Pentru că nu e de citit, e de văzut :).

”Provence Style” de la Taschen, am primit-o la începutul anului de la (pe atunci) colegii de lucru care mă știau obsedată de Provence. Conține fotografii cu grădini, terase, case, interioare și detalii din Provence și are o mică introducere foarte frumos scrisă de Alison Castle (fotografa) numită Lavender Fields Forever:

Și evident că în franceză sună mult mai bine, dar spre rușinea mea nu știu franceză :(.

Vă las cu câteva imagini din carte:

Cartea asta mi-a trimis-o draga de Jo într-o zi în care a descoperit ea că mie îmi place ciocolata și ceaiul.

Și eu m-am apucat să o citesc, doar că mi-a fost cam greu să o duc la bun sfârșit pentru că limbajul folosit mi s-a părut cam de lemn și traducerea cam anapoda.

Cartea aș numi-o interesantă, ce m-a stresat pe mine a fost faptul că mi s-a părut pe parcurs că autorul nu ajunge nicăieri cu povestirea, plus că eram influențată de review-urile citite și aveam așteptări destul de mari în privința ei, așteptări pe care mi le-a dezamăgit (sau poate pur și simplu nu e genul meu de carte).

E vorba de povestea familiei Rolleston, a rudei sărace Sarah Pollexfen și a copilului din flori Tom.

Rollestonii trăiesc pe domeniul Cariglass, un loc căruia i-a pierit strălucirea – doamna Rolleston locuiește cu nepoții – Lionel, de care Sarah este îndrăgostită în secret, John James, care are o amantă bogată și Villana care a rupt logodna cu Hugh, fratele lui Sarah și după ani buni s-a căsătorit cu un avocat mai în vârstă decât ea. Tom este copilul din flori al uneia din servitoare, permanent batjocorit de localnici datorită originii sale. Totuși, în ultimele pagini aflăm că Tom este proprietarul de la Cariglass.

Cum se întâmplă asta? Nu vă spun, poate vreți să citiți :).

De când am trecut de vârsta școlii și de cea a studenției, vara îmi amintesc cu nostalgie de vacanța mare în care aveam timp să citesc, să mă uit la tv, să stau afară până uitam de mine & so on. Cred că Iri m-a simțit nostalgică și mi-a trimis pachet o leapșa care să mă facă să zâmbesc și să-mi aducă aminte de școala generală când ne înghesuiam toți să ne declarăm amorul prin oracole și apoi ne dădeam coate ca să vedem cine și ce a scris :).

1. Un cuvant de inceput
Ceau! (salutul care e pe ordinea de zi în Timișoara)
2. My name is…
Oana

3. Adresa si nr. de telefon
He, he, în era online-ului, nu mai răspunde nimeni la din-astea :).

4. Cand v-ati nascut?
În 28 decembrie 1987. A trecut ceva timp :).
5. Data, ora, ziua, luna si anul completarii oracolului
22 iulie, 8:10 PM.
6. Ce animale preferati?
Câinii și pisicile.

7. Ce sporturi va plac? Le practicati?
Imi place inotul, din pacate nu prea am ocazia sa il si practic.

8. Ce dansuri va plac?
Ha?
9. Ce personaje din desene va plac?
Louie din ”Viața cu Louie” și Polly din ”Copiii de la 402”

10. Ce pasari va plac?
Copil crescut la etajul 3 here! Am noroc că știu ce-i aia o pasăre!
11. Dar flori?
Îmi plac florile de câmp, orhideele în ghiveci și câmpurile de lavandă.
12. Va plac cartile?
Daaaaaaaaaaaaaaaaaa!

13. Ce cintareti(ete)
Bon Jovi & Queen fan here!
14. Dar actori?

Anthony Hopkins.
15. Ce tari va plac? 

Din ceea ce am văzut până acum prefer Muntenegru, Franța și Belgia. Emphasis on FRANCE :).

Ok, am trișat, leapșa avea 30 de întrebări, eu am tăiat-o la jumate că unele chiar nu mi se potriveau, dar cele 5 minute de întors în timp au fost drăguțe. Dacă vreți să vedeți integral despre ce întrebări ziceam, vedeți la Iri. 

Eram în liceu când am avut primul mobil. 

Eu una, pe vremea mea, când încă vedeam telefoane mobile doar în filme și nu știam ce-s alea, călăream telefonul fix până se uitau părinții urât la mine. Apoi, cu primul mobil al meu trăgeam de credit și trăiam din bipuri și sms-uri scurte și la obiect. Am trecut după, la 10 minute de conversație sau ieftineala de un cent în weekend și am stat la telefon până mi s-a acrit. Next step, că eram fată comunicativă, m-am angajat în call center și am ajuns ușor în era minutelor care vin de peste tot.  

Toți marii jucători de pe piața de telefonie mobilă încep acum să arunce în noi cu oferte care de care mai avantajoase – minute gratuite în weekend, 1000 pe lună, un milion pe an, 3000 de mesaje pe Venus, 5000 pe Marte, 50 de minute lunar pe viață, 385746 de sms-uri din spațiu, navigare gratis pe facebook de pe mobil – toate minunile posibile și imposibile numai ca să stăm călare non stop pe telefon și să ne cheltuim banii pe cele mai super oferte din toate mega ofertele care există.  

Întrebați-mă acuma dacă mai am chef să vorbesc la telefon. Când îl văd că sună mi se ridică tensiunea și aș da cu el de pereți. Din toată agenda mi-e drag să vorbesc cu prea puține persoane. (Și totuși sunt conștientă că un smartphone ar fi util pentru că aș putea să comunic și când sunt plecată, nu să tot car laptopul după mine și pentru că efectiv telefonul meu îmi fac glume cu bateria și de parcă asta n-ar fi suficient arată de parcă ar fi fost călcat de tren, rumegat de o vacă, pipilit de un câine și apoi șters cu un șervețel umed ca să arate decent cică…)