Oana Kovacs

adam-eva-teatrul-national-timisoara
4

Adam și Eva – Teatrul Național Timișoara

adam-eva-teatrul-national-timisoarasursă foto: pagina de Facebook a Teatrului Național Timișoara

Prin aprilie 2011 am citit Adam și Eva de Liviu Rebreanu și i-am făcut și recenzie pe blog. Între timp s-a ivit ocazia să văd spectacolul Adam și Eva la Teatrul Național Timișoara, așa că n-am ratat ocazia, deși îmi aminteam doar în mare ce se întâmplă în carte. Și acum că am văzut piesa, cred că totuși îmi place și mai mult cartea! :)

Așa cum vă spuneam acum doi ani de carte, în Adam și Eva e vorba de suflete pereche, de dragostea care le leagă, de felul în care se pierd și se regăsesc de-a lungul secolelor.

În piesă, Toma (Ionuț Caras) și Ileana (Ramona Dumitrean) sunt redați extraordinar prin jocul de scenă, prin costume, prin trecerea prin timp realizată foarte frumos prin lumini, umbre, muzică, mișcare, fum. Imaginați-vă scena de la Sala 2 a teatrului într-o mișcare continuă, plină de oameni care ajung din România în Babilon, ca să se trezească în Egipt, dar brusc veți fi loviți de misterele Indiei, ca până să vă dați seama, să vă treziți în mijlocul Romei Antice, pe care o veți părăsi pentru Germania, pentru a admira o icoană de care un suflet se îndrăgostește, suflet care va muri pentru a reînvia ca binefăcător ateu în timpul revoluției franceze, îndrăgostit de un alt biet suflet, dedicat lui Dumnezeu.

Și toate pentru că este permanent în căutarea celui care l-ar face fericit. E nevoie doar de o persoană, de spiritul său, de felul său de a fi pentru a realiza asta.

Sufletul de care vă ziceam, care-și caută perechea, și-o găsește într-un final în a șaptea viață a sa, în România. Singura problemă e disponibilitatea. Dar o dragoste mare trebuie împlinită…

Spuneam în recenzia cărții de atracția dintre Toma și Ileana, care răzbate secole. La fel a fost și la teatru, am simțit prin tot ce s-a întâmplat acolo că sufletele pereche încătușate într-un final în trupul lui Toma și cel al Ilenei vor sfârși împreună, pentru că se căutau de prea mult pentru a nu se regăsi în cea de-a șaptea viață.

Dar există reîncarnare. Sau chiar suflete pereche?

Vă las pe voi să răspundeți la întrebarea asta și vă zic că pentru luna octombrie am bilete la Prometeu înlănțuit, Bad bed stories și Nu, eu nu regret nimic). Poate veniți. :)

Comments

Oana • September 29, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Traveling Hawk September 29, 2013 - 20:14 Reply

    Mi-ar placea sa cred ca exista suflete pereche dar sunt greu de gasit. Reincarnarea e o alta poveste… daca imbratisezi o anumita filosofie de viata, da, exista, doar ca nu esti niciodata constient de vietile anterioare.

    • Oana September 30, 2013 - 06:40 Reply

      Asa-i, teoretic cei care cred in reincarnare nu isi amintesc vietile anterioare. Liviu Rebreanu a fost mai cu mot totusi. Si imi place ce i-a iesit. :)

  2. crinutza September 30, 2013 - 13:22 Reply

    Si noua ne-a placut piesa (am fost cu Adi). Chiar m-am bucurat ca a iesit asa bine, ca eram putin cu inima stransa. Nu sunt neaparat un fan al adaptarilor moderne si cum imi place foarte mult cartea, aveam emotii :)
    Dar a fost bine. Poate pe ici pe colo puteau sa le dea personajelor ceva mai multa profunzime.

    • Oana September 30, 2013 - 13:39 Reply

      Si eu m-am gandit ca putea fi mai complexa piesa, dar cred ca era nevoie de mai mult timp. M-am mirat ca dupa asa o carte s-a facut o piesa care tine nici doua ore. 😀

Leave a Reply