Ce-mi doresc eu mie

In 2011 sa rad mai mult si sa citesc mai mult. Sa fiu mai fericita. Sa imi indeplinesc mai multe dorinte, sa ma joc mai mult cu Miki si sa ies mai mult cu prietenii, sa petrec cat mai mult timp cu Alex. Sa fac ceva dansuri. Sper sa am ocazia sa invat franceza & sa calatoresc cat mai mult! Sa ii vad pe Bon Jovi live :).

Una din cele mai importante chestii pe care mi le-am propus, si e ceva extrem de realizabil, e sa citesc mai mult. Pentru ca din cauza internetului – mess, facebook, bloguri si alte prostii, nu mai pun mana pe o carte. In ultimele zile am fost harnica si am citit “Om bogat, om sarac” si mai am putin din “Memoriile lui Sherlock Holmes” (“Aventurile lui S. H.” le-am dat gata intr-o zi cand… guess what, nu eram acasa si nu aveam acces la laptop). Urmatoarea pe lista mea e autobiografia lui Marquez – cel mai frumos cadou de Craciun – “A trai pentru a-ti povesti viata”. Dupa aceea… inca nu stiu, mai am 77 de carti de la Adevarul care asteapta sa fie deschise si citite pana la capat si cu siguranta o sa mai descopar si alte carti intre timp. important e sa fiu right on track :).

Cine si ce mai citeste?

Craciun infundat

Adica cu funda. Si cu nas infundat. Si cu febra, si senzatii de ameteala si cu un nas care curge non stop. Craciun cu tuse si stranuturi :).

Mult asteptatul Craciun de anul asta a trecut si eu inca mai tanjesc la gustul mancarii, ultima data i-am simtit gustul in ajun. Daaaaaaaaarrrr, inainte de asta, am reusit sa stau cateva ore sa impachetez toate cadourile de Craciun care au ajuns la destinatari la cateva zile dupa eveniment, unul inca zace sub bradutul meu. Si am reusit sa desfac si cadoul meu principal, compus din doua parti, ambele pe wishlistul meu :)). Am primit autobiografia lui Marquez!!! :) :) :) :) :) :) Abia astept sa ma pun pe citit, deocamdata sunt la altceva (intr-un viitor post revin cu detalii cu privire la lecturile mele).

Anul asta a fost putin ciudat, nu doar din cauza gripei care m-a facut sa arat ca o ruda tanara si original caucaziana a lui Michael Jackson, ci si datorita lipsei reuniunilor de familie, care pana acum ii provocau mamei mele o usoara isterie (prajiturile nereusite au un efect diabolic asupra starii ei). Anul asta familia nu a venit, ea nu s-a isterizat, am facut bradul in liniste si pace ca pe vremea cand eram de-o schioapa si am mers noi la neamuri cand am reusit si a fost foarte bine. 

A trecut si ziua mea in care “am muncit” – am facut cea mai buna pizza (nu singura, of course), am primit si un tort surpriza cu lumanari pe el – facut sub nasul meu infundat, deci nu m-am prins nicidecum de ce se punea la cale :). Imi astept cadoul de la Alex care va fi fabricat abia peste doua luni, e imens, o sa-l tin minte toata viata si o sa il folosim impreuna :>. Mi-am pus doua dorinte MARI cand am suflat in lumanari, sper din suflet sa se implineasca :).

Astept trecerea in noul an si miezul noptii ca sa-mi spun iar dorintele in gand si sa sper ca se vor indeplini. Sfarsitul de an mi-a adus optimism (mai mult decat aveam).

Baba din tren

Cum care baba? Toata lumea are macar o data in viata o baba in tren (atentie, nu la modul pervers!!!).
Baba mea am “primit-o” la Cluj. Veneam de la Cluj la Timisoara intr-o noapte, cu trenul de la Sighetul Marmatiei, si spre norocul meu (sunt o norocoasa, nu-i asa?) am nimerit intr-un vagon plin de tarani (tarani adevarati, nu smecheri) care carau branza, muraturi si tot felul de alte minuni mirositoare prin papornitele care ocupau tot compartimentul. Odata ce m-am pus jos (la geam), acolo m-a batut Dumnezeu ca singura cale de iesire era pe geam.
Dupa ce mi-am dat seama ca nu o sa am partener de conversatie – bolile venerice ale vecinilor nu reprezinta un subiect care sa ma puna pe jar – mi-am indesat in urechi castile si am incercat sa ma relaxez, strivita de geamul rece – din stanga si de nenea care tot adormea pe mine (si pe care incercam sa il trezesc cu smucituri bruste) din dreapta. Dupa ce vecinii de compartiment au adormit pe rand (dubios de repede) mi-am dat seara care e cauza – tanti din fata mea, o femeie masiva, la vreo 60 de ani, cu un fel de troler umplut cu varza si sprijinit insistent peste picioarele mele (in ciuda reactiilor mele vadit negative) ii adormea pe toti pe rand. Avea o gura, ceva de speriat. Vorbea incontinuu, incontinuuuuuuuu. Oricum, eu, mandra, cu castile in urechi si cu privirea de visatoarea, eram convinsa ca m-am scos si daca am noroc (dar nu, nu am) poate chiar adorm pe ritm de Queen.
La un moment dat, cumva, din neant, mi-a scapat un deget pe butonul de pauza. Si cand am ridicat ochii mei mari si mirati spre mp3 sa vad ce s-a intamplat, EA era acolo. Era cu gura deschisa si cu ochii fixati pe mine, pregatita de start. Si a inceput… Vedea ca sunt cu castile in urechi, dar a continuat, asa ca dupa vreo 10 minute mi-am scos castile si am ascultat-o, ca mi-era jena (buna educatie e ceva total gresit si inca nu mi-a adus privilegii). Asa mi-a trebuit, daca am fost fraiera! Cred ca minim 4 ore mi-a vorbit NON STOP, am aflat toata istoria familiei (bunici, parinti), a copiilor ei (meserii, soti, sotii, nepoti, rude de-ale nevestelor fiilor), diverse retete (muraturi, prajituri) si leacuri naturiste garantate pentru minim 3 tipuri de cancer.
Pana la Timisoara stiam totul despre nepoti si adresa fiului de pe Ion Ionescu de la Brad, insurat cu o netoata…

Sa mai specific ca urasc sa merg cu trenul? Pun pariu ca nimeni nu are o baba mai tare ca a mea :D.

Public Santa

Adica tocmai opusul lui Secret Santa. Asta facem noi la lucru. Defapt nu e nici Public Santa ci e un “merge” intre Public & Secret (Santa). Nu e chiar secret totul pentru ca fiecare persoana stie de minim un coleg – cui da, sau de la cine primeste pentru ca l-a surprins pe X umbland la brad sau pentru ca s-a discutat.

Eu am noroc, suntem 3 in birou, din care una aproape tot timpul plecata, asa ca nu am avut ocazia sa aflam tot… chiar tot :)). Dar ma roade curiozitatea sa stiu cum e intr-un birou cu 5 fete – oare si-au povestit cine la cine face cadou sau discutia e tabu? Oare s-au tras de limba reciproc sau doar au ciulit urechile mai ceva ca cei de la CIA ca sa fie informate ce sa ii cumpere “victimei”?

Eu am vrut sa intind nervii persoanei la care i-am facut cadoul asa ca de cateva zile bune ma joc cu curiozitatea ei, dar se pare ca si al meu Secret Santa face exact la fel cu mine, care zilnic verific bradul cu o precizie asemanatoare cainelui lui Pavlov. Sper sa nu fi uitat mosu’ misterios de mine, eu il astept cu drag :).

Chef de tot

Nu stiu ce am anul asta… in alti ani asteptam un pic cu groaza Craciunul, ma calcau pe nervi colindele, nu aveam nici cel mai mic chef de ziua mea si nici de revelion.

Anul asta am chef de tot. Parca mi-a facut cineva o injectie cu optimism in c-r ca altfel nu-mi explic :)). Am fost la shopping de cadouri de Craciun cu Alex (un pas inainte pentru el care vede shoppingul ca pe o povara si ii ia mai mult timp sa gaseasca un loc de parcare decat sa aleaga ceva dintr-un magazin…), am plecat incarcati de tot felul de minuni pentru familie si nu a comentat nimic (o fi his evil twin brother???). M-am pregatit din timp pentru Delia. I-am facut pe ai mei sa imi zica ce isi doresc… ce se intampla? 

Le-am facut felicitari personalizate tuturor colegilor, ascult colinde zilnic pe Europa FM si mai si fredonez si n-am facut alergie inca. A nins si nu ma irita atat de tare pe cat ma asteptam… I-am cumparat un cadou mare si frumos Alexutului si am si convins-o la telefon ca mosul a discutat cu mine si si-a cerut scuze ca l-a lasat la Timisoara in loc de Cluj. 

Abia astept sa vina Delia si sa ne vedem si sa mergem la karaoke si sa iesim si sa ne vedem LIVE, webcam-long-distanced friendship is hard. Vreau sa o ating si nu la modul pervers.

Abia astept Craciunul. L-am terorizat pe Alex ca vreau un cadou frumos. 

Abia astept ziua mea. Again… vreau un cadou frumos :)). Multe cadouri frumoase daca se poate.

Abia astept revelionul, abia astept sa imi serbez ziua (something is definitely wrong with me, probabil is posedata de ceva, altfel nu-mi explic) la job si cu prietenii (mi-am cumparat inclusiv o rochie pentru acest important eveniment, chestie pe care eu nu am mai facut-o de la majorat :))))

Sunt optimista de felul meu, dar sarbatorile de obicei ma deprima. Anul asta am planuri chiar sa imi vizit de bunavoie si nesilita de nimeni bunicii. Am o supradoza de optimism si cheerfulness si is tot timpul agitata si vorbesc mult si prost, cum mi se intampla cand sunt intr-o dispozitie de zile mari si mi se aduna ideile si vreau sa zic tot deodata si iese o varza.

Sper ca anul asta de sarbatori sa nu fac nimic din obligatie (incredibil cat e de important…) si sa raman tot in stadiul asta de Christmas freak si sa incep anul nou la fel. Si sa am aceiasi oameni minunati alaturi si la anul (asta e pe wishlist – ffffffffffffoarte important).

Nu stiu cine si ce mi-a facut, dar e fooooooooooaaaaaaaaaaaarteeeeeeeeee bine!!! Anul asta am chef de TOT.