Mai știți când m-am plâns de like-ul pentru mame?
Se pare că a prins și mai tare chestia între timp pentru că au început și paginile de branduri cu aceleași dume PENIBILE! Poze ca asta:
cu niște texte gen: ”Nu-i așa că-i dulce? Like și share!”, ”Ce frumoasă e! Like și share”, ”Nouă ne place! Arată că-ți place și ție cu Like și Share!”.
De ce pana mea mă spamezi cu porcării dacă reprezenți un brand? Știu că nu postează firma XYZ, ci un om care o reprezintă. Omule, știu că-ți plac pisicile, bătrânii care plâng, valorile românești, oamenii cu probleme de sănătate and so on. Și mie, dar nu da în penibil că pagina aia nu-i a ta s-o terfelești cu chestii din-astea de cerșit gen ”Like și share ca să arăți că-ți place!”. Pot să caut și eu singură poze triste sau cool sau ce știu eu cum și să le dau singură Like și Share, nu trebe să mă educi tu.
Deci, brand-iștilor, vă calmați?
Sauuuuuuuuuuuu Like și Share că azi e 31 iulie, nu??? :)))))))
Later edit: După ce scrisesem deja toată postarea, am fost INVADATĂ de poze cu olimpici postate de marile site-uri ale marilor televiziuni și ziare cu rugăminți gen ”Like dacă ți se pare că merita aurul, Share dacă ți se pare nedreaptă decizia bla bla”. Are you kidding me??? Vă mai prostituați mult în felul ăsta???
Dacă mai aud vreuna de 24-25-26 etc. de ani că zice ceva de tinerețea ei care s-a dus jur că fac apoplexie!
Fetele astea zici că au luat-o pe ulei! Eu una consider că mă voi putea simți tânără și când voi fi babă (de ex. dacă mă voi apuca de citit Sandra Brown și Nicholas Sparks la 80 de ani ca să stau bine la capitolul fantezii!). Acuma-s tânără și frumoasă (:D) și îs conștientă de asta (evident, nici la capitolul modestie nu stau prost).
În schimb, altele de vârsta mea încep să-și plângă de milă de pe la 22 de ani așa, cam prin preajma momentului când probabil încetează să mai fie chemate pe la majorate și încep să se gândească la schimbarea naturală a buletinului (că se poate și mai devreme, prin căsătorie).
Și ba-și pun pe poze pe facebook cu commenturi gen ”d knd eram sh eu tanara”, ba postează melodii care li le par lor vintigi (de acuma 5 ani, ca astea - yes, I actually googled it :D), ba le aud pe terase că se plâng că se mișcă greu (shaorma does that to you).
Așa că nu știu voi, dar eu una-s tânără! :) Și asta-i melodia noastră, a tinereilor! :D
Să nu se vadă video-ul de mai jos invers. Anyhow, what’s done is done, așa că fie vă uitați cu capu-ntr-o parte, fie citiți mai jos la cine merg cele 5 cărți. :D
So, în ordinea numerelor de pe tricou, cărțile oferite de Editura All, le sponsor:
Adam și Evelyn merge la Iași, la Monica și Ciprian Horoiu
Discursul regelui la domnișoara Lavinia Petcu
Magazinul de sinucideri la Alice Dumi
Fiul la Aa
șiiiiiiiiiiiiiiiii
Lovebook la Lary
Sper să mai urmeze și alte concursuri de genul ăsta cât mai curând! :)
Mulțumesc, All, pentru toate cărțile oferite!
Nu mai pot de râs când văd unele știri cu vedete. Și ca să ne înțelegem din start, spousal support e un fel de pensie alimentară pentru fostul soț sau fosta soție. Adică unul din ei face o cerere ca ex-ul să-l întrețină după ce și-au spus pa și la revedere.
Ce-i așa amuzant? Păi în cazul vedetelor pline de bani, mi se pare că partenerul care are asemenea pretenții de la ex vrea doar să-și scoată fostul partener de viață din sărite arătându-i că poate să-i toace banii și nervii mult și bine după divorț. Mie mi se pare destul de lipsită de logică treaba asta în multe cazuri, dar cine-s eu să hotărăsc…? :D
În curând o să-și ia banii unii altora și din alte motive și dacă n-au fost căsătoriți. Poate unul va avea nevoie de alocație pentru a-i cumpăra hrană peștelui din acvariu sau altul va vrea să mențină un standard de viață ridicat câinelui adoptat împreună și să-l ducă zilnic la cină la Four Seasons.
Dar cum ziceam… cine-s eu să judec?
…și dacă le auzi, e mai bine să te-ntrebi dacă vrei neapărat acel job.
Postarea asta e inspirată dintr-o conversație care a readus în prim plan lupta mea cu intervievatorii și din topurile pe care le tot muncesc la job. :)
Cei care citesc blogul de ceva timp sigur știu că-s pasionată să scriu de joburi, interviuri și alte bălării din aceiași categorie, așa că azi m-am gândit la 5 chestii care ar trebui să pună pe gânduri un posibil angajat (dacă le aude în cadrul unui interviu).
1. Te-ar deranja să stai peste program uneori? Ăsta e un fel de test al nervilor, din câte am observat. Uneori înseamnă de fapt tot timpul și probabil și neplătit, iar dacă ești mai mămăligă de fel și nu răspunzi hotărât că nu-ți convine, ai cam pus-o, asta dacă accepți jobul.
2. Nu trecem sumele reale în contract, ne înțelegem noi. Ok, poți să te ridici și să pleci. Miroase a țeapă de la o poștă. Închipuieți să ți se promită 2000 de lei, iar la sfârșit de lună să primești… nimic. Cum dovedești că meriți banii ăia?
3. Dacă-ți pleacă colega în concediu, preiei și treaba ei. Dacă tu ai de lucru de abia poți duce, să faci muncă dublă nu-i ușor. I should know from experience! Asta înseamnă multe ore peste program fără niciun fel de beneficiu și practic zero zile libere din cele legale, pentru că vei munci de-ți vor ieși ochii pentru zilele așa-zis libere.
4. Beneficiile le vei afla pe parcurs. Sau nu le vei afla pentru că nu există :D. Așa cum bine zicea cineva pe care nu voi numi, nu doar tu ar trebui să te vinzi firmei, ci și firma ar trebui să ți vândă ție. Dacă te angajezi fără să știi de vreun beneficiu… asta-i probabil pentru că nu există niciunul.
5. Ai de gând să te căsătorești? Continuarea ar putea fi: ai de gând și să faci un copil care să te țină departe de firmă 2 ani??? Un cuvânt: ilegal! Un om de HR nu are voie să-ți ceară detalii legate de viața personală. Chiar dacă nu ești femeie și nu (prea) se pune problema de stat acasă cu un bebe, tot nu-i OK.
Later edit: astea-s din experiența mea, nu-s treburi bătute-n cuie, ca să ne-nțelegem. ;)