Oana Kovacs

2

A murit Luchi

A fost odata ca niciodata (ups, cred ca am mai inceput un post cu aceleasi prostii) o poveste pe care o citeam in scoala generala – “A murit Luchi” de Otilia Cazimir parca (s-ar putea sa vorbesc prostii totusi)(google confirma). Si din cate imi amintesc eu se vorbea despre Luchi, fetita care incepe scoala si realizeaza ca a trecut intr-o alta etapa, unde trebuie sa raspunda atunci cand e strigata pe nume (Lucia??? nu imi amintesc) si sa se comporte serios, nu ca Luchi, copilul neastamparat. In fine, mie povestea mi se pare un pic trasa de par si un fel de tear jerker, dar m-a impresionat (cum ma impresionau pe mine toate povestile gen “Catelusul schiop”, “Ratusca cea urata”, “Gandacelul” si alte chestii triste cand eram copil) si nu am uitat-o pana la varsta asta.

Si sambata am fost Luchi. Una din fostele mele colege de banca din liceu cu care obisnuiam (impreuna cu cealalta, eram 3 in banca in a 11-a) sa ne batem cu manecile si sa copiem impreuna si sa discutam treburi importante (orice era mai important decat ce avea un prof sau o profa de spus) s-a maritat. Si EVIDENT ma bucur pentru ea si am fost alaturi de ea si am sarbatorit impreuna cu prietenii.

Dar in acelasi timp am realizat ca discutiile noastre nu se mai intorc, orele de mima in timpul grevei cand oricum veneam la scoala ca sa mimam “burlan” si alte prostii nu se mai intorc, caftelile cu maneci din ultima banca de la usa nu se mai intorc, nici caietele ascunse sub fata de masa veche trantita peste masa de laborator de chimie cu gresie alba, nici mancarea impartita, nici carameaua taiata cu liniarul in multe bucati, nici “Laura, taci ca vorbeste un barbat”, nici “Cosmin, nu mai veni la ora mea in chiloti”, nici “Oana si Larisa, sunteti sub nivelul marii de cand stati impreuna”, nici lucrarile la romana, “Fetelor, de ce aveti un caiet deschis in banca” & “Laurentiu, taci ca ti-o iei”, “Domnisoara, ma asculti sau tii tu lectia”/”Domnisoara, te invit impreuna cu cainele afara”.

Uffffff, cat de frumos si lipsit de griji a fost tot :). Si nimic nu se mai intoarce.

A murit Luchi…

Comments

Oana • September 20, 2010


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Linda September 22, 2010 - 20:53 Reply

    observ ca nuntile din perioada asta ne lasa pe ganduri, pe rand :))
    –> blogu' lu' Andra:)

  2. Litera 13 September 23, 2010 - 21:21 Reply

    Ma pun pe ganduri e putin spus. They freak me out!!! :))
    Am citit si la Andra :D.

Leave a Reply