Când oricând înseamnă niciodată
”Ne vedem oricând.”
Dacă mai aud chestia asta încă o dată de la persoanele pe care le invit la un suc/ o cafea și mă tot refuză, deși teoretic suntem prietene, cred că fac icter. Pe bune, ieri toată ziua mi-am amintit o fază recentă în care o amică pe care o invit ba la suc, ba la cafea, ba la mine, mi-a zis că nu poate să vină la o întâlnire cu mai mulți amici, dar pentru ea nu-i problemă că doar noi ne vedem oricând!
M-am mutat de 7 luni in the name of sinteza peptidelor și în astea 7 luni (!!!) singura chestie pe care am aflat-o de la ea a fost că o să fiu invitată la nuntă când va fi nunta. Booon. Bine că la un suc nu ne putem vedea ca să am un motiv să o consider prietenă, dar la un eveniment de câteva sute de euro, da!
Am observat că în ultimii doi ani numărul invitaților la evenimente de genul ăsta a crescut invers proporțional cu atenția pe care mi-o acordă oamenii ăștia în celelalte 364 de zile din an, chiar 365 în 2012.
Păi cum suntem noi prieteni dacă vrei să mă vezi doar atunci când tre’ să sar cu banu’? Eu exist și în timpul anului și de la amici și prieteni am anumite așteptări, altfel ar fi simple cunoștințe. Cum și ajung extrem de mulți de altfel.
Pentru că multe din ele au timp de un suc înainte de un eveniment mare la care TREBUIE să fiu pentru că înseamnă mult…
Din păcate, acel oricând din ”Ne vedem oricând!” înseamnă în 95% din cazuri niciodată (până mă mărit sau îmi botez pruncul).
Copii fericiți
Pentru că pe mâine am programat un hate/whine post în care-mi vărs amarul și frustrările, azi am niște poze de copii fericiți, care nu realizează ce înseamnă grijile și dezamăgirile.
surse foto: weheartit și pictureschildren
Ce se mai întâmplă în cel mai frumos oraș din țară
Adică în Timișoara, bineînțeles! :)
Se întâmplă Concursul Național de Discursuri, organizat de Toastmasters. Mea culpa că vă anunț pe ultima sută de metri, dar vă zic sigur că până în 1 mai aveți niște reduceri frumușele dacă vă ”coafează” ideea de a participa. Tot evenimentul are loc în perioada 4-6 mai și sună interesant, zic eu.
Un pic mai devreme, adică joi, în 3 mai e PR Beta. Conferința de comunicare, that is. PR Beta se adresează în principiu companiilor, dar și specialiștilor în comunicare, așa că trageți-vă șefii de mânecă să vă ia bilete dacă lucrați în domeniu. Dacă sunteți freelanceri, well, faceți-vă singuri o cerere să mergeți la PR Beta și aprobați-o! :D
O veste bună legată de oraș e că-l puteți vizita de pe roți. Nu 4, ci două. Dacă sunteți studenți sau pensionari cu atât mai bine, e gratis. Dacă nu, e destul de ieftin, dacă am auzit eu bine, 3 lei ora sau 15 lei ziua. Înlocuiți pachetul de țigări cu o zi de pedalat și sigur o să fie mai bine, zic eu. Citiți mai multe despre proiectul I’Velo ca să vă lămuriți.
Cel mai important event e evideeeeeeent Scavengers Hunt :). Să nu uităm că începe și târgul Gaudeamus și numa’ bine cei de All pregătesc surprize legate de Scavengers Hunt. Ne vedem, da?
Poop e caca!
Greu cu trezirea de dimineata. A trebuit sa ajung la lucru ca sa-mi dau seama ca ceea ce am scris in draft, draft a ramas, sub forma de idei cu liniute.
Dar nu am vrut sa bata vantul azi aici si mi-am adus aminte de o chestie care ma scoate din sarite. Zilnic, vad pe facebook si pe alte retele cum isi scriu gagicile ca se poopa. Poop. Te poop. Poopici. Poopilici. Poopicei.
Boooooooooooon. Fetelor, poop = CACA! Asa ca traducerea de mai sus e: Caca. Te caca. Cacaici. Cacailici. Cacaicei.
Ia vedeti, chiar si google translate traduce intr-o maniera excesiv de academica si ortodoxa poop.
http://translate.google.ro/?hl=ro&tab=wT#en|ro|poop
Si da, se pronunta la fel – pup. Dar e poop. Asa ca cand va poopati ubitele, transmiteti un mesaj cam… murdar, de fapt.
Poopicei enervati! XoXo :D
”Cele zece mii de dorințe ale împăratului” de Jose Freches
Am cerut cartea aceasta în cadrul campaniei Cartea Călătoare de la All cu gândul la o prietenă bună, iar după ce ea va termina să o citească, se va îndrepta spre Iulia, iar apoi… va călători mai departe.
Înainte să citesc cartea, mă așteptam la multă istorie și o grămadă de informații relativ greoaie despre cultura chineză. Le-am primit, doar că grămada de informații se referă mai degrabă la cultura de… alcov! Cum nu știam ce exact e ”clopoțelul birman” și cu bună intenție am evitat să mă documentez, mi-am zis că o să aflu citind. A fost o experiență, să o numesc așa… incitantă! :)
”Cele zece mii de dorințe ale împăratului” e o carte încărcată de erotism! O să citiți despre sex în doi sau… sex în grup, mai precis în 7. Și în alte combinații, dar nu vreau să vă vând toate ponturile chiar :)).
Jose Freches mi-a demonstrat prin cartea asta că societatea chineză de secol XVII nu era foarte diferită de cea de acum, doar că mijloacele de propagare ale informației erau total diferite. Ca să nu mai zic de faptul că împăratul avea niște angajați, numiți ”Pensule Roșii” care însemnau fiecare partidă fierbinte a sa în cele mai mici detalii, înregistrând totul, de la tehnici până la sunetele scoase de parteneri în timpul acțiunii.
Dacă sunteți mai pudici, nu vă îngrijorați, cartea nu e vulgară. Nu veți vedea niciun cuvânt urât, ci doar metafore care vă vor pune pe gânduri (cred eu).
Nu e ca și cum n-aș fi știut că oamenii făceau sex și atunci, dar m-a impresionat să văd cum era tratat subiectul și cât de important era pentru societatea chineză.
Dacă vreți literatură erotică scrisă de un contemporan, citiți deci ”Cele zece mii de dorințe ale împăratului”, tare am impresia că o să vă încânte.
