Oana Kovacs

90-minute-14-lei
8

14 lei, 90 de minute, 3 oameni, 0 informații utile

V-am dat tot plotul din titlu.

90-minute-14-leisursă foto

De fapt, să vă explic, prin 20 și un pic octombrie mi-a venit acasă un plic de la ANAF, să merg să achit suma de 14 lei, o diferență de impozit de pe un contract pe venituri din proprietăți intelectuale (ce să fac dacă sunt intelijentă?) din anul 2012. Adică banii i-am primit anul trecut în vară și toamna asta, aproape un an jumate mai târziu, încă mai plătesc, și la propriu și la figurat, trust me, pentru ei.

Bun, termenul de plată era data de 30 a lunii, așa că în 29 m-am prezentat frumos la Finanțe, de la 8:20, cu 10 minute înainte de deschidere, să bag de seamă să fiu prima, să rezolv și să ajung la 9 la lucru. No, trebuie să vă zic că singurul lucru pe care l-am băgat de seamă o fost că intelijența care mi-o adus banii nu mi-o adus și răbdare sau noroc. Și-am descoperit că trebuia să fac de la neortodoxa oră 8 și ceva o treabă pe care absolut o urăsc – să stau la coadă (urăsc și să spăl vase, dar zău de n-aș fi spălat niște tăvi în loc de a-mi da coate cu alții). Era deja coadă de câțiva metri, că n-am fost singura cu intelectuală cu principii care-a vrut să ajungă și la lucru în acea minunată zi de marți.

În fine, noroc că m-am pus la coadă la 8:20, că până la jumate s-a dublat. Cea mai tare fază când s-a dat drumul la puhoi era că habar nu aveam pentru ce birou îmi trebuia număr, că informații pe acolo canci. Noroc cu tanti de lângă mine, care s-a prins că-s picată de pe lună și m-a sfătuit să-mi iau bilet la biroul 8. Am luat, m-am trezit cu numărul 520, m-am făcut comodă, mi-am scos cartea și-am stat cu un ochi în ea și cu unul în ecrane. Primul număr la biroul meu era 500, deci cât putea să dureze toată treaba pentru 20 de oameni? 20 de minute – un minut de om?

Well, make it 80! Da, am simțit că mi se scurge și viața din mine, deja cred că îmi pulsa o venă pe frunte până s-a afișat 519 pe ecran. Numai bine, o urmărisem pe tanti cu 519, când a ieșit, țup și eu la ușă. Dar, hahahahahaha, intelectuala din mine nu s-a prins că tanti din birou are nevoie și de pauză după efortul depus în primele 80 de minute de muncă, așa că am mai stat și eu unul, să mă răcoresc până s-a decis ea să apese pe buton (sau care o fi sistemul) ca să vină 520 la rând.

Bun, am intrat în birou hotărâtă, parcă-l vedeam pe Dumnezeu. Hârtia atotputernică o aveam în mână, bonul, banii și cheful de a o șterge cât mai repede. Am zis să fiu o intelectuală educată și-am întrebat-o frumos pe cutra doamna de acolo dacă nu se poate rezolva problema online. Ba se poate, dar nu știe cum, că internetul nu-i ceva de încredere. Până la urmă mi-a trântit o listă de conturi sub nas și mi-a subliniat unul în scârbă cu un pix, doar-doar să renunț la așa un plan stupid. I-am mulțumit, i-am dat hârtia primită acasă și ea… mi-a dat alta!

Pe bune, am stat 80 de fucking minute ca să mă trimită la o casierie! Okkkkkkkkkkkkkkkkkkkk, am respirat adânc, i-am urat o zi bună și-am purces la casierie. Dau hârtia, întind banii… nu, banii se dau la o a treia persoană, iar cu plățile online nu se știe ce e. Inspir, expir, inspir, expir și mă duc la tanti numărul 3, cu dorința de a o sugruma și de a-i băga cei 14 lei în… exact acolo unde v-ați gândit și voi!!! Îmi zâmbește, îmi ia banii, mai îmi dă o hârtie (evideeeeeent!) și mă informează că nu mă poate informa ce-i cu plățile online că nu-i informată. No shit, Sherlock!

Și așa am ajuns la concluzia tuturor care s-au lovit de ANAF, statul chiar angajează 3 oameni să plimbe două hârtii și oamenii ăștia chiar au joburile lor din era glaciară și visează să le aibă până la judecata de apoi.

În caz că n-ați avut răbdare să citiți toată polologhia, un scurt rezumat: pentru a plăti 14 lei am pierdut 90 de minute, am interacționat cu o doamnă care mi-a luat o hârtie pentru a-mi da alta, cu o altă doamnă care mi-a luat a doua hârtie și cu a treia doamnă, care mi-a luat banii. Iar din 3 persoane, una n-a fost capabilă să-mi ofere o informație clară legată de un serviciu pe care teoretic ANAF îl oferă – posibilitatea de a nu sta după ele trei, ci de a face plata în 30 de secunde din vârful patului.

Da, din partea mea poa’ să rămână și mâine fără joburi, îmi pasă fix cât negru sub unghie. Nici atât, că-mi țin unghiile curate.

Comments

Oana • November 1, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. cotos November 1, 2013 - 09:07 Reply

    Birocratie ca la noi, mai rar. La fel am patit si eu cu cei de CAS tot la ANAF. Niste scarbe.

    • Oana November 1, 2013 - 09:13 Reply

      Vezi ca teoretic merge plata online. 😀
      Poate scapi asa.

  2. joe November 1, 2013 - 09:09 Reply

    Dar cum sa nu citesti asemenea patanie? E una din povestiile alea care ne uneste pe noi ca popor roman.

  3. Gheorghe November 1, 2013 - 10:10 Reply

    Mie mi-a trebuit de la circa financiara a primariei un certificat fiscal pt succesiunea locuintei si crezand ca nu e mare lucru, am trimis-o pe mama. Cred ca a fost de 6 ori (de fiecare data mai trebuia un act sau altceva), iar a saptea oara am fost si eu, asa ca doar a opta oara am rezolvat si am luat hartia, dupa 3 saptamani de umblat aiurea.

    Cred ca s-a ajuns in stadiul asta pt ca noi romanii suntem foarte docili cand vine vorba de interactiunea cu autoritatile si nu facem reclamatii cand ceva nu merge cum trebuie. Dar nimeni nu vrea sa fie el cel care face reclamatie pt ca vrea sa isi rezolve problema cat mai repede…

    • Oana November 1, 2013 - 10:31 Reply

      De asta fac eu reclamatii multe. 😀
      Ma gandesc ca poate se schimba ceva si le va fi mai usor altora.

  4. Miky November 5, 2013 - 14:16 Reply

    nu se schimba nimic. au m am revoltat rau la un moment dat, cu CASMB-ul (care m a maritat cu tata, m a angajat la magistratura, mi a luat banii si nu mi a dat card de sanatate pt ca proastele alea habar na u de lege, plus cozi peste cozi) si am vorbit cu un avocat. raspunsul – nu te pune cu statul ca n are rost (ideea era ca te face cu capul degeaba)
    eu asa bataie de joc ca la noi n am mai vazut pe nicaieri (si tine cont ca am avut de a face cu birocratia franceza)
    la noi statul te f (scuzati expresia) si apoi vrea sa i dai si bani si sa i si multumesti

    • Oana November 5, 2013 - 14:28 Reply

      Complet de acord cu ultima ta propozitie, Miky. Asa ma simt si eu, sincer. 😀

Leave a Reply