Oana Kovacs

acasa-nu-e-un-loc
11

Acasă nu e un loc

Cred cu tărie că expresia Home is where your heart is e una din cele mai adevărate zicale. Nu știu dacă am simțit asta dintotdeauna, dar cel puțin de câțiva ani am observat că sentimentele mele de apartenență nu se mai leagă nicidecum de locuri, ci strict de persoane. Și citind postarea Corinei parcă am realizat asta mai bine.

acasa-nu-e-un-locsursă foto

În ultimul an parcă s-au limpezit apele în majoritatea relațiilor mele cu prietenele vechi, s-au fundamentat, s-au reîmprospătat și s-au întărit legăturile. Am observat că oricât de minunați sunt prietenii noi (și sunt!), cei care par a fi acolo dintotdeauna îți cunosc cei mai bine sufletul. Și mi-am dat seama că distanța e doar o cifră uneori și numărul de cuvinte dintr-o conversație nu contează atunci când sentimentele transpar foarte bine și printre rânduri.

Pentru mine, oamenii reprezintă acasă. Dacă iubitul meu ar fi nevoit mâine să se mute în Alaska, v-aș scrie și eu de poimâine de acolo, iar dacă cele mai dragi prietene ale mele ar rămâne aici, și o parte din mine tot aici ar fi mereu. Acasă e și lângă părinții mei, pentru că pe măsură ce trece timpul descopăr, uneori cu stupoare, cât de bine semănăm și ce amestec din personalitatea ambilor mă definește pe mine.

Și dacă aș ajunge să locuiesc într-un alt capăt de lume și aș avea parte de tot ce e mai bun, mai scump, mai frumos și mai prețios, tot lângă ai mei m-aș simți acasă. Cred în rădăcini, dar cred că ne leagă de cei pe care-i iubim într-o manieră mult mai profundă față de acea atracție greu de definit pentru locurile în care ne stabilim.

Eu cred că oamenii fac acasă.

Comments

Oana • October 31, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Savoir Faire October 31, 2013 - 08:00 Reply

    Bine punctat, persoanele alimenteaza fericirea si frumusetea locului mai mult decat o face locul in sine.
    Dar cu toate astea parca nu imi vine sa spun ca locul in sine chiar nu are o identitate proprie.
    Banuiesc ca are una, dar in comparatie cu cea umana (pe care noi o percepem mai usor) pare destul de mica.

    • Oana October 31, 2013 - 15:04 Reply

      Si locul in sine are importanta sa, dar totusi nu e comparabil cu un om, cel putin pentru mine. Pentru ca omul sfinteste locul. :)

  2. O. October 31, 2013 - 08:21 Reply

    Foarte frumos ai scris. Și eu sunt de aceeași părere, mă simt legată de oameni, nu de locuri.

  3. Monica October 31, 2013 - 10:05 Reply

    Pfff cat de mult rezonez cu tine. Eu am avut sansa sa p[lpec in cel putin doua tari pana acum. Ba chiar mai multe daca m-as fi straduit. Dar nu am putut. Adica nu as fi fost singura oricum acolo, in oricare tara era sora-mea, una dintre ele, dar nu am putut. Nu ca in Bucuresti ar fi cineva cu mine. Dar m-am obisnuit aici. E greu si uneori mi-as dori ca macar un membru al familiei mele sa fie aici … dar nu pot sa plec, desi cu mintea de acum regret enorm ca nu am plecat. Bine nu exclud faptul ca poate o sa plec dupa ce mi-mi termin supervizarea. 😀 Dar da si eu ma leg de oameni. Nu de locuri. Si asta e dureroasa …uneori.

    • Oana October 31, 2013 - 15:05 Reply

      Tu esti norocoasa ca ai oameni dragi peste tot. :)

  4. Alexandra Bohan October 31, 2013 - 16:44 Reply

    N-as putea s-o zic mai bine. Dar citind la tine, sa stii ca parca nu imi mai este atat de frica de distante.

    • Oana October 31, 2013 - 23:01 Reply

      Sunt urate si ele, dar uneori necesare. :)

  5. Marian October 31, 2013 - 23:02 Reply

    „Ubi bene ibi patria!”

    • Oana November 1, 2013 - 07:44 Reply

      Oarecum.

  6. Corina October 31, 2013 - 23:23 Reply

    Couldn’t agree more!!!! Abia astept sa ma intorc..acasa!!! 😀

    • Oana November 1, 2013 - 07:30 Reply

      Si eu!!! :)

Leave a Reply