i pe Michelangelo Buonarroti şi pe Rafael Sanzio pe locurile secunde. Dar eu cred că niciunul dintre ei nu se subclasează altuia, ba chiar Michelangelo este cel mai complex, căci opera lui este vastă, reprezentată prin sculptură, pictură, arhitectură sau poezie. Probabil este doar influenţa cărţii asupra mea…Cert este că după ce am terminat de citit cele două volume, am rămas îndrăgostită de Michelangelo.
 
Și recenzia ei: 
 
Să mă refer strict la carte.. Aceasta surprinde, pe lângă viaţa tumultoasă a lui Buonarroti, neînţelegerile politice ale vremurilor, conexiunile cu ceilalti doi mari artişti susnumiţi, şi mai ales aruncă o privire în viaţa (şi palatul) puternicei familii de Medici, protectoarea lui Michelangelo. Cartea nu lasă pe dinafară nici idilele şi dragostea lui Michelangelo pentru Contessina, sau mai târziu Vittoria.
Cel mai mult m-a impresionat felul în care naratorul creionează portretul şi gândurile lui Michelangelo. Înainte să citesc cartea, vă spun cu mâna pe inimă, nu-mi prea plăcea de el, îmi ziceam „eeh, ăla numai a sculptat, iar David nu-i nimic deosebit”. Cat de greşit am putut gândi?? Adevărul este că fiecare sculptură, schiţă, pictură a lui Michelangelo este amănunţit prezentată în tot procesul creaţiei ei şi îţi transmite pasiunea artistului, iubire. Eu personal m-am identificat de multe ori cu personajul, ca să nu mai spun că am fost alături de el, suferind, la bine şi la greu, pe culmile extazului şi în abisurile agoniei!
Cartea are şi un umor picurat printre rânduri, uneori ironic, alteori spiritual. Sunt scene chiar simpatice, mai ales în partea a doua, cu Michelangelo matur. Papa Iulius şi Michelangelo, amândoi suferind de „terribilita”, se confruntă timp de o grămadă de pagini, până ce acesta din urmă va termina fresca din Capela Sixtină. În general atitudinea lui Michelangelo faţă de societate şi conducere este nepăsătoare, ironică, chiar tachinatoare. Veti vedea 🙂
Eu vă recomand din tot sufletul cartea, în special acelora iubitori de artă. Cartea este bineînţeles o biografie romanţată, iar Michelangelo, ca personaj trebuie luat ca atare şi înţeles, chiar şi atunci când se comportă nebuneşte. Este un artist şi este cioplit din pietra serena, are anumite concepţii, nu este un bărbat obişnuit. De aia rămâne burlac toată viaţa 😛
p.s. Sfârşitul este cutremurător! Mi-a înfipt un ţăruş în suflet, m-a emoţionat până la lacrimi!
 
Și recenzia mea:
 
”Agonie și extaz” a fost pentru mine un șoc. Am ales-o, cum aleg de altfel majoritatea cărților pe care le citesc, dintr-un motiv oarecum irelevant și incredibil de subiectiv. ”Agonie și extaz” am ales-o pentru că autorul, Irving Stone e american și mie mi se pare că americanii scriu frumos, limpede și pe înțelesul oricui.
Spun că a fost un șoc cartea pentru că eu eram total indiferentă la ideea de a vizita Italia. Dar când am început să citesc”Agonie și extaz”, m-am ”setat” pe Toscana și Florența, unde abia aștept să ajung. Povestea lui Michelangelo mi se pare în prim plan, dar blurată, în fața poveștii țării, a orașelor în care sculptorul a trăit și  a satului unde a petrecut cele mai frumoase clipe. Efectiv am rămas cu impresia că dacă o să merg acolo o să respir istorie și o să îmi intre artă prin pori.
Dar să revin la ideea cărții – e vorba de viața lui Michelangelo, din fragedă copilărie, când descoperă că pictura nu e de el și autorul povestește fiecare etapă a vieții acestuia până la moartea sa. Dragostea sa pentru artă, în special sculptură, mi se pare ca un ocean căruia nu i se văd marginile. Omul ăsta a trăit ca să simtă așchiile de marmură sărind pe el și ca să descopere statuile ascunse în ea. Și totuși a suferit și a fost nefericit și nu s-a bucurat de banii câștigați din munca lui. Nu a cunoscut nici dragostea împlinită.
Per total, cartea a fost bună, dar spre final mi s-a părut că autorul întinde deja coarda pentru că personajul devenise deja iritant, la maturitate nu mi-a lăsat deloc o impresie bună, dimpotrivă, era bătaia de joc a familiei și nu făcea nimic, era bătaia de joc a papilor și statutul de protejat al familie de Medici nu mai valora nimic la un moment dat și îl disprețuia pe da Vinci din motive stupide. Și își lăsa angajații să facă foamea și să stea în frig.  Deci finalul m-a frustrat maxiiiiiiiiiiiiim.
În orice caz, indiferent ce impresie mi-a lăsat personajul, mi-a plăcut cartea și a trezit în mine dorința  obsesia de a vizita Florența și de a-i vedea operele, mai ales pe DAVID!!! 😀 Îmi pare rău că nu am făcut o recenzie frumoasă, dar mi se pare că asta e o carte mult prea complexă pentru a fi descrisă în câteva cuvinte.
 
A mai citit-o cineva?Cristina? 😀 Cum vi s-a părut? Toscana ați vizitat-o? Bianca? 😀

 

Comments

Oana • December 6, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Mihaela Alexandrescu December 6, 2011 - 07:31 Reply

    Cand eram in liceu, profesoara de istorie ne-a obligat sa citim aceasta carte. Cine nu citea si nu facea rezumat (nu de jumate de pagina, un caiet intreg)nu avea incheiata media la istorie in semestrul acela. M-a ajutat sora mea care era studenta si a gasit cartea la biblioteca universitara si m-am pus pe citit si pe conspectat (cuvantul meu "prefera" din scoala). Mi-am facut temele ca la carte si pana la urma profesoara nu ne-a mai controlat la tema si au scapat toti cei care nici n-au vazut coperta la carte. Am ramas cu o mare dezamagire dar si cu un mare beneficiu. Mi-a placut cartea foarte tare, am fost impresionata de tot ce-am citit acolo chiar si la minunatii mei 17 ani de atunci.

  2. Oana S. December 6, 2011 - 07:43 Reply

    M-aţi făcut curioasă 🙂 Acum trebuie să o am!

  3. ioanamiroiu December 6, 2011 - 10:41 Reply

    Ah, am cartea în biblioteca de acasă și duminică așa am vrut să o iau la mine. N-o mai ocolesc data viitoare 😀

  4. Andreea December 6, 2011 - 11:08 Reply

    Am citit-o prin generala si am facut o adevarata pasiune pentru lucrarile lui Michelangelo, astfel incat, oriunde mergeam si descopeream o sculptura semnata de artist, ma puneam pe povestit si eram greu de oprit. Cand am vizitat Capela Sixtina am intrat incarcata de emotie, avand in minte agonia lui Michelangelo. Am fost insa un pic dezamaita pentru ca nu mi s-a parut la fel de grandioasa si impunatoare precum mi-o imaginasem.
    Tot datorita lui Irving Stone am facut o mica obsesie pentru Van Gogh. Iti recomand cartea "Bucuria vietii".

  5. Andra :) December 6, 2011 - 12:33 Reply

    Am citit-o acum ceva vreme, cred ca prin generala, la recomandarea profului de istoria artei. Mi-a placut mult, autorul povesteste tare frumos despre creatiile lui Michelangelo si framantarile sale.
    Iti recomand si "Nasterea lui Venus", de Sarah Dunant, surprinde bine culoarea Italiei din vremea familiei Medici, dar povestea e narata dintr-o perspectiva feminina.
    Cat despre statuile lui Michelangelo, eu am vazut Pieta si nu am fost prea impresionata, arata exact ca in fotografii…

  6. hapi2233 December 6, 2011 - 16:36 Reply

    N-am vizitat Toscana niciodata
    Cartea am citit-o in liceu dar as reciti-o cu placere daca as avea timp

  7. Ana Q. December 6, 2011 - 19:29 Reply

    Nu am citit-o inca, dar daca o s-o gasesc in format .mobi am s-o fac. Ia ca mi-ati dat o tema de research pe net caci pare interesant subiectul 😀

  8. Oana December 6, 2011 - 20:03 Reply

    Mihaela, mie mi se pare o varsta cam frageda asta de 17 ani pentru cartea asta, dar si Alle are 16 :).
    Oana, trebe, trebe :D.
    Ioana, pune mana pe ea, sa vezi ce o sa te prinda :D.
    Andreea, ce rapid ai citit-o, in generala. I feel like a toddler :)).
    Andra :), si tu in generala. Cu Pieta… acuma ca mi s-a pus pata, greu scap :)). IO am ce am cu DAVID :D.
    Hapi, daca ai citit-o mai bine nu o mai recitesti, pe principiul – so many books, so little time.
    Ana, poate o gasesti in engleza…? No idea. Nu stiu cat de bine stii tu engleza, dar limbajul nu e extrem de complex, se citeste relativ rapid.

  9. Alle. December 7, 2011 - 17:05 Reply

    🙂
    Imi place recenzia ta, Oana.
    Nu stiu de ceilalti, dar simt si eu ca si tine: TREBUIE sa merg in Florenta! Si mai ales sa vad cu ochii mei, in 3D, statuile lui Michelangelo, sa ma rotesc in jurul lui David si sa fur o atingere a marmurii :).. Ohh, sweet dreams..

  10. Oana December 7, 2011 - 22:16 Reply

    Alle, asta visez si eu :).

  11. ”100 de minuni ale Italiei” | Oana Kovacs
  12. ”Leagănul pisicii” de Maurice Baring | Oana Kovacs
  13. Pe cine am vizitat eu? :) | Oana Kovacs
  14. Întrebări și răspunsuri | Oana Kovacs

Leave a Reply