Oana Kovacs

inundatie-vecini-bloc

14 ani mai târziu, la fel de atentă

Prin anul de grație 2001 am inundat o vecină; evident, nu a fost cu intenție – nu aveam apă și-am zis să verific dacă chiar nu e… la toate robinetele din casă! N-am ce să zic în apărarea mea, n-am strălucit niciodată, ai mei și-au dorit un copil fericit, nu un geniu.  Așa că, verificând peste tot, am lăsat din greșeală robinetul de la vană deschis. Setat pe duș. Dușul afară din vană. Vineri. Ziua în care am plecat cu ai mei undeva până… duminică. V-ați imaginat voi deja sau vă ajut? Pentru cei care nu s-au prins: s-a dat drumul la apă, apa a curs prin capul de la duș, totul direct pe podeaua băii și-a holului. Deci, a fost multă apă. Așa multă că a ajuns și la vecina de jos și i-a curs și ei ca la robinet. Duminică seară, când am ajuns și-am văzut și-am aflat tragedia, m-am temut că ai mei mă vor spânzura. N-a fost cazul, dar mi-am luat o muștruluială pe care n-o s-o uit nici dacă mă reîncarnez în șobolan din cauza prostiilor din viața asta. Ai mei au discutat cu vecinii, s-au oferit să repare (tata expert în amenajări interioare), doar că vecinii l-au luat pe NU în brațe și nu au vrut să ne arate urmarea potopului cauzat de mine, ci au fost setați să ceară bani. Au vrut ei musai bani, daaaaaaar fără să-i lase pe ai mei să vadă ce și cum. Poate ar fi primit, dacă îi lăsau să vadă magnitudinea catastrofei. Au refuzat sus și tare să-i lase pe ai mei în casă și copilul alor mei (adică eu) a scăpat nespânzurat că nici părinții mei nu-s fraieri și nu aruncă banii imediat fără să știe pe ce.

14 ani mai târziu, am pus mașina la spălat și-am plecat în treaba noastră. Doar că nu a fost o zi bună pentru activitatea asta, mașina s-a simțit ignorată și… inevitabilul s-a produs. Când am ajuns acasă și-am văzut ce-i în baie, mi-am dorit să fi fost spânzurată de ai mei în anul Domnului 2001. Cu un nod în gât, am sunat-o pe vecina înainte de 11 noaptea (când am făcut constatarea) și mi-am mărturisit toate păcatele. Biata femeie, dacă ar fi știut istoricul meu, și-ar fi dorit și ea să mă spânzure ai mei acuma 14 ani. Sau măcar ea prin interfon. Sau cu cablul de la interfon. În fine, mi-am făcut mea culpa, am anunțat-o că ne înființăm a doua zi la ea să discutăm dacă ar fi ok să i-l fac pachet pe tata (salvatorul meu :D) să îi repare sau dacă vrea banii. A rămas că ne auzim a doua zi, când am sunat-o cu al doilea nod (în stomac – de parcă m-aș fi îndrăgostit de ea, nu de parcă am inundat-o) să o întreb dacă mă pot prezenta să-mi cer încă o tură de scuze și să rezolvăm cu reparația. Spre norocul meu, totul s-a uscat decent, iar daunele au fost prea mici ca să mai dorească întrevederea noastră, așa că s-a lăsat cu urări de bine și cu promisiunea de a mă suna dacă i se pare că nu e ok ceva, ca să reparăm/dăm bani pentru inconvenientul creat.

inundatie-vecini-bloc

sursă foto

La prima inundație din Timișoara, sunați-mă. Sigur am lăsat vreun robinet deschis sau mi s-a spart vreun furtun.

Comments

Oana • April 1, 2015


Previous Post

Next Post

Leave a Reply