Cainele

Well, cred ca am ajuns la acea varsta la care vreau sa ma asez. Nu pe scaun, evident, ci la casa mea, no parents included. Si ce imi doresc eu cel mai mult si la ce visez cel mai si cel mai mult? Nu la casa cu piscina, nu la masina, nu la minunatii tehnologice (oricum, technology hates me), eu vreau un caine!
De cand ma stiu mi-am dorit catel si dupa aproximatv 14 ani de existenta, 14 ani plini de lacrimi si rugaminti am si primit. PISICA :D. Nu ca nu as iubi-o la nebunie si nu am sta toata ziua bot in bot (mai putin de cand cu jobul nou ca e iritata ca nu prea stau pe acasa si cand stau se se uita urat la mine)(asta cu statul bot in bot a fost prima regula no-no a mamei mele ca sa aduca pisica in casa si a fost respectata… vreo 5 minute din 2001 incoace!) darrrrrrrrrrrrrrrr eu vreau SI catel!!! Evident ca in situatia de acum – stat la bloc, parinti, pisica etc – este imposibil – deci cainele ramane un plan pentru viitorul care, cel putin acum, pare indepartat.
Poate functioneaza si in cazul asta legea atractiei si primesc si eu catelul visat si in the bigger picture tot ceea ce am nevoie ca sa il cresc. Ar trebui sa fie cam asa – o casa care sa aiba curte unde sa se poata zbengui si el sa fie un super cutu luat de la un adapost (nu vreau sa il cumpar sau sa il iau de la cineva) – de la adapost pentru ca as stii ca nu mai e catelul nimanui ci ca e al meu si pentru ca si el ar stii ca mi l-am dorit foarte mult de l-am luat de acolo :). LATER EDIT: nu vreau un model anume de caine, vreau unul obisnuito-comunitaro-european, sa arate ca un caine si sa comunice, adica sa faca ham ham din cand in cand :). 
Ideea sa scriu despre cainele mult visat (cu care mi-am inebunit prietenii :)), care oricum stiu ca atata le trebuie sa apara cu un caine la mine ca imi face a mea mama bagajele si impacheteaza si cainele si pisica :)) ) mi-a venit cand am vazut pe facebook ca exista www.adoptiicaini.ro ceea ce mie mi se pare super tare, darrrrrrr nu am stat sa il studiez decat in mare ca ma apuca jalea cand vad catei abandonati :(.

Oricum, eu sunt fan si abia astept sa am si eu cainele meu! Pana atunci, statul bot in bot e doar cu domnisoara din imagine :).

Minte-ma frumos!

Sunt in perioada zilelor de nastere. Oficial. E o luna si ceva in care fiecare zi de joi reprezinta ziua cuiva + alte zile de nastere care nu pica joia.
Evident, ma agit pentru cadouri – imi place sa merg prin magazine, sa aleg tot felul de nimicuri, sa ma uit pe net, sa planuiesc din timp ce as putea sa iau, sa ma gandesc cum sa impachetez, ce chestii noi si nemaifacute sa “implementez” ca sa fie ceva iesit din comun si sa aiba amprenta mea personala, fiind totusi potrivit destinatarului.                                     Si fiind intr-asa o perioada, ajung la una din eternele probleme din ograda proprie. Problema e ca sunt unii care indiferent cat te dai peste cap sa ii surprinzi si sa le oferi ceva, nu is impresionati si mai si vin cu scuze de 2 lei dupa ce arunca o privire in scarba la cadoul ales cu greu. 

Aici era o intreaga teorie a chibritului despre relatia mama-fiica din prisma ocaziilor de facut cadouri dar s-a dus cu buna intentie pentru ca imi propun sa nu ma mai enervez :D.

 Concluzie: eu vreau sa fiu mintita. Cer sa fiu mintita, cum ar zice Delia, cu zambetul pe buze si cu multa bunavointa. Vreau sa fiu mintita frumos, sa nu ma prind. Vreau sa fiu mintita cu nesimtire, cu pasiune. Vreau sa fiu mintita si sa raman cu sentimentele intacte punct.

Si by the way, eu chiar fac niste cadouri faine ;-).

8 aprilie

La multi ani! celui mai important om din lume! Care va citi blogul pentru ca o sa insist. O sa insist mult  :)).

Imaginea de aici – http://misskyliem.wordpress.com/.

Antinogena in Tara Minciunilor

A fost odata ca niciodata (wrong, este defapt since 1987) o fetita (acum domnisoara) careia ii placea sa minta (mult). Si aceea fetita (sa ii zicem Antinogena) a crescut mare si a mers la un liceu (bun) unde s-a tinut de multe prostii si prostioare astfel incat si-a adus parintii in pragul disperarii. Cu greu a terminat fetita noastra din poveste liceul (cu greu si cu ajutorul parintilor care la randul lor au ajutat profesorii) si a mers la facultate. O facultate interesanta dintr-un oras mare, centru universitar asezat pe undeva prin Banatul zilelor noastre. Si a mers cat a mers la facultate pana cand a descoperit ca exista lucruri mai interesant pe lume decat invatatul si a lasat balta facultatea (fapt real). 
Si a gasit Antinogena un fob (repet… fabulous job) unde mergea cu mare interes si avea mult succes (fapt real). Acolo si-a facut multe prietene care o ajutau cum puteau (fapt real), ea spunandu-le ce viata grea are alaturi de mastera cea rea si de tatal neinteresat de ea, care o puneau zilnic la munci grele si istovitoare. Si prietenele ei, fete bune, i-au imprumutat bani (pe care nu i-au mai vazut, dar asta nu contat, important era sa ii fie Antinogenei bine in taxi in drum spre casa sau in restaurant cand isi ostoia foamea si setea) si i-au fost alaturi in toate dramele prin care ea trecea (sa recapitulam – mastera, tata dezinteresat si mai nou – prieten rau care profita de bunatatea si inocenta ei). Si Antinogena le-a fost recunoscatoare fetelor – a terminat Magna Cum Laudae studiile sale imaginare si a obtinut rapid un loc de munca minunat unde singura ei grija (imaginara de altfel, ca si jobul) era cum sa decoreze biroul ei de sefa si ce outfituri splendide sa isi aleaga pentru zilele grele de munca (eh, imaginatia cere sacrificii). Deplasarea la mirobolantul loc de munca o facea zilnic cu caleasca propriete personala, marca Cooper, ca sa nu isi zgarie toculetele Loboutin. Fiind fata buna, si-a continuat studiile imaginare cu un masterat imaginar care i-a adus o pozitie minunata in (multi)nationala un lucra si astfel timpul ei imaginar a fost umplut definitiv.
Prietenelor domnisoarei din poveste le-a venit randul la portia de suferinta cand Antinogena le-a lasat deoparte definitiv pentru ca nu avea timp de ele (fiind o persoana importanta si ocupata) si de deplasari in locuri in care fetele isi petreceau timpul liber la povesti (tinuturile Duga si Pink, mai ieftinute, asa de nasul lor de neproprietare de calesti magice).
Si astfel am ajuns cu povestea in zilele noastre, Antinogena a ramas in bula ei magica imaginara, in alt timp si spatiu, in timp ce fostele ei prietene isi continua si in zilele noastre viaat reala in lumea aceasta gri si urata pe care o merita.

Suna cunoscut pentru cineva?Orice asemanari cu realitatea NU reprezinta pure coincidente.

Sursa foto: www.myspace.com/ deadlyfurby13