Să ne vindecăm prin mere!
Cred că e prima dată când îmi pare rău că de absolut fiecare dată când am ajuns în Spitalul Județean din Timișoara am ținut aparatul foto în geantă. Dacă îmi lăsam pornirile de chinez să acționeze, acum aș fi avut ce să arăt. Din păcate, în ultimii 4 ani am ajuns acolo din diverse motive, de cele mai multe ori triste. Spitalul Județean din Timișoara e absolut oribil. Bolnavii stau înghesuiți, e o mizerie înfiorătoare, mâncarea arată cam la fel de bine ca și zoaiele (resturi + apă pentru cei care nu sunteți connoisseuri), iar dacă trebuie să mergi la cineva la etajul 9, apăi să te ții bine, dacă nu ești muncit la sală, febră musculară scrie pe tine, pentru că de cele mai multe ori (nu știu exact care-i regula), liftul nu funcționează pentru oamenii de rând, doar pentru doctori.
Dacă vrei la urgențe… cum ți-o fi norocul! Eu m-am dus acolo leșinată de durere de la gastrită și domnul doctor m-a trimit acasă să mă tratez singură spunându-mi că nu are și nu știe ce să-mi facă, în timp ce se conversa cu gagica la telefon. Maică-mea a așteptat 3 ore după o ambulanță, timp în care i s-a zis la telefon de n ori că vine în 15 minute pentru că suna ca disperata de teamă că o să leșine și o să-și piardă cunoștința până ajungem noi acasă.
Dacă ești în vizită la cineva și vrei la baie, în Spitalul Județean din Timișoara, varianta de preferat e să faci pe tine, nimic mai simplu! Buzile, că efectiv nu le pot numi altfel, sunt INFECTE!
Ca să nu mai zic că pacienții mai pleacă din spital și nimeni nu observă, cum a făcut mama Andreei. Sau și mai simplu, se sinucid!
Înainte de a vă spune că NU bat câmpii cu merele din titlu și nici n-am trecut pe tratamente naturiste să-mi vindec nevrotismul de care mi s-a zis că sufăr, vă zic că nu îmi place politica. Îs total aeriană, nu citesc știri din politică and so on.
Dar unele chestii frizează absurdul!!!
De exemplu, asta:
Domnul Gheorghe Nodiți este de 4 ani (deci nu de 6 luni!) managerul Spitalului Județean din Timișoara. Și cum a reușit să transforme acest spitalul în raiul de pe pământ (sau cel mai scurt drum către raiul adevărat) dorește să devină primar.
Pentru că Spitalul Județean din Timișoara e un exemplu de spital județean, domnul Nodiți dorește să trecem la next level. Să ne vindecăm prin mere. Verzi!
Verzi și uscate! Bleah, bleah, bleah!
Mi se pare INCREDIBILĂ așa o campanie! Nu am nevoie de merele alea pentru care domnul Nodiți plătește pentru a fi împărțite pe stradă (strategie, nu glumă!), ci de un sistem sanitar în care să știu că odată ce intru într-un spital ies acolo pe picioarele mele, vindecată, nu cu 10 boli în plus și nu cu picioarele înainte, cum se știe, din păcate, (în blogosferă) că se întâmplă…
Habar nu am pe cine să pun ștampila de vot. Îs absolut scârbită de tupeul ordinar pe care-l văd la candidați și mă gândesc cu groază că pentru 4 ani, unul din acești oameni va fi liderul orașului în care eu trăiesc! :(
Cum a fost la 11even Timișoara 2012
Am ținut să specific care 11even pentru că acest eveniment nu e unic.
De data asta am avut și eu prilejul să iau parte la 11even Timișoara, deși prima ediție am ratat-o. La a doua m-am înghesuit pentru că muream de curiozitate să văd cum e. Cât pe ce să o ratez și pe asta din cauza alergiei (eterna problemă) și a unei laringite, dar nu m-am lăsat și m-am prezentat. Nu are rost să vin eu cu lista speakerilor pentru că bloggerii oficiali 11even și-au făcut jobul cu siguranță, dar vă zic că am fost impresionată de călătoriile incredibile ale lui Valentin Avramoni. The guy saw the WORLD! Incredibil prin câte locuri a fost omul ăsta! Se poate, deci!
Tare mult mi-a plăcut și Chester Williams, antrenorul RCM Timișoara care face și subiectul filmului lui Eastwood, Invictus, film pe care eu una nu l-am văzut (până acuma!).
În afara celor 11 speakeri impresionanți, eu una am fost uimită de cei de la Little People, care desfășoară proiecte prin care îi sprijină pe copiii bolnavi de cancer.
Și ca o mică bârfă, vă zic că Deea mi-a purtat de grijă să nu plec înaintea unei trageri la sorți pentru un sejur în Tenerife. Deși picam din picioare, am stat. Ca până la urmă să o felicit eu pe ea, pentru că se pare că e o norocoasă! :)
Și încă una: mulțumesc Bunicu’ și Cristina pentru invitație. Mai chemați-mă, că mai vin! :D
Over and out. Nu mai știu de când n-am dormit bine, așa că SOMN scrie pe mine!
Colorarea unghiilor
Conform dicționarului online de sinonime sunt obsedată, chinuită, persecutată, urmărită, torturată și frământată.
Așa-i.
Problema unghiilor e esențială pentru persoana mea superficială și fermecătoare și dacă nu știu eu că unghiile mele arată cumva nu pot să dorm noaptea. Ba mi-a trecut prin cap și să-mi pun unghii false/gel, dar într-un final am renunțat la idee pentru că aș fi devenit obsedată de faptul că ele cresc și se vede urât… Plus că n-aș mai fi schimbat culoarea toată ziua, altă mare problemă ucigătoare de neuroni. Nicicum nu-i bine, așa că m-am decis să-mi fac armată.
De lacuri de unghii, evident. Și am un coșulet plin și le-ntind prin toată casa. Pentru că și activitatea asta de făcut unghiile este de relaxare, ține de mood-ul meu. Nu îmi aranjez unghiile oricând și oriunde. Trebuie să fiu zen ca să mi le fac french. Sau să mă uit la poze cu pin-up girls și să mi le fac (iar) roșii. Sau să mi le aranjez în timp ce ascult Friends ca să le fac maro-ciocolatii (identice ce cele din poza de mai sus). Asta ca să ne înțelegem că pentru unghii frumoase e nevoie de o stare de spirit armonioasă.
Așa că nu vă puneți nervoase și supărate să vă aranjați mâinile (știți și voi și Scarlet O’Hara știa că mâinile indică vârsta unei femei) pentru că nu o să iasă. Enjoy the moment! :)
Primul pas e să faceți pe fundal o altă chestie. Să meargă muzică, să meargă lecțiile de franceză, un roman audio, whatever works.
Pasul 2 e să le curățați și să le piliți pentru a le da forma perfectă. Cum vreți voi, nu cum dictează curentul de modă. Singurul curent de care aveți nevoie la unghii e ăla de aer ca să se usuce lacul mai rapid.
Pasul 3 înseamnă să aplicați un strat de protecție/top coat care să protejeze unghia.
Pasul 4 e să dați primul (sau singurul strat de lac), iar apoi al doilea.
Pasul 5 e să vă relaxați. :)
Și să vă exemplific. Eu îmi pregătesc unghiile cu serialul Friends pe fundal de cele mai multe ori, că asta mă relaxează pe mine. Stau în pat și mi le aranjez cum vreau (de cele mai multe ori stau acolo). Apoi îmi pictez unghiile după inspirație (ciocolatii adică :D). Când termin cu ele, pun un episod din alt serial (ceva nou) și pnă termin eu cu ale mele, unghiile-mi sunt uscate.
Să vă zic ultimul pitic ? :D
Cum nu mai aveam Tina R. în Timișoara (as far as I know), am căutat pe net să văd dacă pot să fac shopping online. (Stați că are legătură, nu bat câmpii!) Și am descoperit că Tina R. s-a partenerizat cu Avon și dau cadou la fiecare tricou Avon Colors by Tina R. un lac de unghii Pro Nail +. Spre bucuria mea, tricourile-s 100% de bumbac, așa că ia vedeți ce am pe wishlist pentru următorul salar. Nu-i scump și pun mâna și pe-o ojă nouă. :D
P.S. Prietena mea Timi, zisă și Dog are deja o parte din lacurile astea (pentru că ea e reprezentantă, deci ceva mai mult decât un muritor de rând), așa că m-a folosit ca să-i fac manichiura cu ele. Vedeți rezultatele în pozele următoare.
Ah, e fetiță…
Săptămâna trecută, mergeam grațios spre lucru, bucurându-mă că nu plouă, nu ninge și nici de inundații n-avem parte. În fericirea mea matinală, aud ca prin pahar (hai că știți cum se ascultă cu paharul prin perete) un dialog absolut INCREDIBIL și totuși cât se poate de real pentru țara civilizată în care trăim.
Personajele: un tătic maxim de fericit și o babă/acritură/murătură/whatever.
Dialogul (ce am prins din el, dar precis am prins esența…):
- Șiiiiiiiii, a născut?!?!?!
- Daaaaaaa! zice el cu gura până la urechi și mândru nevoie mare.
- Și ce aveți? Ziiiiiii!
- O fetiță! zice bărbatul care semăna cu reclama de la energizantul care își dă aripi.
- Fetiță?!?!? întreabă pe un ton posac baba/acritura/murătura/whatever.
Atât am auzit. Evident, nu mă puteam opri ca să stau să casc gura, dar n-am putut să nu remarc că deși bărbatul era super fericit de venirea pe lume a fiicei sale, baba/acritura/murătura/whatever era extrem de dezamăgită, de parcă un american nervos i-ar fi bombardat curtea cu pătrunjel și i-ar fi stricat răsadurile de ceapă.
Trist. Foarte trist că în ziua de azi mai există femei dezamăgite că surorile, fiicele sau prietenele lor nasc fetițe. Mă întreb de ce gândesc așa, din moment ce e evident că lumea nu poate exista fără femei. (Deocamdată, o să zică unii…)
RATT și misterul biletelor tricolore
O călătorie cu un mijloc de transport RATT, adică Regia Autonomă de Transport în comun Timișoara este plină de surprize. A te urca într-un tramvai RATT e echivalent cu a urca într-un roller coaster, cu excepția faptului că-s șansele mai mari să te dai jos sănătos din roller coaster decât din RATT.
Trecând peste detalii gen tramvaie care ar fi trebuit scoase din uz de peste 5 ani, tramvaie care iau foc, tramvaie mizere și tramvaie împuțite, RATT a decis să revină cu o nouă surpriză. Altfel nu se poate numi! :)
RATT a făcut modificări la bilete. Dacă înainte aveam bilete de express, albastre, cu 2.5 lei și bilete de orice altceva, galbene, cu 2 lei, acum avem 3 feluri. Să fie :D.
Și într-o zi mă trezesc că o doamnă de la un chioșc de bilete mă trage de mânecă:
”- Domnișoară, s-au schimbat biletele!
- Huh?
- Vreți de tramvai sau de troleibuz…?
- Ăăăă (blonda din mine o dă…), bilete cu 2 lei!
- Da, domnișoară. De tramvai sau de troleibuz?
- (blonda din mine insistă iritată) Cu 2 lei!
- Domnișoarăăăăăăăă, toate-s cu 2 lei, dar pe tramvai faceți bilet galben de tramvai și pe troleibuz roz de troleibuz.”
În zilele următoare, tanti a continuat să-și răcească gura și cu alții ce mine. RATT nu s-a obosit să anunțe NIMIC online, pe site-ul oficial, NIMIC în stații sau în mijloacele de transport în comun și tot prea puțin în presă în presă (eu am descoperit noutatea căutând pe google).
Având în vedere că pentru folosirea biletelor albastre de express (cu 2.5 lei) pe alte mijloace unde biletele-s 2 lei există amenzi (da!), aștept cu nerăbdare să mă dea careva jos din vreun mijloc de transport pentru că am compostat bilet roz chiloțiu în loc de galben hepatic sau invers și să încerce să mă amendeze. Pentru un bilet de 2 lei. La propriu și la figurat.
Și am și o curiozitate. E legal să mi se ceară bani pentru bilete/ abonamente pe tramvai din moment ce acestea circulă ilegal? Pentru că tramvaiele trebuiau scoase din uz de 5 ani, din câte-s eu informată.
Gânduri de emigrare, anyone?
