Mi-a venit ideea să caut ”dovezi” ale implicării câinilor la nunți după ce am citit pe yahoo un articol cu tema clișeelor de la nunțile americane, printre care și câinele care aduce inelele mirilor :). O fi clișeu la ei, la noi (încă) nu este. 

Din ce am văzut pe net, unii îs incredibil de drăguț costumați și cute, alții par foarte incomozi și chiar despre asta se vorbea în articolul de pe yahoo, că bieții câini știu că toată viața stau pe pernuță și vine și ziua aia când stă pernuța (cu inelele) pe ei și li se pare ciudat :D.

Am selectat niște poze cu căței faini și implicați în nunta stăpânilor probabil. Google m-a ajutat:

Ca să vedeți că am stofă de jurnalist senzaționalist, vă zic că mâine, probabil pe PRO TV și probabil la știrile de la 5 o să aflați că în localitatea Utvin, comuna Sânmihaiu’ Român, județul Timiș, într-o familie de romi/țigani membrii s-au luat la bătaie între ei cu pari, săbii și topoare. Că așa-i românu’, pacifist de felu’ lui!

Să nu ziceți că nu v-am informat. O fi mass media a patra putere în stat, dar de data asta locul plin cu inepții e one step ahead! ;-)

Later edit: și Tion a avut informatori la fața locului, se pare, și știe și detalii mai multe decât mine :))) – http://www.tion.ro/familie-atacata-in-propria-casa-la-sanmihaiu-roman-in-timis/973827 – se pare că au fost două familii care s-au caftit.
Așa-mi trebe dacă am lăsat baltă jurnalismul și verificarea din 3 surse :)).

Nu, nu e vreun review la vreo carte de Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle, ci e primul gând care mi-a venit în minte după ce am citit pe un site de știri că la Spitalul Județean din Timișoara iar s-a sinucis cineva aruncându-se de la etajul 9.

Și nu pot să mă întreb, de ce mama naibii au pus acolo sus fix pacienții cu probleme neurologice și psihologice, când e logic că există o mulțime de tentative de sinucideri și ei nu au ferestrele blocate în niciun fel și evident că nu există un om angajat să le păzească să nu se arunce pacienții.

Numa’ bine, jurnaliștii au despre ce scrie, medicii au mai puține persoane de tratat și nu există problema lipsei de paturi. Iecs! 

Haos ca peste tot!

Cotrobăind eu prin noua bucătărie supersonică a maică-mii descopăr N sticle cu un conținut dubios, cu miros ciudat, de stătut, din care gust doar ca să constat că e apă cu gust de câine ud.

Întreb și eu ca tot omul curios ce naiba poate să țină în sticlele alea, o parte de când lumea și pământul, că ambalajele îs de acuma 100 de ani parcă… Și foarte supărată ea pe supărarea mea, îmi trântește printre dinți, ca un lătrat: APĂ SFINȚITĂ! 

No shit! Întreb ce vrea să facă cu atâta apă sfințită și îmi zice că e bine să fie acolo. Ca să… ce? Să o aruncăm pe vreun vecin care încearcă să-și dea foc? Să ne spălăm pe mâini dacă se ia apa caldă iarna? 

Eu una nu cred în proprietățile ei curative, dar respect și părerea asta. Totuși, să ții în casă multe sticle cu apă sfințită (de la diverse sărbători, din diverși ani :D) mi se pare prea mult.

Se pare că am început vesel (not) rău de tot ziua de joi.

Marți am trimis o comandă prin Fan Courier, Timișoara – Cluj, în ideea că ajunge de pe o zi pe altă fără cea mai mică problemă. Așa că miercuri seara sun destinatarul să îi aud reacția la primirea coletului. Reacția lipsea, că doar am plătit 21 de lei ca să mă enervez și să dau telefoane, nu ca să fac o bucurie, nu? Coletul nu a a ajuns până miercuri seara… M-am gândit că poate ajunge joi dimineață, o fi fost cineva bolnav în personal și nu s-a livrat…

Joi dimineață sun iar, mi se spune iar că nu a ajuns coletul. Intru pe net să verific AWB-ul, îmi apare că se face livrarea la sediu. Pun mâna instant pe telefon și sun la București. Domnișoara de acolo foarte drăguță mi-a explicat că în contul comenzii apare explicația că destinatarul a transmis prin telefon că ridică el comanda de la sediul lor. Șocată, i-am zis că este imposibil: destinatarul are 7 ani, nu am lăsat număr de telefon și destinatarul de 7 ani locuiește într-o casă de copii!!! Și am un motiv bun să îi trimit colete prin Fan Courier pentru că știu că e permanent cineva acolo și consider că nu trebuie să pun doamnele de acolo să facă drumuri la poștă să stea la cozi când au copii în grijă. La auzul explicațiilor mele mi se promite că se rezolvă urgent.

Vineri dimineață aflu că pachetul meu expediat marți încă este în sediul Fan Courier din Cluj. Mi se spune de o altă doamnă/domnișoară că defapt nu a fost contactat telefonic destinatarul și eu am scris adresa greșită pe colet. Da! Că îs atâta de proastă încât să greșesc o adresă unde am făcut diverse vizite și trimit N colete! Îi explic că eu cu mâna mea am scris pe colet adresa și că o fi greșit vreun coleg de-al ei din Cluj, că pe chitanța mea din Timișoara e corect. După care mă ceartă că am trimis coletul unui copil de 7 ani!!! Și apoi promite că se rezolvă imediat.

Vineri la prânz încă nu era coletul livrat așa că am sunat IAR. Mi s-a zis (de o doamnă nr. 3) că la ei apare o altă stradă și mi s-a cerut telefonul de contact al destinatarului și al meu pentru a se rezolva. De asemenea am cerut informații despre cum pot face o reclamație și le-am trimis mail lor și celor de la OPC.

Răspunsul Fan Courier de vineri de la ora 15:18: își cer scuze pentru situație și mă anunță că s-a livrat coletul. Niciun cuvânt despre faptul că eu am plătit un serviciu care nu s-a făcut sau despre faptul că am cerut număr de înregistrare. Am dat mail înapoi și am cerut IAR număr de înregistrare al reclamației și l-am primit.

Fan Courier = servicii de rahat din momentul ăsta pentru mine. Ca să ajungă în 3 zile lucrătoare puteam să trimit cu poșta română. Îs efectiv scârbită de minciunile, atitudinea și serviciul lor execrabil care mi l-au oferit de data asta și o să evit pe viitor orice posibilă colaborare (deși mi s-a cerut în mail să colaborăm amiabil în continuare… mda!).