Oana Kovacs

bunic-zgarcit
2

Cum se fac afacerile

bunic-zgarcit

Am să las spiritul Crăciunului un pic deoparte, ca să mă folosesc mai mult de simțul umorului.

MAMA, DACĂ AJUNGI AICI, NU CITI, CĂ O SĂ MĂ CERȚI CĂ FAC FAMILIA DE RÂS PE INTERNET.

Restul familiei – mă bazez că stați mai bine cu simțul umorului.

Dragi cititori, să vă explic cum se fac afacerile. Prinzi clientul când e cu nevoia-n băț și îi iei banii. Asta a fost teoria, să vă povestesc acum practica.

Context: după ce am anunțat familia că ne căsătorim, bunicii mei au crezut că glumesc când le-am zis că nu va fi nunta clasică, așa că bunicul meu s-a pregătit corespunzător și a ”făurit” nici mai mult, nici mai puțin de 100 de litri de țuică. Nu ne-a dat nouă raportul cantitativ, ci doar părinților mei – pe mine și pe Alex ne-a întrebat câtă vrem și am cerut… 2 litri parcă. Atâta am cerut, atâta am primit, nu conta că ”vistieria statului” era plină. Fair enough.

Dar să ne întoarcem în prezent. Înainte de Crăciun, domnul soț a fost implicat într-un eveniment în cadrul căruia, alături de invitați străini din diverse țări europene, s-au sărbătorit tradițiile românești. Și evident că alături de mâncarea noastră tradițională și pomana porcului venea bine niște țuică. Și de ce să apelăm la toate prostiile din comerț când avem ”marele producător” în familie, nu? Așa că mă sună Alex și mă roagă să vorbesc cu unicul meu bunic să-l rog să ne fericească cu niște țuică. Și-l sun, și ca o nepoată bine crescută ce sunt, îl întreb cât ne costă.

Și stă bunicul meu drag și se gândește… și-mi face un preț bun, cam cu 20% mai ieftin litrul decât în comerț. Evident că mie îmi cam pică fața și nu știu cum să mă adun, așa că îl sun pe Alex și îi zic… “Pregătește suma X și du-te după țuică”.

Și ca să fie tabloul mioritic al întâmplării complet, după ce Alex dă banii și bunicu-miu dă țuica, îi și zice foarte serios nepotului prin alianță: ”Să știi că eu nu vând țuică, dar dacă voi ați avut nevoie, nu puteam să nu vă ajut”.

Eu am râs de m-am prăpădit, tata la fel (nu e tată-su, așa că i s-a părut amuzantă faza), iar restul familiei, în special latura feminină, a luat foc.

Iar în interiorul micii noastre familii – eu + Alex și-un motan (deocamdată), am hotărât de comun acord că de acum, când vor (soțul de fapt, că motanul nu face din-astea) să facă mișto de mine, că-s sustenabilă și atentă cu banii, m-ar putea numi ”moldovean zgârcit”, nu ”ungur zgârcit”, ca până acuma.

THE END

Comments

Oana • December 22, 2016


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Elena December 22, 2016 - 17:06 Reply

    Ooops … eu n-am inteles 😀
    A cerut prea mult, prea putin sau nu trebuia sa va ia bani deloc? 🙂
    De exemplu, bunicul meu nu ar fi acceptat bani pentru nimic in lume, dar sunt si alte cazuri…

    Altfel, mai bine ati fi cerut mai multi litri la nunta si acum ati fi avut un stash serios 😀

    • Oana December 22, 2016 - 19:17 Reply

      Sincer, asteptari nu aveam… ca in 29 de ani (aproape), am primit 4 cadouri parca, de la el.
      Dar m-am amuzat ca face afaceri cu noi si asteapta bani de la noi, mai ales ca a fost prima data in viata cand i-am cerut ceva. :))
      La nunta am zis sa fim cinstiti. 😀

Leave a Reply