Oana Kovacs

1

Adresare

Cand am prea mult timp liber (problema pe care o sa o “dezbat” in continuare e veche, de cand lucram 3 ore pe zi…) incep sa gandesc sau sa ma gandesc la tot felul de tampenii. Bineinteles, e importanta treaba si de aia imi obosesc degetele tastand.

Sa o iau step by step ca sa fiu sigura ca ma fac inteleasa – toti comunicam, deci ne adresam cuiva. Fie ii zicem pe nume, fie x-ulescule (functia sau rolul :)) ). Si acum exemple: “Aline”, “fetito”, “dragutule” etc, destul ca sa se inteleaga ideea mea. Ei bine, am facut eu marea descoperire (si scriind asta, mi-am dat seama ca mai am o problema) ca limba romana marginalizeaza cainii. De ce? Simplu- soarecului ii zici – “soarecule”, papagalului – “papagalule”, elefantului – “elefantule” etc iar ca se intelege. Dar cum ii zici cainelui??? Nu ii zici!!! Stiu sigur ca am intrebat multe persoane destepte si nimeni nu a stiut sa imi raspunda :)). Si “catelule/catelusule” nu se pune, ca poate e potaie mare si nu ii plac alinturile, vrea sa para fioros cainele in cauza :)).

Propun forma “cainule” :D.

Siiiiiiiiiiii, problema numarul 2 pe care mi-am amintit-o in timp ce scriam de problema 1 – societatea romaneasca marginalizeaza copiii de gradinita.

Explicatie: scoala – scolari, elevi; liceu – liceeni; facultate – studenti and so on. Prescolari nu se pune pentru ca gradinita nu este o conditie ca sa fii prescolar >:) => daca in limba romana nu exista de atataaaaaaaaaaaa timp termen pentru bietii copii, clar nu sunt foarte apreciati de societate :)) => romanilor nu le plac “gradinitistii”…

Si a trecut vremea in care aveam timp de dileme :).

Comments

Oana • July 7, 2010


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Noi curiozități, noi informații - Coreea de Nord | Oana Kovacs

Leave a Reply